Deschiderea stagiunii la Filarmonica - Oratoriul Gloria de Aldemaro Romero, in premiera mondiala

Categ: Muzica | • by Petre Cichirdan


Întreaga suflare artisticã, de calitate, a Râmnicului, a aºteptat ziua de 10 oct. anul curent, zi în care, la Filarmonicã, a fost programatã deschiderea stagiunii a XI a, 2005-2006.
Un act cultural, spre cinstea instituþiei în cauzã, complet nepolitizat, caracteristica de sãrbãtoare fiind simbolizatã doar de un frumos buchet de flori,ornamental, fixat de la început în centrul scenei.
Programul afiºat anunþa un concert de muzicã sud americanã în interpretarea orchestrei ºi corului filarmonicii, dirijorul ºi soliºtii, în parte, fiind italieni.
Conceptul programãrii, trebuie sã recunoaºtem, a fost unul de risc. Un risc ce se anuleazã în faþa melomanului pursânge, cãci el, întotdeauna, cu plãcere ascultã opusuri noi, dar se agraveazã privind succesul la public, atât lucrãrile cât ºi interpreþii, pentru râmniceni, fiind din afara spectrului lor de cunoaºtere. L-am putea numi chiar un experiment. Dupã desfãºurarea concertului, însã, i-am felicitat pe autorii lui ºi am ajuns la concluzia cã acesta, experimentul, trebuie repetat…
Deci în memorabila searã pentru care directorul Mihail ªtefãnescu meritã toatã lauda pe scena Filarmonicii au triumfat compozitorii Astor Piazzolla (Argentina) ºi Aldemaro Romero (Venezuela) cu ajutorul orchestrei simfonice vâlcene, dirijorului italian Roberto Salvalaio ºi soliºtilor Diana Travellato, sopranã, Paride Pandolfo, bariton, Peter Soave, bandoneon, toþi trei din Italia ºi Galina Nemþanu, pian, din Rm. Vâlcea.
Prima parte a cuprins lucrãri de succes, jazz simfonic, jazz, bandoneon ºi orchestrã, canþonetã sudamericanã-bandoneon ºi orchestrã, compuse de Astor Piazzolla, în partea a doua, interpretându-se douã lucrãri de Aldemaro Romero, uvertura “Apertura messicana” ºi oratoriul vocal simfonic cu sopranã intitulat “Gloria”.
Lucrãrile lui Astor Piazzolla, prelucrãri remarcabile ale tangoului argentinian, sud american, unele în stilul jazzului simfonic, altele în stilul obiºnuitelor canþonete (tip italian-mai sobre), au adus în faþa publicului vâlcean, în acompaniament ori în solo, soliºti de excepþie precum Peter Soave la bandoneon, cu mari succese în Statele Unite ºi Franþa, unul din marii acordeoniºti ai lumii, baritonul Paride Pandolfo ºi soprana Diana Travellato, ºi nu în ultimul rând pianista Galina Nemþanu care în acest concert ºi-a demonstrat înalta clasã în arta ºi ºtiinþa pianului, citirea în adâncime a partiturii…
Orchestra simfonicã ºi dirijorul Roberto Salvalaio s-au dovedit rafinaþi interpreþi ai jazzului simfonic, o surprizã fiind, pentru melomanul vâlcean, apariþia pe post de cooncertmaistru, dar ºi de solist, a tânãrului violonist Gheorghe Pavel.
Concertul de luni seara va rãmâne în memoria publicului datoritã virtuozitãþii de mare clasã, temperament deosebit, carismã artisticã, a italianului Peter Soave care, iatã, transformã cu multã ºtiinþã ºi artã, un ton nostalgic, aparþinând trecutului, întrunul modern care înfioarã prezentul. Ritmul accentuat, bine temperat, a redat sãlii de concert o tonalitate ce pãrea pierdutã, a dat vigoare prezentului. Dupã atâta anormalitate aparþinând letargicului ºi atonalismului, a pesimismului ºi abstracþionismului, muzica lui Piazzola, în interpretarea bandoneonului lui Peter Soave, împreunã cu orchestra, pianul ºi prima vioarã, constitue o rampã cãtre un nou ego, al muzicii, fixat la scarã universalã…Trioul ritmat, tonal, simfonizat…
