Zilele Horticulturii Bucureștene, eveniment desfășurat anul acesta între 8 și 11 mai 2025, în Campusul Agronomie Herăstrău, este un veritabil festival al tradiției, culorii și al naturii, ajuns la cea de-a XXI-a ediție, aducând împreună pasionații de plante și grădinărit. Acest festival aduce în prim-plan importanța horticulturii, fiind prilej de întâlnire fructuoasă între producători, specialiști și pasionați în ale horticulturii, precum și iubitori de frumos. Publicul poate admira și achiziționa produse horticole precum flori, plante ornamentale, arbori și arbuști, material săditor, semințe, fructe și legume proaspete, dar și articole pentru grădinărit. O suită de ateliere interactive organizate pe durata festivalului îți oferă informații prețioase de la cei mai buni specialiști în domeniu despre grădinărit, amenajare spații verzi, utilizare plante aromatice și medicinale, îngrijire plante de interior și exterior, etc.
Festivalul Zilele Horticulturii Bucureștene se desfășoară sub simbolul Bujorului, declarat oficial Floare Națională a României prin Legea 285/22.10.2022, la inițiativa Facultății de Horticultură din București, și este organizat de Facultatea de Horticultură, din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, alături de Societatea Română a Horticultorilor. Prezentă la acest eveniment în căutarea celor mai frumoși bujori, expuși pe durata festivalului, am aflat detalii interesante despre floarea noastră națională, date pe care le împărtășesc cu dumneavoastră. Bujorul se înmulțește prin despărțirea tufei, după scuturarea florilor, în grupuri de câte 2-3 rădăcini, de preferat cam o dată la patru ani. În timpul procesului de plantare, rădăcinile nu trebuie deranjate prea mult, iar mugurii trebuie așezați cel puțin 1 cm deasupra solului. Îngrijirea bujorului presupune udări regulate în perioada de vegetație, eliminarea florilor uscate și fertilizare anuală. Este benefic și se recomandă pe timpul toamnei să faceți tăieri ale tufei de bujor, pentru prevenirea bolilor, bujorii putând fi afectați de pătarea frunzelor, botrytis sau făinare. Flori perene, bujorii înfloresc în mod tradițional în lunile mai și iunie, în funcție de specia și regiunea în care sunt plantați. În aprilie și mai înfloresc cei din regiunile cu climă mai temperată, iar în zonele cu climă mai rece înflorirea este în iunie și iulie.
Bujorul preferă locurile însorite, însă suportă bine și amplasamentul la semiumbră. Rezistă atât la temperaturile negative cât si la temperaturi foarte ridicate, cu condiția ca solul să fie bine drenat deoarece este o specie sensibilă la excesul de apă și nu îi place stagnarea apei în sol. Este cunoscut pentru florile sale suav parfumate, care dau un aspect regal grădinii spre sfârșitul primăverii. Atenție, când un bujor nu înflorește, cel mai probabil acesta nu are suficientă lumină. Flori rezistente, bujorii înfloresc anual, având nevoie doar de puțină îngrijire. Există foarte multe specii și varietăți de bujori, de la cei altoiți până la bujorii sălbatici. Bujorii pot trăi și înflori timp de 70 de ani sau chiar mai mult. Printre cele mai spectaculoase soiuri de bujori se numără: Callies Memory – cu flori mari, galben-crem, cu nuanțe de roșu închis; Nippon Beauty – cu flori mari și deseori duble, în alb, roz și roșu; Patio London – cu flori duble de culoare roz intens și parfum impresionant; Bowl of Cream – cu flori duble, mari și parfumate, culoare alb-crem și centrul ușor gălbui; Brother Chuck – cu flori mari, superbe, de un roz pal, cu aspect plin și luxuriant, ș.a. Stresul biologic al plantei poate fi dat de orice schimbare a condițiilor de mediu care poate reduce sau modifica negativ funcționarea normală a plantei în procesul său de creștere și dezvoltare. Răspunsul biologic la stres constă în reducerea sau modificarea funcționalității. Plantele sunt expuse la diverși factori ce le impactează sănătatea, putând suferi astfel și din punct de vedere estetic, cu producție afectată calitativ și/sau cantitativ. Factorii principali de stres pentru bujor sunt excesul apei, temperaturile extreme, nutriție minerală deficitară, radiație solară puternică, atacul patogenilor. Felul cum interacționează planta cu stresul poate duce la adaptare sau la moartea ei. În protecția biologică a sănătății plantelor sunt de preferat biopesticidele deoarece au toxicitate mai redusă, comparativ cu pesticidele tradiționale, biopesticidele de obicei sunt eficiente în cantități mici și afectează în general organismul țintă.
