OBICEIUL BRADULUI DE CRACIUN

Categ: Traditii | • by Dragos Comanescu


Tradiţia bradului, a coroanei, a ghirlandei din ramurile aceluiaşi arbore, ca simbol al nepieirii, datează din antichitate şi isi are originile la egipteni, chinezi şi evrei. Un cult fusese larg raspandit şi printre popoarele pagane din Europa şi-a rămas după convertirea acestora la creştinism in ritualurile svandinave ale impodobirii casei şi acareturilor cu crengi verzi de Anul Nou, in credinţa că alungă spiritele rele. De Crăciun se obişnuia să se aşeze un brăduţ pentru păsări. Obiceiul a fost preluat de germani. Cand erau la jumătatea sărbătorilor, ei aduceau un brad de Crăciun in faţa intrării in casă sau chiar in casă. Bradul de Cărciun, in accepţia modernă işi are originile in estul Germaniei.
Intr-o inscenare medievală populară despre Adam şi Eva apărea un brad in ale cărui crengi erau agăţate mere (pomul vieţii), simbolizand Grădina Raiului. in ziua de 24 decembrie, inchinată sărbătoririi lui Adam şi Eva, germanii ţineau in casele lor un pom al vieţii pe care il impodobeau cu azime (unul din simbolurile euharistice şi semnul creştin al mantuirii). Mai tarziu cu turtă dulce şi prăjituri. Tot ei ridicau in aceeaşi incăpere şi o piramidă a Crăciunului, o construcţie din lemn, prevăzută cu rafturi, in care puneau figurine de Crăciun decorate cu crengi de brad, lumanări şi o stea. La inceputul secolului al XVI-lea, pomul vieţii şi piramida Crăciunului luaseră deja forma a ceea ce cunoaştem acum că este bradul de Crăciun.
Două secole mai tarziu, obiceiul este larg răspandut printre germanaii protestanţi, dar abia in secolul următor devine o tradiţie cu adevărat germană. Pe la 1 800, obiceiul este intalnit in Austria, Elveţia, Polonia şi Olanda. Obiceiul este adus in Anglia de prinţul Albert, soţul reginei Victiora. in SUA, obiceiul ajunge cu emigranţii germani, incă din secolul al XVII-lea. in China şi in Japonia, bradul de Crăciun a fost adus de misionarii americani in secolele XIX şi XX.
Obiceiul impodobirii bradului la romani este posibil să se fii introdus de credincioşii protestanţi şi catolici la intoarcerea lor din călătoriile pe care le făceau la rude sau pentru negoţ. Pe la jumătatea secolului trecut erau destui tineri care mergeau să studieze in Austria, Germani şi Franţa. incantaţi de obiceiuri necunoscute lor pană atunci, nu este exclus să fi adus şi ei la intoarcerea acasă moda impodobirii bradului de Crăciun. Pană atunci, la noi, sensurile bradului se legau de obiceiuri păgane. Bradul insoţea omul din popor atat la naştere, căsătorie, cat şi la moarte.
in perioada păgană se folosea in sărbătorile Saturnaliilor şi ale zeului Mithra. in credinţa populară, spiritele răului, in timpul trăsnătelor şi ale altor intemperii naturale, se refugiau in animale (afară de oaie, bou şi porumbel) şi in majoritatea plantelor (afară de alun, tei, dar mai ales de brad).
Astăzi bradul ne insoţeşte povestea bucuriei Naşterii Domnului şi a Anului Nou. De altfel, el apare invocat in refrenele colindelor, mai ales prin ramura de brad "cetina", "cetiniţa" sau "cetinioara".

    Comments >>


Articol citit de 13 ori.