Un eveniment legat de numele lui Constantin Brâncuºi intereseazã pe toþi românii, îi intereseazã ºi pe vâlceni care, dupã fire ºi port, sunt ºi ei olteni precum vecinii de la vest, locuitorii Gorjului, judeþ în care s-a nãscut marele sculptor ºi care în aceste zile îi sãrbãtoreºte numele, organizând o Tabãrã internaþionalã de sculpturã în cadrul Simpozionului Internaþional "Constantin Brâncuºi", Tg. Jiu, 2005.

     În perioada 01-31 August, în municipiul Tg. Jiu, sub patronajul Primãriei din localitate, are loc acest Simpozion Internaþional de Sculpturã în cadrul cãruia, pe lângã alte manifestãri, s-a organizat tabãra la care participã artiºti plastici din Bulgaria, Japonia, Spania ºi România. Impresioneazã organizarea prezentei reuniuni, artistice, fãrã obiºnuita propagandisticã criticã ºi politicã, absoluta ei transparenþã, sinceritate, acest cumul de valori care au acceptat sã se întâlneascã într-un firesc schimb de idei care, fãrã dar ºi poate, sunt toate îndreptate spre reliefarea unui adevãr de bazã al secolului XX, acela cã, sculptura trecutului secol ºi a celui prezent poartã puternica amprenta brâncuºianã.

     Era normal sã fie astfel, o tabãrã sã aibe un punct comun, subliniez, în cazul de faþã, comuniunea de idei fiind asumatã, personal, de renumiþi artiºti. Axa liniei experimentate, sunt ºi câteva atitudini care par epigonice, cu mai puþin succes, demonstreazã clar, cã Brâncuºi a instalat în lumea artelor de relief, în spaþiul tridimensional ºi nu numai, o formulã care a devenit imediat clasicã, geometria ºi volumul ºtiinþific, armonia lor, înregistrând, în sculpturã, succesul pe care l-a avut, din toate timpurile, figurativul uman. Iatã, ne aflãm într-un urmãtor secol, al doilea, ºi stilul, maniera lui Brâncuºi, materializeazã ºi astãzi o sculpturã devenitã… clasicã. ªi fiindcã am vorbit de o linie experimentatã, sã-i prezentãm pe cei câþiva artiºti sculptori care, în live, într-un timp al ne-simþurilor ºi al ne-muncii fizice, s-au încumetat sã înfrunte soarele torid ºi ploaia ºi, cu scule proprii, dãlþi, ciocane, bormaºini ºi discuri abrazive, au transformat enormele stane de travertin în ...perdele cu strãluciri transparente. La momentul vizitei noastre în atelierul deschis pe malul Jiului, în oraºul purtând acelaºi nume, în cadrul simpozionului "Constantin Brâncuºi", tabãra era în plinã desfãºurare, lucrãrile neterminate, nu ne aºtepta nimeni (eu fiind însoþit de poetul Felix Sima). Eram invitat de prietenul din totdeauna al vâlcenilor, de la Filarmonica din Craiova, originar din Tg. Jiu, violoncelistul Mircea Suchici. Pânã sã vinã artiºtii din pauza de masã, s-au alãturat nouã, profesorul de limbã italianã, predând la catedre universitare din þarã ºi din Italia, domnul Romeo Margherescu, domnul Sorin Buliga, directorul Centrului "Constantin Brâncuºi", din Tg. Jiu ºi actorul Alexandrescu Ion de la Teatrul Elvira Godeanu,din Tg. Jiu. Împreunã cu gazdele ne-am gândit, imediat, cã aceastã întâlnire stã sub semnul generos, la modã, al unei veritabile Interferenþe a Artelor. Aveam sã constat, mai târziu, dupã reluarea procesului de transformare al pietrelor, de cãtre artiºti, cã ºi aceºtia gândeau, simþeau, în tonul unor astfel de interferenþe...

