Evenimentele care se petrec astãzi în Europa, provocarile Franþei ºi Olandei, politica internã ºi externã a României, aceea de a intra pe centura Uniunii Statelor Europene rãmânând sã dea ultimele ture, mai de încãlzire, mai de antrenament ºi acomodare, de eliminare a unor structuri specifice rãului, a unor pãrþi de minciunã ºi perfidie a populismului, toate îmi impun o reflecþie, o rememorare a trecutului scurt, cel care poate sã dea explicaþii, care poate sã dea indicii la ce se va întâmpla peste câþiva ani...
Sã începem dar cu sfârºitul...
România ºi Bulgaria, dar în primul rând þara noastrã, pe care nu cu mult timp în urmã, datoritã unor scamatorii din interior ºi exterior de a li se pune la îndoialã conþinutul profund al unor aluri de þãri ºi state central europene, eram tentaþi a le considera douã lacrimi pe obrazul Europei, vor pune bomboana pe prãjitura unei UE uºor rãtãcitã, învinsã, modificând înspre bine ºi faþa mai devreme acceptatelor lor surori. Dacã nu chiar ºi împreunã cu Republica Basarabia.
Aceste þãri s-au trezit cu mult înaintea altor state dar forþe oculte din ambele pãrþi ale zidului de separaþie european au trebuit sã le strice aerul interior ºi de suprafaþã, sã le carbonizeze arderea, sã le întãreascã scrumul ºi aºa destul de bine întãrit în perioada totalitaristã. Aceste forþe au ascuns mersul real, mecanismul economiilor þãrilor europene, al culturilor lor, le-au învãluit în foiþã de aur ori în minciunã, le-au înecat în bancuri, au inventat cuvântul folclor.
Pentru prima datã Europa s-a speriat, ºi-a dat ei însãºi de gândit, în 1978, când pe tronul de la Vatican a urcat Karol Wojtyla, un papã polonez. Apoi, în 1980, când Lech Walesa cu navaliºtii sãi, s-a alãturat miºcãrii greviste eliminând astfel un mit instalat prea devreme în þãrile comuniste...cã nu ar fi fost posibilã miºcarea grevistã.
S-a mai supãrat când Ceauºescu s-a retras din lumea jocului ascuns ºi s-a hotãrât sã plãteascã datoria externã a României. S-a bucurat în anii ’85 când Gorbaciov a iniþiat a sa perestroikã, a jubilat în 1990 la cãderea zidului, pentru ca mai apoi sã sufere pânã în ziua de azi din motive care au rezultat, probabil, din prea buna aplicare în practicã a unui socialism...utopic bazat pe dragoste faþã de sistemul colonial, pe dispreþ faþã de ecologie ºi agriculturã, sau care au rezultat din prea buna exploatare a marilor ferme agricole, proprii.
Dar ce fãcea România în anii ’80 ca ºi Bulgaria, prin prisma, cum aminteam, a unor experienþe proprii.
Odatã, cu niºte delegaþi polonezi, doi ingineri, în 1981 sau 1982, în timp ce coboram de la motelul Capela, în faþa sediului puternic iluminat al PCR, lângã hotel Alutus, la orele 23, unul ºi-a arãtat degetul mare printre celelalte, fãþiº înspre clãdirea partidului. Era un solidarnosci. Camaradul sãu a sãrit la mine sã-mi spunã cã el nu fãcea parte din miºcarea lui Walesa. Amândoi recunoºteau însã cã România era un vis, pozitiv, faþã de þara lor, lucru pe care aveam sã-l constat ºi eu în lunga colaborare pe care Hervilul a avut-o cu uzine poloneze pânã în anii ’90. Desigur se refereau la o Românie pe care o cunoºteau pânã la acel moment.
Delegaþii de specialiºti sovietici, cu faþã umanã, de... chinezi cu deja antene în economia de piaþã îndreptate înspre întreg arealul terestru indiferent de religie ºi dominaþie, umblau din poartã în poartã, dar mai ales la noi, la Hervil, sub semnul celei mai gratuite (fãrã protecþie ºi pazã) informãri generalizate. Asupra economicului, politicului ºi mediului ambiental.