Fãrã a diminua valoarea lucrãrilor, arta interpretãrii, la care pãrtaºi au fost Diana Travellato ºi Paride Pandolfo, în sensul ideilor prezentate mai sus, au impresionat opusurile “Oblivion”, “Decarissimo” ºi “Libertango”.
În partea a doua a concertului, orchestra simfonicã, corul filarmonicii, dirijorul Roberto Salvalaio ºi Diana Travelatto, au interpretat oratoriul vocal simfonic, cu sopranã, “Gloria”, de Aldemaro Romero, în premierã mondialã.
Drept sã spunem nu ne aºteptam ca la începutul secolului XXI, dupã atâtea experimente nefericite ale artei, în genere, experimente de fiecare datã declarate, aproape imediat, ca fiind clasice, sã ascultãm un oratoriu închinat subiectului sacru, structurat ca cel de facturã germanicã din sec. XIX, scris în 1992…
Exceptând corul care nu se abate de la formula clasicã, pe parcursul celor ºase pãrþi, atât orchestra cât ºi pianul, percuþia (!) ºi soprana, în mod gradual, introduc elemente de modernitate, cu succes asimilate, fãcând sã se întrevadã jazzul, tangoul, melodia laicã. Întreaga suprafaþã sonorã poartã elemente de simbolism, alterneazã ritmul cu sacralitatea cantatei. Melodicitatea profanã se alãturã optim gravitãþii sacre.
Dupã expunerea clasicã (“Gloria in excelsis Deo”), auzim tonurile debussyene ale flautului, precum cele din “Laudamus Te”, pentru ca mai apoi, în “Domine Deus” soprana sã susþinã o arie delicatã, plinã de smerenie, dar cu multã legãturã cu natura teluricã. În aceastã parte se face vãzutã ºi auzitã interpretarea plinã de intelect, o adevãratã lecþie de redare a muzuicii sacre, o minunatã voce, cea a sopranei Diana Travellato.
În continuarea desfãºurãrii oratoriului, în ultimile trei pãrþi, dirijorul Salvalaio, reuºeºte sã punã în evidenþã aceastã cavalcadã de sacru ºi profan, sã evidenþieze forma de virtuoz a corului, formidabila percuþie, minunata alternanþã cu pian. Ultima parte, “Qui sedes a dexteram patris” este apoteoticã.
Amprenta manifestãrii artistice a întregului ansamblu, orchestrã, cor, voce solo, partitã solo ºi dirijor, a fost una de tip intelectual, s-a demonstrat studiul, ºtiinþa interpretãrii, pasiunea, absenþa oricãrui amatorism.
Oratoriul este o mostrã superbã de efort pozitiv, de echilibru, de modern, în dauna deconstrucþiei, modernismului, efortului de semn negativ.
Creerea unui oratoriu, între sec.XX ºi XXI, între un timp nou ºi unul vechi, de formulã europeanã, dar pe suport sudamerican, venezuelean, trebuie sã fi fost, ºi aºa s-a ºi întâmplat, inspiratã de faptele apostolice, de personalitatea central mondialã a suveranului pontif Papa Paul Ioan al II lea.
Compozitorul Aldemaro Romero, prezent în salã, a compus oratoriul în onoarea ilustrului om al planetei, a reuºit sã redea, sã simbolizeze, parte din personalitatea sa. Remarcabil cã a reuºit acest lucru. Remarcabil cã din Venezuela vine acest însemn ºi cã el, iatã, se pronunþã la Rm. Vâlcea. Remarcabil cã Filarmonica, dirijorul ºi soliºtii italieni, s-au strãduit ºi au reuºit sã fixeze în spaþiu un reper de însemn mondial.
Spre onoarea lui Aldemaro Romero, acum, dupã o sutã de ani de la declararea morþii muzicii tonale de cãtre germanul Schomberg, oratoriul “Gloria” reuºeºte sã se impunã în modernitate tocmai prin aceastã tonalitate…

*

Dupã valoroasa deschidere de stagiune, Filarmonica a programat astãzi un
concert de zile mari, orchestra simfonicã, dirijatã de Mihail ªtefãnescu, împreunã cu Ilinca Dumitrescu ºi Vasile Macovei, pian ºi fagot, vor interpreta Concertul pentru fagot ºi orchestrã, de Liviu Dãnceanu, Dansuri norvegiene ºi Concertul pentru pian ºi orchestrã, de E.Grieg.

17.10.05

    Comments >>


Articol citit de 14 ori.