După cum știm, sfârșitul de an și Anul Nou sunt marcate de practici creștine, care au preluat de fapt tradiția arhaică a celebrării Solstițiului de iarnă, semn al renașterii și începerii noului an. Anul Dacic era marcat de ritualuri magice, dedicate lupului alb, totemul străbunilor noștri. Dacii împărțeau anul în două anotimpuri, iarna (timp rece, întunecat) și vara (căldură, lumină), patronate în cosmos de lună și de soare, iar pe pământ de lup și cal. De aceea lupii și câinii latră la lună, de fapt, dialoghează! Colindele și colindătorii sunt semne ale divinității. Odată cu lăsarea înghețului, se plângea stingerea lui Mithra, divinitate indo-europeană, și totodată revenirea acesteia la viață. Tăierea porcului cu ritualul strămoșesc, nu prin împușcare, marchează moartea lui Mithra, iar plugușorul învierea, Anul Nou.
Dacă noi celebrăm Crăciunul trei zile, obiceiurile noastre străvechi, de care se cuvine să se îngrijească prefecții și mai marii satelor și orașelor, pentru perpetuare, cuprind aproape trei săptămâni, de la Ignat până după Bobotează.
Noaptea care premerge calendaristic Anului Nou este prilej de bucurie și pe tot globul este marcată cu mese festive, la noi și în Europa revelionul. Totuși, se cuvine să fie și momentul bilanțului. Ce am făcut în anul pe care-l încheiem? Să evidențiem reușitele și să învățăm din actele rele, pentru a nu le repeta. Acest moment nu este un prag, este un crâmpei al vieții noastre, prilej de bucurie și introspecție.
Căile lui Dumnezeu sunt omenie, hărnicie și adevăr. România a avut alegeri, cu lideri noi și recesiune economică, cu măsuri severe pentru popor. Imitând orientările politice ale Europei, cheltuiește și România finanțele pentru înarmare. Se pregătește de război. Aceste două tendințe par contradictorii, însă deciziile revin președinției, guvernului, parlamentului.
Eu am avut un an bun, dar nu stălucit. O anemie m-a bântuit din toamna trecută. Cărți noi am tipărit la finele anului 2024, romanul „Corabia piraților” și antologia de teatru „Iubire fără frontiere”, însumând „opt schițe dramatice”, cum le-am numit. În anul care se încheie, au fost publicate comentarii evidențiind reușita, cele mai semnificative fiind semnate de Mihaela I. Rădulescu din Drăgășani, Florentin Popescu, București și profesorul Gh. Tănase din Călui. Unii s-au arătat nedumeriți de titlul romanului. Se așteptau la aventuri piraterești. Coperta cărții oferă imaginea unui edificiu al diplomației, pentru că la activitatea diplomaților de multiplicare a legăturilor dintre state se adaugă un fel de piraterie, pe latura descifrării celor mai profunde secrete ale lumii și punerea acestora la dispoziția propriilor autorități. Solii au fost de la începuturile omenirii lupi în blană de miel.
Am publicat eu însumi câteva cronici literare la cărți ale prietenilor.
Am rescris, am pregătit pentru tipar cea de-a patra mea carte despre China, care se va intitula „China, focar de cultură și civilizație”. În aproape trei sute de pagini, am strâns articole, studii, prefețe la cărțile traduse de mine din limba chineză, revăzute, aduse la zi. În totul formează o odă pentru o cultură originală a lumii, care a definit civilizația în statele Extremului Orient. Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi publica această carte în luna August, la împlinirea a optzeci și cinci de ani, trăiți în cea mai mare parte în sănătate și smerenie.
Am adăugat noi mini-poeme la proiectata mea carte viitoare „Criza de mentalitate”. Am citit, am avut grijă să fac zilnic câteva mii de pași și yoga chinezesc, numit qigong, un exercițiu al reglării respirației, mișcărilor fizice și activității mentale, cu scopul atingerii echilibrului funcțional – sublimarea spirituală.
În aceste zile abundă mesajele bine intenționate, încărcate cu urări de bine, dar, atenție, filozoful întemeietor al taoismului, Lao Zi scria: „Vorba puțină și rară este firească; armele sunt unelte nefaste; cuvintele frumoase nu sunt adevărate”. Noi nu facem vreo deosebire. Un an binecuvântat tuturor, de la vlădică și până la opincă!
