Corpul voievodului a fost dus ºi înmormântat la Snagov, iar capul a fost trimis la Istambul, conform unui vechi obicei, prin care se atesta cã voievodul fusese omorât ºi un altul putea sã-i ia locul. Voi reveni în articolele care vor urma la dezbaterea argumentatã, o parte din marile probleme cu care se confruntã turismul românesc ºi bineînþeles cel vâlcean. Aceste probleme nu au fost dezbãtute niciodatã, fiindcã simplul ziarist, chiar dacã ºi-a dorit acest lucru, nu a avut practica „omului de turism”. El nu s-a întâlnit cu adevãratele probleme, nici cu calvarul aprobãrilor, al angajãrii personalului, al colaboratorilor, al controalelor ºi mai ales nu a avut de rãspuns la întrebarea : Ce motive ar avea un strãin sã opreascã cinci minute în Râmnicu Vâlcea ? Am sã dau un rãspuns indirect raportându-mã la un exemplu din arhitecturã ºi nu din turism, unde lucrurile sunt mult mai complicate: „Casa Poporului”, este a doua clãdire ca mãrime din lume ºi atrage interesul tuturor strãinilor care viziteazã Bucureºtiul. În rest, Bucureºtiul nu are nici o altã mare atracþie. Nu avem mari muzee care sã conþinã opere de artã semnate de mari artiºti. Nu avem în România, nici mãcar castele sau cetãþi care sã poatã primi în mod civilizat turiºtii. Delãsarea ºi sãrãcia sunt evidente în tot ºi toate, nemaivorbind de faptul cã occidentalii, dar ºi turcii, ne-au impus încã de acum câteva sute de ani, „sã dãrâmãm cetãþile fiindcã eram neam de trãdãtori”. Cele care au rãmas „în picioare:” sunt într-o stare jalnicã, nu au exponate cu adevãrat interesante iar un WC- civilizat, este o adevãratã raritate. Fondul de expunere existent în aceste cetãþi, este format din obiecte banale, iar la Hunedoara, Fãgãraº, Mediaº sau Alba Iulia, nu existã mãcar copia unei armuri medievale. Ungaria sau Cehia, ca sã nu vorbesc despre sutele de castele din Franþa sau Germania, ne umilesc cu modul în care îºi prezintã cetãþile turiºtilor. Acestea sunt într-o stare perfectã, nemaivorbind cã pe ziduri fluturã, indiferent de anotimp, zeci de steaguri decorate cu blazoanele celor le-au stãpânit. Toate locurile sunt într-o veºnicã sãrbãtoare ºi au loc festivaluri cu caracter permanent. Noi românii nu avem nici o strategie turisticã sau culturalã coerentã ºi gânditã cu bãtaie lungã. Statul ceh, a vândut la preþuri modice toate monumentele medievale pe care nu le mai puteau întreþine din bani publici. În anul 2003, putea-i cumpãra în Cehia, o mãnãstire sau o cetate medievalã cu 10-15.000 de Euro, dar cu obligaþii ferme de investiþii, întreþinere ºi promovare din partea cumpãrãtorului. Turiºtii buni plãtitori, aºa cum sunt nemþii, francezii, japonezii sau americanii, sunt copleºiþi de oferte ieftine ºi inedite, indiferent cã este vorba de turism de mare, de munte sau de aventurã. În România, localitãþile nu ºtiu sã-ºi exploateze unicitatea, legendele, obiceiurile ºi tradiþia. De ce ? Fiindcã autoritãþile locale nu au înþeles faptul cã trebuie sã lucreze cu documentariºti, scenariºti, regizori ºi interpreþi profesioniºti, care sã facã o ofertã spectacularã ineditã. Turistul nu vine pentru hoteluri care au în camere televizoare unde pot fi urmãrite 50 de programe TV. Turistul vrea sã aibã un concediu asemenea unei poveºti ! Raportându-ne la oraºul