Hramul unei biserici, sãrbãtorirea lui, adunã toþi poporenii din împrejurimile locaºului sfânt ca sã-i comemoreze pe sfinþii patroni, pãrinþi, sã-i comemoreze pe cei duºi dintre cei vii, pe eroi. Astfel, în satul de astãzi, în libertate deplinã, în îndestulare, mic cu mare, opincã ºi vlãdicã, primar ºi jandarm, doctor ºi învãþãtor, vin la biserica din sat pentru a-ºi primeni sufletul, pentru a fi împreunã!
La hramul bisericii Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel, din Foleºtii de Sus, þinut într-o zi însemnatã din calendar, 16 ianuarie, zi în care se comemoreazã "Închinarea cinstitului lanþ al Sf. Ap. Petru; Sf. Mc. Pevsip ºi cei împreunã cu ei", am ajuns graþie profesorului emerit Laurenþiu Stilea, înalt titratul profesor ºi antrenor de volei al Râmnicului, antrenor al echipei naþionale, Fiu al satului Foleºtii de Sus, care m-a invitat la eveniment.
Am remarcat plãcerea sa, onoarea, de a participa la aceastã sãrbãtoare a pãmântului din satul natal, o aºezare cu multã încãrcãturã istoricã atât din punct de vedere al locului, dar ºi din cel care derivã din oameni, fiii locului, strãmoºi ºi contemporani.
Prezenþa sa era aproape obligatorie...Urma ca sfântul hram sã fie onorat de chiar P. S. Gherasim, Episcop al Râmnicului, precum ºi de alþi invitaþi.
Mai mult, strãbunicul celebrului profesor, Dumitrescu Gheorghe, a fost ctitorul bisericii.
Bunicul, Stilea Constantin, a construit primãria iar tatãl, Stilea C. Vasile, a construit ºcoala...
Casa în care a locuit Stilea C. Vasile, având un pronunþat specific urban, dã o notã de emancipare pentru sat, o notã de bunãstare e drept, ºi de uºoarã tristeþe, arãtând cã de aici multe valori au plecat, unii doar din loc, alþii pentru totdeauna...
Din producþia proprie, una recunoscutã ca fiind valoroasã, calitativ, profesorul a luat vin ºi a dus la casa parohialã...
Dupã ce s-a sãvârºit slujba arhiereascã în prezenþa Preasfinþitului Episcop Gherasim ºi a soborului de preoþi format din: Ion Gãman, preot paroh, Emanoil Gãman, preot II, Ion Marin, preot protopop, Constantin Dumitrescu, preot, Diaconu Dumitru, preot, Cristian Ana, preot, ºi diaconii: Ion Liviu Gãman ºi Mihai Pretorian, toþi, împreunã ºi cu invitaþi, au intrat în casa parohialã unde a avut loc praznicul hramului...
Bucatele preparate, în anticamerã, de preotese, de nurori, de fete, au depãºit în arta culinarã, în curãþenie, pe cele dintr-un tradiþional restaurant.
În acest loc, pe care eu îl consider ca un creier aparþinând zonei dealurilor subcarpatice, getice, am simþit, în domeniul preparatelor, o apropiere de rafinamentul ardelean...Brânzã telemea, caºcaval, ºuncã presatã, salam, caltaboº, mãsline, roºii, castraveþi, sarmale, borº de cocoº, pâine pe vatrã, mãlai, fripturã, salatã de varzã, cartofi, bere, þuicã de prunã, vin românesc...
Degajat ºi plin de sine, aproape tot ca la nordicii noºtri concetãþeni, românii ardeleni, consider gestul de vie trãire, de mândrie, pe care l-au oferit cei doi fraþi, fiii parohului Ion Gãman, Emanoil ºi Ion Liviu, care au cântat colinde de rit, dar ºi laice, dovedind celor prezenþi voci ºi talente de excepþie. Emanoil s-a acompaniat cu o chitarã...
Aceste momente, artistice de fapt, au evidenþiat încã odatã, dacã mai era necesar, rãbdarea de sfânt, modestia afiºatã, liniºtea acestui om cu mare experienþã de viaþã, P. S. Gherasim.
Dupã ce a lãsat tinereþea sã se manifeste, a cuvântat ºi domnia sa, simplu, ca de la frate la frate, ca de la om la om, ca de la tatã la fiu, însufleþit de o altã tinereþe, una care nu are vârstã, dar care are multã inteligenþã...
A deosebit cele douã zone de mare tradiþie monahalã, uneori forþat numite turistice, zona Moldovei de nord, a Bucovinei, ºi zona Olteniei de nord, cea a Vâlcii ºi a Râmnicului. A arãtat meritul real, al acelora, care au determinat dezvoltarea celor douã regiuni, care au fãcut astfel încât sã se pãstreze intactã Credinþa. A subliniat caracterul ancestral, tradiþional, fãrã limitã în timp, al aºezãrilor monahale de rit ortodox din spaþiul spiritual al Vâlcii ºi al Râmnicului.
A vorbit despre necesitatea unitãþii în credinþã a românilor de pretutindeni...
A vorbit despre tineret, despre dragoste frãþeascã, despre pace, despre muncã, ºi în nici un moment nu s-a simþit vreo fãrâmã de patimã sau de urã lumeascã.
S-a întreþinut cu fiul satului, cu Laurenþiu Stilea, pe probleme laice, probleme de istorie a satului...
Fin observator ºi memorator de personalitãþi, pe mine m-a confundat cu unul dintre fiii lui Dan Ceachir!
Ca argintul viu, cei doi parohi, tatã ºi fiu, Ion ºi Emanoil Gãman, s-au miºcat, au imprimat o atmosferã sãnãtoasã, specificã comunicaþiei, demonstrând cã, încã, biserica, familia, neura, tradiþia, împreunã pot sã evite debusolarea cetãþeneascã, pot sã se autoconstituie într-un provocator gest de înalt nivel cultural sau altfel spus, ce nu mai poate sã facã culturnica oficialitate, iatã, poate sã facã biserica ºi slujitorii sãi...

Petrecutã aceastã sãrbãtoare în timpul amiezii, în prezenþa Preasfinþitului, ar fi fost mult mai bine primitã dacã erau prezente ºi celelalte notabilitãþi ale comunei, ale satului...Nu existã prilej mai frumos, mai sãnãtos, decât cel de a te aduna sub sceptrul patronilor spirituali, al importanþilor lor slujitori...Doar ºi pentru un moment e bine sã împrumutãm ceva din liniºtea duhovniceascã!

29. 01. 06


    Comments >>