Având în sarcinã o anume parte a producþiei de export ºi conducând un birou de proiectare cu foarte multe activitãþi conexe, am rãspuns, în contact direct, de multe ori, de aceste delegaþii, de problematica tehnicã ºi contrctualã, de plimbatul ºi petrecerea lor în timpul liber. Observam cum încercau sã stoarcã orice informaþie în legãturã cu organizarea intreprinderii, a societãþii româneºti în genere. Se interesau de structura ºi nr. de personal, de activitatea ideologicã, de pregãtirea forþei de muncã...etc. În mod clar ºi vizibil îi interesa un anume model, unul care, am tras concluzia personal, credeau ei cã va propulsa societatea româneascã în lumea bunã, cea dominatã de tehnologic ºi intelectual. Nu ni s-au impus niciodatã restricþii asupra oferirii de informaþii, fãcând excepþie, desigur, cele care þineau de secretul de serviciu, cel tehnologic ºi economic.
Simþeam cã admirau punctul cãtre care se îndrepta economia româneascã, legislaþia ei, mai puþin prezentul plin încã de realitãþi nevralgice (calitatea, estetica, arta lucrului practic ºi bine fãcut, sacrificiul momentului în folosul viitorulu, adicã graba).
Veniserã ºi americanii, ºi canadienii, ºi germanii, ºi cehii, ºi polonezii...Nu cred cã veniserã sã pregãteascã revoluþia! Aceºtia s-au arãtat însã mai circumspecþi, mai puþin est germanii care exportau puternic în vest!
De ce dau exemplele din România ºi o alãtur ºi pe Bulgaria?
La rândul nostru, am beneficiat de informaþii suplimentare, tot în acei ani, în Bulgaria, unde pe lânga excepþionala producþie de cauciuc ºi elemente de etanºare, licenþe italiene ºi germane,ni s-a mai prezentat producþia de echipamente periferice de tehnicã de calcul precum ºi cea, ultraspecialã, de servovalve. Bulgaria începuse deja treacerea spre economia de piaþã.
Faptul cã celelalte þãri, foste comuniste, au intrat mai repede în UE rezultã ºi din faptul cã ele, cu mai puþin totalitarism asumat în proprie conºtiinþã, în trecut, au respectat ideile lui Gorbaciov chiar ºi dupã cãderea surprinzãtoare a acestuia, cel pe care istoria misticã a timpului l-a numit omul cu patã pe frunte.
Nu puþin lucru a însemnat pentru politicienii lui Ceauºescu în 1986, cînd pe bulevardul Magheru, în Bucureºti, la agenþia Aeroflot, o fotografie giganticã îl înfãþiºa pe Gorbaciov aplecat primind binecuvântarea patriarhului de la Moscova.
România a întârziat aderarea, cãci dupã înlocuirea lui Gorbaciov, nu a respectat ideile acestuia de transformare a societãþii pe fondul realitãþilor tehnologice proprii, cu deja alurã americanã, ºi pentru cã nu a avut o perestroikã a sa. A favorizat corupþia, a negat tehnologia, a lãsat legea înþepenitã în contestul totalitar. A consumat prea puþin ºi a dat prea mult în penultimul deceniu al sec. XX.
Obiºnuinþa acestei societãþi de a fi condusã, jumãtate de secol, de un tãtucã, a dus la reliefarea unor aspecte, atavice realitãþi, care au supãrat forul mondializãrii. Dintre acestea am putea încerca sã dãm câteva exemple: naþionalismul, patriotismul exacerbat asumat, falsul angajament faþã de partenerul de discuþie, falsul liberalism, înclinaþia pentru o politicã de stat, ura faþã de libera concurenþã, faþã de inovaþie, faþã de culturã, înclinaþia pentru demagogia stângistã...
Anul 2004, pentru români, este un an însemnat prin redeclanºarea revoluþiei economice, politice ºi spirituale pornitã oarecum greºit, de-a stânga piciorului, în 1990-1991.
