Dacă Mozart, se spune, a ajuns la Dumnezeu iar Haydn l-a ajutat în acest sens, Mendelssohn Bartholdy este unul din îngerii care au populat spaţiul muzical al romantismului sonor, al programatismului, al unei muzici care se ataşează perfect celei a înaintaşilor săi. Această unitate a romantismului cu clasicismul, a perioade diferite din istoria muzicală a unei Europe despărţite, a dus la creerea unui logos artistic global, generalizat muzical, fapt care în aceste timpuri, la două sute de ani distanţă, ne face posibilă ascultarea echidistantă a genuri şi moduri de exprimare diferite!
Putem, aşa cum am făcut-o noi săptămâna trecută, să ascultăm Uvertura la opera “Răpirea din Serai”, Dublul Concert pentru vioară şi pian şi orchestră, Simfonia nr. 104, toate trei scrise, în ordine, de W.A. Mozart, F. M. Bartholdy şi Joseph Haydn…
O privire de ansamblu, de moment, ne permite să parcurgem mai bine un capitol important dintr-o istorie a muzicii universale…Mozart a trăit între 1756-1791, Bartholdy între 1809-1847, Haydn între 1723- 1809.
Iată, între primii doi, se află părintele simfoniei germane, simfoniei întregului univers …
*
În concertul spectacol din seara zilei de 07. 11. 05, aparţinând programului curent al Filarmonicii, orchestra simfonică locală şi dirijorul bulgar Stanislav Ushev, cei doi români stabiliţi în Italia, violonistul Mihai Boeru şi pianistul Cosmin Boeru, tată şi fiu, au excelat într-un program alcătuit pe muzica corifeilor amintiţi mai sus…
În uvertura la opera “Răpirea din Serai”, dirijorul bulgar a subliniat jocul muzical, incantaţia spumoasă, spectacolul, mesajul popular, simplitatea şi uşurinţa de percepţie a unei lucrări adresate tuturor, una aflată în avangarda secolului XIX… Prin această uvertură Mozart anunţă muzica lejeră, anunţă muzica pe gustul publicului larg…
Orchestra a eclactat spumos ca pentru un veritabil succes de sală…
*
Marea surpriză a concertului a constituit-o, însă, Dublul concert pentru vioară, pian şi orchestră de F. M. Bartholdy.
Cunoscând istoria acestui concert, al lui Mendelssohn, scris la 14 ani, 1823, am remarcat modernitatea muzicii, dialogul complex dintre vioară şi pian, tenta specifică şi filozofală a unui cvartet de coarde cu pian, am întrezărit o supermuzică…
În primele două părţi orchestra a făcut mai mult figuraţie, pentru ca în ultima parte, Allegro molto, să se integreze serios iar noi să putem întrezări unul din valoroasele opusuri scrise în secolul XIX cu bătaie spre secolul XX!
Dacă Mendelsson Bartholdy a scris această lucrare la 14 ani, mai puţin aranjamentul orchestral, atunci ilustrul compozitor este un veritabil geniu al muzicii camerale…
Violonistul Mihai Boeru şi fiul său, pianistul de renume mondial, Cosmin Boeru, prin interpretarea lor, au revitalizat acest Dublu concert care, trebuie să recunoaştem, nu prea este intonat, au subliniat părţile lui valoroase, cele tangente la muzica camerală, automat, prin contrast, ieşind la iveală părţile slabe, cele ale acompaniamentului orchestral, conceptual, din primele două mişcări.
Personal, am admirat expozeul muzical, estetic, al pianului, interpretarea sensibilă dar şi viguroasă a acestuia, am remarcat mult prea sensibila desfăşurare a vioarii.
*
Simfonia 104, de Haydn, a cimpoiului, personal nu am remarcat la începutul părţii a 4 a nici o asemănare cu celebrul instrument irlandez, este una din marile realizări ale tehnicii contrapuncului viguros generat, una care pune punct desăvârşirii clasice, care exprimă la cel mai înalt nivel construcţia, echilibrul ei, perfecţiunea raportului, unitatea de idee şi formă. Aceasta este muzica pe care a intuit-o Bach şi a desăvârşit-o Haydn!
Simfonia 104 pune capac clasicismuluiî, îl îndeamnă pe Beethoven să se îndrepte spre romantism, constitue un abecedar pentru toţi marii reprezentanţi ai simfonismului german, dar şi pentru cei francezi, şi pentru cei ruşi, pentru nonconformiştii norvegieni sau finlandezi…Cu alte cuvinte nimeni din marea muzică a Europei secolului XIX nu se poate disocia de numele lui Haydn şi, implicit, de Simfonia cimpoiului…
Dirijorul bulgar Stanislav Usher, un excelent profesionist, un muzician necabotinizat, cu gest propriu rezervat, original, sentimental aproape de ruşi, rezonant la muzica europeană din cele două secole, dar şi la oricare alt gen de muzică, a realizat un Mozart fără complexe, un Mendelssohn proiectat în secolul XX, ultima parte din dublul concert, atingând apogeul, o simfonie a Cimpoiului, de Haydn, foarte bine făcută, cu suflători care au excelat împreună cu violele, cu celiştii, cu viorile şi contrabasiştii…
*
Sub impresia covârşitoare a clasicismului, încă marcaţi de marele sentiment romantic, în contextul acestor sentimente, dar şi al altora care ţin de imensul melos al muzicii universale, vă anunţăm simfonicul de astă seară în care dirijorul din Portugalia, Antonio Batista, tenorul Mario Anacleto, orchestra Filarmonicii vâlcene, vor prezenta publicului vâlcean, G. Rossini, Uvertura la opera “Bărbieruldin Sevilla”, Ernesto de Curtis- “Voce ‘e notte”, Enrico Cannio-“O Surdato ‘nnamorato”, G. Errico Pennino-“Pecche?”, Francisco Sorozobal-“Tabernera Del Puerto” şi “No puede ser (aria)” şi L.van Beethoven –Simfonia I.

14.11.05

    Comments >>