Bujorul își trage numele din cuvântul grecesc Paeon. În greacă, Paeon, medicul zeilor, l-a vindecat pe Pluto cu un lichid extras din rădăcina unui bujor. Gelos, Asclepius a vrut să-l omoare, dar Zeus l-a transformat pe Paeon într-o floare frumoasă. Un alt mit spune că nimfa Paeonia, adorată de Apollo, a fost transformată în bujor de Afrodita. Această legendă explică semnificația florii în epoca victoriană. Bujorii erau cultivați în grădinile chineze încă din 1000 î.Hr. și au ajuns în Japonia în secolul al VIII-lea, devenind o cultură importantă. În Orient, bujorii erau folosiți pentru proprietățile lor medicinale, tratând durerea de cap, astmul și durerile din timpul nașterii. În 1789, bujorii au ajuns în Europa, fiind apreciați pentru frumusețea lor. Bujorul, cunoscut sub numele de „Regele Florilor”, este apreciat pentru aspectul său deosebit și parfumul caracteristic. Ocupă un loc de frunte în arta florală și în diverse culturi din întreaga lume. Această somptuoasă floare a fost de veacuri asociată cu simboluri precum bogăția, norocul și un stil de viață regal. Având o inflorescență luxuriantă, etalând culori vii, bujorul este de asemenea asociat unor conotații râvnite de mulți, bunăoară prosperitatea, onoarea și noblețea. Fiind cultivat în îndepărtata China de două mii de ani, de unde s-a răspândit în Japonia, Europa și continentul american, el este nelipsit în grădinile imperiale, sporind și mai mult alura sa regală. A avut însă și o întrebuințare medicală, în Antichitate și chiar Evul Mediu, astfel încât chinezii îl utilizau pentru tratarea unor inflamații, a bolilor de ficat etc. Decorativii bujori simbolizează dragostea, romantismul și o căsnicie fericită. Sunt populari la nunți și reprezintă floarea celei de-a 12-a aniversări a căsătoriei. Legende despre bujor sunt întâlnite în folclorul poporului român, în opere muzicale, poezie, literatură, pictură, ș.a.m.d. Din acest motiv, floarea de bujor este foarte iubită în România, fiind întâlnită în curțile de pe tot cuprinsul țării. Știind acestea, parlamentarii români au declarat bujorul ca fiind floare națională (lege aprobată în Parlamentului României la 26 octombrie 2022).
În tradițiile românești vechi, floarea de bujor era folosită ca doctorie sau în descântece, așa cum ne încredințează Revista „Familia”, din data de 03.06.1901: „Doftorii de bujor. Când i se va lega limba omului de vre-o boală, să-l afumi cu rădăcină de bujor şi i se va deschide limba; cine va purta la dânsul rădăcină, nu-l prind farmecile şi ori unde va afumă cu rădăcini sau cu frunze sau cu floare prin casă ori pe om, nu se va mai lipi duh necurat de acea casă şi va avea bujor şi în grădină. Iar cine va bea semînţa lui cu vin dimineaţa ori de rău va avea în coş se va izbăvi. Iar cine va înghiţi de 7 ori câte 7 grăunţe de bujor, dimineaţa pe nemâncate, foarte bine va vedea şi i se va deştepta mintea şi va fi isteţ. Iar cine va lega sămînţa la braţul mâneî drepte, va fi tot sânătos şi îi vor lipsi gândurile cele rele; să legi pământ la piciorul stâng la genunchiu, că-i foarte bună de dânsele, iar care curge sânge din nas să bee rădăcină de bujor cu vin, iar care va avea gălbinare, să bee bujor cu vin de multe ori dimineaţa la sfârşitul lunei.” Numele florii a devenit chiar izvor de inspirație pentru autorii români, încă din secolul al XIX-lea: A. Russo („Studii istorice”, Bujor Haiducul, 1840), Vasile Alecsandri, balada „Bujor” ( „Frunză verde de năgară, Au ești Bujor în țară! Bate, pradă, nu omoară, Pe ciocoi îi bagă’n seară, Să dea bani de cheltueală Și strae de primineală” , „Zimbrul”, 14.09.1850), N.D. Popescu, autorul romanului „Bujor haiducul”, București, 1870 sau I. Slavici, care publică în serial, în 1876, în ziarul „Timpul” nuvela „La crucea din sat” (17.03.1876), toți aceștia descriind eroul eponim, purtând numele acestei frumoase flori.