Problemele pe care le ridicã realitatea româneascã, cu o ºtiinþã tehnologicã puternicã cãpãtatã în domeniul agricol ºi industrial, dar sugrumatã, nu pânã la moarte, de chiar cea aflatã în zbatere, cea din stânga zidului separator începând încã din anii ’80 ºi continuatã dupã ’90, de la aceastã datã având ºi aliaþi naivi în interior, trezeºte la realitate Occidentul care simte cã România, împreunã cu Basarabia ºi Bulgaria, poate deveni Canaanul lumii moderne de astãzi. Tehnologia nu a zãpãcit încã inima ºi sufletul uni popor cu gene variate, cu culturã bolnavã dar care poate repede sã fie revitalizatã, cu spaþiu vital propice dezvoltãrii, propice închirierii ºi pentru alþii. Se aude din ce în ce mai tare cã ºtiinþa tehnologicã trebuie revigoratã ºi îndemnatã sã meargã mânã în mânã cu o culturã a secolului 21, ecologicã ºi spiritualizatã. Noile coordonate, europene, cele de peste câþiva ani, vor scoate la ivealã beneficiul unor politici prin care din nou, ca ºi acum 40 ani, germanii sã treacã prin Râmnic ºi sã goleascã magazinele de mãrfuri vitale, dar ºi cu români care sã meargã la ei, sã treacã de ei, ºi sã se lupte cu oceanul...
Dupã cum arãtam, prin prisma exemplelor, sovieticii ºi chinezii simþiserã bogãþia potenþialuiui românesc încã din 1986. Cred cã i-a ajutat în aceastã simþire chiar ºi papa Paul Ioan al II-lea. Ceilalþi simþiserã, atinseserã acest potenþial, cu mult înaintea lui ’86.
Cu mici corecþii, economice ºi politice, cu eliminarea pericolului românesc auzit în interior ºi afarã, în aceeaºi situaþie se aflã ºi Republica Basarabia, þarã cu un uluitor potenþial, maxim, în domeniul agricol ºi ecologic.
România are 40% din locuitori care pot sã-ºi dea singuri de mãncare ºi care îi pot hrãni lejer ºi bine ºi pe cei care formeazã restul de 60 %. Românii nu trebuie sã-ºi desfinþeze proprietatea ºi producþia individualã. Sã aºtepte ca viaþa, din nevoi ecologice, proprii, sã le desfinþeze...Asta nu înseamnã cã în marea câmpie, în mijlocul munþilor nedezþeleniþi, nu poate funcþiona marea fermã agricolã. Ar fi bine dacã am putea pãstra mica interprindere, micro interprinderea, atât la oraº cât ºi la sat.
Sã întãrim puterea de stat, legea, care sã salveze terenurile extravilane ºi vilane de la pieire, atât în ce priveºte alunecarile de teren cât ºi inundaþiile, din proprie vinã...din popor ºtim dar cã apa trebuie sã se scurã ºi nu sã stea...
Adevãrata UE ºtie cã România a fãcut trei tipuri de avioane, din care douã la performanþã mondialã. Cã a fabricat ºi fabricã elicoptere, nave maritime, locomotive ºi tractoare. Dar ºi noi nu trebuie sã uitãm acest lucru, sã cãutãm a ne defini o nouã culturã care întradevãr sã le cuprindã pe toate cele ce evidenþiazã imaginea unui popor.
Pãcat cã România, ca ºi UE, nu se autosesizeazã, nu se conºtientizeazã, în a-i arãta pe cei vinovaþi de ce s-a întâplat rãu în lumea lor din 1944 ºi pânã astãzi.
UE va trebui sã înveþe de la România ºi Bulgaria, de la Basarabia, ce a greºit ea, ce au greºit alþii, în legãturã cu izolarea proprie, ce are de cîºtigat din energia conservatã în cele douã lumi stãpâne simultan atât la Dunãre cât ºi la Marea Neagrã.
Noua coordonatã, cea din 2007-2008, va þine cont, fãrã obligaþia de a fi repetatã, cã România, singurã, a putut hrãni o parte din Europa, cã Basarabia la rândul ei a hrãnit Uniunea Sovieticã...Tot ea, coordonata, va stabili formula de definire ºi acces în spaþiul vital aflat în estul ºi sud estul Europei.

Rm. Valcea, 12.07.05

    Comments >>