Aºa cum le stã bine oamenilor capabili de gest personal, cei care în mod obiºnuit se întâlnesc ºi discutã sub tenta pãrerilor propri, chiar ºi în cadrul unei cafenele culturale ( cum este ºi cea iniþiatã ºi dirijatã de Mircea Monu-nu ºtiu dacã mai existã alta), aceºtia, spre sfârºitul anului, s-au adunat sã-l încheie oficial, sã se colinde reciproc ºi de ce nu, mai întâi, sã dezbatã ºi sã comemoreze actul revoluþionar din decembrie 1989, pe cei ce s-au dãruit acestei revoluþii!
Cunosc bine atmosfera în care, de obicei, au loc astfel de dezbateri. Dirigintele, Mircea Monu, invitâ responabili, actori principali, oameni care cunosc din interior respectivele tematici, faptele, ºi pot da lãmuriri asupra lor. Unii dintre aceºtia, câteodatã, se sperie de reliefarea adevãrului gol goluþ, rãspund timid, vin o datã, nu mai vin de loc…
Aºa ºi cu adunarea , sãi zicem festivã, la întâlnirea dinspre revelion!
Nu au venit revoluþionarii sadea, au venit câþiva participanþi de circumstanþã, unii modeºti, cu mult bun simþ (cazul colonelului în rezervã, Mihai Popa, care nu a þinut decât sã facã o informare corectã, adãugãm noi, una de mare valoare personalã pentru domnia sa, ºi de valoare informativã pentru noi), unii ca ºi mine, ca ºi alþii, care au vãzut ce era de vãzut, care au auzit, nu au stat în casã, nu au vorbit ºi nu mai vor sã vorbeascã, cãci acum vorbeºte chiar realitatea, cea în care se scaldã nemilos existenþa noastrã!
Ce chestie în aceastã viaþã!…Omul cu bun simþ renuþã sã se exprime atunci când existã ºi doar prezumþia cã poate greºi, cã poate jigni, cã poate supãra. Ruºine îmi este mie, de ruºinea altuia.
Totuºi, de unde supãrarea celor prezenþi cã nu sunt de faþã eroii Revoluþiei?
De unde supãrarea lor cã nu a fost revoluþie, ci loviturã de stat? De unde supãrarea sau veselia, cã la Rm. Vâlcea nu a fost revoluþie cu eroi ci revoluþie de catifea?
De unde aceastã pãrere de rãu cã unii au diplomã de revoluþionar ºi alþii nu?
Nu cumva, din noi, încã, nu a dispãrut demonul fricii, acela de a vorbi pe faþã ºi direct, ca sã nu fie supãratã Politica, modernista doamnã a eticii ºi moralei postdecembriste ºi în numele cãreia guvernul provizoriu, revoluþionarii de atunci, anunþau cã nu se vor implica în politicã?
Nu cumva existã dorinþa de a-i cunoaºte pe cei cu adevãrat revoluþionari ºi de a-i nominaliza, dar fãrã curajul de-ai arãta pe cei falºi, pe cei cu beneficii nemeritate, primite degeaba, în urma cumpãrãrii sau primirii ca dar politic al unui carnet de revoluþionar?
Sub semnul aceleiaºi ancestrale frici, a românilor, de a fi direcþi, s-au consumat ºi alte momente ale cafenelei, aºa cum a fost cazul prezentãrii ºi discuþiilor despre situaþia românilor din Valea Timocului (cãrora nu li se spune români precum celorlalþi, ci vlahi). A fost de faþã Ilic Momcilo, consilier al preºedintelui Miºcãrii Democrate a Românilor din Serbia, care a avut ºi misiunea nobilã de a prezenta cartea “O ISTORIE A ROMÂNILOR DIN NORD-ESTUL SERBIEI”, scrisã de Radu Pãiuºan ºi Ionel Cionchin ºi, care, mucalit, arãta cã pe o oarecare ºosea mor anual de douã ori mai mulþi oameni decât la revoluþia românã, adaug eu (nu ºtiu, poate a spus-o tot el), ºi nu mai solicitã nimeni, dintre rãniþi ºi urmaºi, certificat de erou! ªi câte alte cazuri, ºi mai câte….
ªi tot pentru cã nu suntem direcþi, nu destul de îndrãzneþi, deºi nimeni nu îþi poate lua(decât uneori) capul, nu ne-am încins în discuþie cu vlahul, deºi vroiam sã-i zic cã trebuie sã fie mândru de acest apelativ care îl face direct strãmoº al poporului condus de Basarab I, singurul pânã acum, din aceste locuri, care a stãpânit ºi o parte din nordul Mãrii Negre…
Doream sã-i mai mângâi tristeþea, atât cât se mai poate numi tristeþe, cãci în câþiva ani -cum arãta ºi Mihai Sporiº- nu vor mai fi graniþe ºi fiecare se va putea miºca ºi trãi aºa (sã sperãm) cum îi doreºte inima, ºi sã-i amintesc cazul românilor din nordul Bucovinei (Ucraina de astãzi) care sunt complet marginalizaþi, dar ºi despre neruºinarea unei Europe destrãmate, cea de cândva, care nu a protestat împotriva lui Stalin atunci când acesta a înfiinþat R.S.S Moldoveneascã ºi nu R.S.S Basarabeanã. Este o denaturare ºi insinuare obraznicã sã denumeºti o þarã printr-un nume care aparþine unei regiuni din altã þarã…Moldova este numele unei regiuni dintre Carpaþii Orientali ºi râul Prut ºi nu dintre Prut ºi Nistru.
Românii din republica vecinã la est cu România sunt obligaþi sã spunã cã vorbesc o altã limbã decât limba românã!
Dacã nu s-a unit cu România atunci, dupã 1990, trebuia sã se cheme Republica Basarabia!
Aceasta este Europa, acum unitã, se preocupã de judecarea conducãtorilor de þãri, dar nu se ocupã de cei care urzupã þãri…
Cum ar fi ca Serbia ºi UE, în Valea Timocului, sã declare creerea Republicii Banatul?

22. 01. 06



    Comments >>