Sunt prevãzute, în program, urmãtoarele lucrãri: Dan Voiculescu - Suitã din Codex Caioni, W. A. Mozart - Concertul pentru pian ºi orchestrã KV466 în re minor, Dan Dediu - “Haydn Capriccio”, R. Addinsell - “Warsaw Concerto”.

Florin Totan va dirija orchestra simfonicã, acompaniind lucrãrile menþionate mai sus.

Subliniam în articolul din sãptãmâna trecutã cã voi reveni asupra prezenþei la Râmnicu Vâlcea, a lui Luciano Lanfranchi ºi a compatriotului sãu Umberto Battegazzore... Iatã, o fac astãzi.

De fapt am rãspuns invitaþiei doamnei profesor Doina Olteþeanu ºi am fãcut o scurtã vizitã de informare la Liceul de Artã unde m-am revãzut cu tineri interpreþi, de la clasa de pian, ºi care erau angrenaþi într-o acþiune extrem de lãudabilã, din partea conducerii acestui liceu - aceea de a participa la o scurtã sesiune de pregãtire sub îndrumarea celor doi protagoniºti, pianiºtii italieni.

Am aflat cã timp de o sãptãmânã copiii au exersat cu italienii Luciano Lanfranchi ºi Umberto Battegazzore...”7ore dimineaþa (ne spunea Doina Olteþeanu) copiii studiazã sub îndrumarea maeºtrilor, iar dupãamiaza, domniile lor, se pregãtesc cu Filarmonica pentru concertul de luni... Iatã, acum se aflã în exerciþiul studiului elevul Cãtãlin Drãghici, cu maestrul Lanfranchi, urmeazã apoi Ana Maria (Sandra) Vãduva (cea care a evoluat în Concertul nr.2 pentru pian ºi orchestrã de Beethoven, lunea trecutã n.n) cu maestrul Umberto Battegazzore. Domnul Battegazzore este ºi directorul Concursului de la Tortona, din Italia, de unde 10 copii de-ai noºtri s-au întors, recent, cu tot atâtea premii...”

...Da, mã gândesc ºi eu, la ce diferenþã de comunicare s-a ajuns astãzi; prin 1961,62 dãdeam un concert, de închidere de an, pe scena Palatului Culturii, ca violoncelist al clasei lui Leca Morariu, nu luam nici o diplomã, mai câºtigam un concurs de atletism pe stadionul municipal ºi primeam un maieu roºu de campion orãºenesc (!), mai jucam ºi în câte o piesã de teatru... Astãzi datoritã unui dialog purtat între oameni inteligenþi, copii merg în Italia sã concureze, vin aici maeºtrii italieni sã-i instruiascã!

Cum aminteam în articolul trecut, Luciano Lanfranchi este un adevãrat mecena pentru copiii din Râmnic, probabil nu numai pentru ei. În 1990 a venit în oraºul nostru pentru constituirea unui centru muzical de studii inernaþionale (nici vorbã cã n-am fi fost atunci în Europa, din moment ce nu-i spuneam de studii europene...).

Aºa ne-am gândit atunci, imediat dupã pedepsirea despotului acestei naþiuni, cã era normal sã luãm vilele construite pentru protocolul ºi anturajului sãu ºi sã le dãruim tinerilor învãþãcei de la noi ºi din lumea întreagã, pãrinþilor ºi învãþãtorilor lor, cei prea oropsiþi de muncã, de perversã corvoadã.

Atunci, câteva tinere speranþe - de aici, s-au afirmat ºi desãvârºit la ºcoala lui Lanfranchi, în Italia...

În câteva luni, Centrul Internaþional (iniþiat de profesor de fizicã Constantinescu-fost director al Centrului de Calcul, Toni ªerbãnescu ºi Modest Cichirdan - în acel centru, fosta Vilã de Protocol din livada Cetãþuii, unde ºi subsemnatul, atunci, am organizat prima expoziþie personalã de sculpturã) s-a desfiinþat, vila fiind redatã Protocolului de Stat.

Lanfranchi, recunoscãtor acelei idei bravissime, a continuat sã vinã în România, sã dea concerte, sã selecþioneze tineri pentru perfecþionare în Italia.

Idea italiantã, variantã optimã aleasã de viaþã, pe care am mers noi, atunci, iatã cã a prins însemnate rãdãcini, astãzi, înregistrându-se o colaborare fãrã precedent cu naþiunea italianã, aºa cum nu s-a mai colaborat cu nici o altã naþie.

De recunoscut cã ideea din 1990, de la Vâlcea, a fost fructificatã, aºa cum nu am fãcut-o noi, de cei de la Filarmonica din Bacãu, condusã de Ovidiu Bãlan (trebuie sã amintim, cel care a venit la Râmnic ºi a creat formidabila lucrare vocal simfonicã “Carmina Burana”, de Carl Orff).

Râmnic 1990, Craiova, Italia, Râmnic, Bacãu, poate ºi Botoºani, de ce nu Leca Morariu ºi Teodor Geantã, sunt axele dezvoltãrii ºi internaþionalizãrii vieþii muzicale vâlcene, pe care odatã ºi odatã va trebui sã le recunoaºtem ca atare ºi nu conform sãrãciei gândirii imediat post revoluþionare...

Luciano Lanfranchi, pianist, din Italia, absolvent al Conservatorului “Boito” din Parma ºi bursier al Academiei “Chigiana” din Roma.

Solist (orb) pe mai toate scenele muzicale ale lumii...A susþinut concerte sub diferite acompaniamente orchestrale, dintre care le amintim pe cele mai importante: cu orchestra simfonicã RTV 1, sub bagheta lui Modest Cichirdan, cu orchestra simfonicã din Chiºnãu, sub bagheta lui Ovidiu Bãlan, cu orchestra simfonicã din San Remo, dirijatã de Tillo Fuchs ...

Docenþã în pian la Conservatorul “Verdi” din Milano, la Conservatorul “Paganini” din Genova ºi Academia Europeanã din Erba.

Director artistic al concursului instrumental “ROVERE D’ORO - San Bartolomeo al Mare” ºi al “GMGP (Gruppo- Promozione- Musicale Golfo Paradiso)”

Celãlalt oaspete al Filarmonicii, Umberto Battegazzore, pianist de faimã, teoretician ºi critic muzical, este directorul artistic ºi fondatorul Concursului internaþional de canto “Luigia Stramesi”, care are ºi o secþiune, pentru pian, a cãrei conducere, Umberto Battegazzore, o deþine.