în care locuim, îmi pun întrebarea retoricã: Oare ce motive ar avea un turist ca sã opreascã mãcar cinci minute în Râmnicu Vâlcea ? Nici unul ! fiindcã Vâlcea nu are la ora actualã nimic care sã nu fie gãsit ºi în alte localitãþi din România. Râmnicu Vâlcea, nu are monumente unicat, nu are muzee ºi galerii cu opere reprezentative, dar în primul rând nu are manifestãri cu identitate. Râmnicu Vâlcea, are în schimb o istorie colosalã, forþe artistice deosebite ºi amintesc aici doar orchestra ºi corul filarmonicii ºi artiºtii care compun Uniunea Artiºtilor Plastici. Din pãcate, fiecare oraº sau regiune din România duce crucea întregii þãri. Zicala: “Avem o þarã frumoasã, dar pãcat cã este locuitã”, a fãcut carierã la publicul românesc, fiindcã a fost pusã drept replicã în gura unor îndrãgite personaje de teatru ºi film. Din pãcate realitatea faptelor face ca aceastã frazã sã fie încãrcatã de adevãr. Noi românii, avem senzaþia cã frumuseþea peisajului þãrii este suficientã pentru ca turiºtii strãini, plini de dolari, sã dea nãvalã peste noi. Raþionamentul este complet fals, iar cei puþini care mai fac turism competitiv în România ºtiu cât le este de greu. Dupã 1989, odatã cu posibilitatea de a cãlãtori, turismul a deschis ochii românilor spre realitatea care foarte mult timp le-a fost refuzatã. Dar, sãraci fiind, majoritatea oamenilor au rãmas tributari vechilor cliºee care ne spuneau cã “aºa cum este la noi, nu este la nimenea”. Cãlãtoriile ºi turismul ne pun în contact cu lumea civilizatã. ªocul unui alt nivel de civilizaþie, de urbanisticã ºi edilitate este izbitor. “Orientul” nu este nici în Turcia ºi nici în Israel, unde domneºte o curãþenie neverosimilã pentru un român. Orientul este la Bucureºti, unde gunoaiele ºi câinii vagabonzi sunt peste tot. Strãinii nu vin în România pentru discotecile ºi barurile noastre, care sunt ca vai de mama lor, ºi nici pentru camerele dotate cu televizoare color care prind cincizeci de canale. Strãinii vin sã cunoascã ºi sã trãiascã altceva: folclorul, vinurile bune, femeile frumoase, tradiþiile, natura nepoluatã, mãmãliga, sarmalele, cãnile de lut, suvenirurile ºi Dracula. Acestea sunt elementele care-i atrag. Strãinii vin în România ca sã admire empirismul nostru. Vin pentru cã unii dintre ei cred cã o parte dintre noi mai trãim încã în Evul Mediu ºi suntem conduºi de Dracula. Din pãcate nu ne ºtim folosi nici de acest personaj despre care a auzit o lume întreagã. În Grecia, Homer a fost transformat în agent de publicitate pentru firmele care trãiesc din turism. Prinþul melancoliei, Hamlet, ºi castelul de la Elsior, aduc devize Danemarcei. Don Juan ºi Don Quijote ocupã un loc important în bugetul spaniol, iar Spania a fost vizitatã în anul 2004 de 54 milioane de turiºti. În Italia, statuia Julietei este cu bronzul ºlefuit ca aurul în zona sânilor, de miile de palme ale turiºtilor care invadeazã Verona indiferent de anotimp. Noi îl avem pe Dracula ºi nu ºtim ce sã facem cu el fiindcã românul nu ºtie prea multe despre Dracula. Punctul maxim al turismului românesc a fost atins în anul 1983, când am fost vizitaþi de 13 milioane de turiºti strãini. ªtefan BRANDES-LÃÞEA 0722.767.215 e-mail:draculestii_transilvani@yahoo.com Foto: ªtefan BRANDES

    Comments >>