     Dar, sã trecem la prezentarea actorilor principali: Vlad Ciobanu, sculptor, curatorul taberei, realizând o lucrare purtând numele "Orfeu", Kiril Meskin, sculptor din Bulgaria, executând lucrarea intitulatã "Rezonanþã", Constantin Denev, din Bulgaria, realizând sculptura "Umbra perdelei", Kazuhiro Nomura, din Japonia, definitivând sculptura "Ce vreme frumoasã" (ce denumiri insolite, splendide, ataºate unor lucrãri megalitice, din piatrã, realizate prin artistice rostuiri ºi perforari, mai mult, acestea fiind în concordanþã ºi cu intolerabilul prezent, când magnifice pietre se transformã în...apã), Bruno Zaragoza, din Spania, realizând o lucrare, un omagiu adus operei lui Brâncuºi, Cãtãlin Geoanã, România, realizând sculptura intitulatã "Motor" ºi în afara taberei, dar prezent în ea din proprie iniþiativã, ca omagiu adus lui Brâncuºi, cu lucrarea "Compoziþie", sculptorul din Tg. Jiu, Valer Neag.

     Fiind cu lucrãrile mai avansate, mai aproape de ceea ce consider eu modernitate, sfidând alura de greutate, de densitate, datoratã enormei roci de travertin, lucrãrile celor doi bulgari, Kiril Meskin ºi Constantin Denev le consider puternic ancorate în spiritul contemporan brâncuºian, sensibile incursiuni în lumea tehnologicului cuplat cu spiritul, lucrãri þintind în forþa energeticului. La fel, ºi lucrarea japonezului Kazuhiro Nomura, una extrem de sugestivã, într-o lume a puterii energetice, frizând dimportrivã filozofia ºi poezia... "Ce vreme frumoasã-what a good weather", cu alte cuvinte, ce frumos este acest timp în care mai este posibil sã trãiascã alãturi de om, animalul de casã… O lucrare care se anunþã a fi pe dimensiunea artistului, sculptorul Vlad Ciobanu, "Orfeu", în realitate mult mai mare decât dimensiunea fizicã a acestuia, impresioneazã în tabãra de pe malul Jiului, anunþându-se una de realã monumentalitate, reprezentând un cumul de simboluri vizând starea etericã ºi de materialitate. Spaniolul Bruno Zaragoza, îl omagiazã pe Brâncuºi, exprimând în travertin, simpla geometrie pe care marele sãu predecesor a fixat-o în eternitate... În lucrarea "Motor", sculptorul Cãtãlin Geoanã, hãrþuind piatra, pleacã de la ideea de elice, aducãtoare de putere, ºi o transformã, treptat, în sens estetic, într-o sensibilã floare. Încarcã, neglijent, volumul cu subtile ºi imperceptibile simboluri.

***

     Simpatic, fiind mai degrabã un tip sociabil, japonezul Nomura a pozat, aºezat pe lucrarea sa simbolizând, stilizat, un masiv berbec, alãturi de actorul Alexandrescu Ion ºi poetul Felix Sima care, împreunã, ºi-au exercitat talentul poetic... Impresionant, în aceeaºi stare de haristicã poezie, s-a apropiat de noi, spiritual, Vlad Ciobanu care ne-a oferit un recital de versuri din creaþia lui Felix Sima, pe de rost, fãrã ca sculptorul sã fi ºtiut cã noi vom fi în tabãrã, dupã ce, în urmã cu 22 ani, cei doi se întâlniserã (acum se revedeau pentru prima datã) la înmormântarea lui Nichita Stãnescu, când poetul vâlcean i-a dãruit sculptorului un volum propriu de poezii... Vlad Ciobanul, în enorm contrast cu duritatea neprelucratei pietre, ne-a oferit, astfel, o deosebitã stare de sensibilitate, sincer act de aleasã culturã personalã care, mai mult ca sigur, îl înalþã în propriul act de creaþie artisticã.

     Dacã adãugãm ºi permanenta prezenþã, lângã opera plasticã, alãturi de fiecare artist, în parte, cu compoziþii proprii, a violoncelistului Mircea Suchici împreunã cu instrumentul sãu, vedem cã în respectiva dupã amiazã, la tabãra de sculpturã care îl omagiazã pe Brâncuºi, s-a realizat o atmosferã de interesantã interferenþã artisticã, o interferenþã a artelor care, iatã, artiºtilor sculptori din tabãra de la TG. Jiu , gazdelor de acolo, nu le este necunoscutã!