Joi, 12 iunie 2025, la Muzeul de Istorie Vâlcea, „Aurelian Sacerdoțeanu”, a avut loc vernisajul expoziției de pictură al artistului plastic din Drăgășani, Cristiana Cătălina Geodescu, o expoziție impresionantă, ambele săli de la etaj ale sediului instituției, cuprinzând 68 de lucrări, pictură în ulei. Vernisajul a fost deschis de Liliana Beu, director adjunct al Muzeului, și au luat cuvântul: Gheorghe Dican, vicepreședinte UAP-România și Ioan St Lazăr, președintele Forumului Cultural al Râmnicului. În sală au fost foarte mulți prieteni ai artistului plastic.
Liliana Beu: – …Autoarea acestei expoziții este o doamnă care a făcut pasiune pentru pictură, care și-a dedicat viața acestei pasiuni și, iată, rodul preocupărilor sale se vede în lucrările de pe pereți, pentru care îi mulțumim!…și îl rugăm pe dl Dican, ca un om care se pricepe în ale picturii, să o prezinte pe doamna Cristiana Cătălina Geodescu, care, astăzi este invitata noastră…
Gheorghe Dican: – … De fiecare dată îmi face plăcere să vorbesc despre cei care au astfel de preocupări. Și despre Cristina Cătălina Geodescu pe care o cunosc de multă vreme, chiar de foarte multă vreme, și mărturisesc că nu mă aflu la prima ei expoziție și la care am vorbit…Este un artist din Drăgășani și așa cum spunea și dna Liliana Beu stă în preocuparea noastră de a promova tinerii artiști deja consacreați, profesioniști, dar și artiști de alte meserii, cum este și cel de la ora 5, de la Muzeul de Artă, care au alte trasee și care se intersectează cu arta profesionistă, deci, care performează! Recunosc în această expoziție lucrări, tablouri din diferitele perioade ale Cristinei și sunt unele noi pentru mine, chiar încercările de interpretare a anotimpurilor cu caracter nonfigurativ, dar și unele care reflectă câte un motiv, mă refer la lucrările din prima sală, din dreapta, compunând și recompunând lucrări, stilizând motivul până la dezvoltarea lui completă, până la abstracție. În spate sunt lucrări extrem de sensibile, de pure, care îmi reamintesc de un Ciucurencu!… Foarte multe naturi statice, mai puține peisaje, lucrări executate pe o linie conservator românească. O pictură cu profund caracter naturalist. Se vede că există studii de artă pentru că nu există stridențe în lucrările domniei sale. De asemenea se vede că există o preocupare constantă în a identifica noi forme ale matricelor, noi forme ale realului acestei lumi în care trăiește. Cum spuneam, foarte multe naturi statice și mai puține sau deloc în care să regăsim chipul uman!… Domnule profesor vă rog pe dvs, să vă pronunțați mai literar asupra narațiunilor pe care ni le propune doamna Cristina. Adresându-se artistului plastic, șeful UAP-ului vâlcean, i-a urat succes în continuare pe această cale a demersului artistic!
Ioan St Lazăr: – … Pe Cristina Cătălina o cunosc de când era elevă la liceul din Drăgășani, iar mama ei era responsabilă cu grădinile orașului… Cristina a trăit între flori, ea însăși fiind o floare a mamei, dar, prin pictura ei, și a noastră! Natura ei foarte delicată ne-a făcut să o iubim, mai ales drăgășinenii pe care mă bucur să îi revăd, mai ales că nu am mai fost de mult pe aceste meleaguri, unde a trăit și a creat Gib Mihăescu. Mi-a plăcut mult să lucrez la Drăgășani, și știu că dvs întotdeauna ați primit darurile Cristinei Cătălina cu deosebită plăcere. Așa cum și noi, și nu numai noi, și pe plan național, internațional, lucrările ei au fost apreciate și integrate în expoziții colective, participând astfel la diferite concursuri… Toate sunt aici, în CV-ul ei extrem de bogat și interesant. Și nu pot decât să mă bucur pentru ea, pentru că nu a știut să facă în viață altceva decât să picteze! Nu a trăit decât pentru pictură! Și a pictat în felul ei, după sufletul ei, după știința ei; și, în decursul timpului, și după arta ei! Este o deosebire fără doar și poate față de ce era odată, față de ce era înainte de 1989, iar după, deschiderile ei au fost mai multe, și s-a ținut de pictură cum alții se țin de carte. Astfel încât varietatea de lucrări de aici este o dovadă că ea a trecut prin multe etape și de fiecare dată s-a dăruit acelor faze care au favorizat ca lucrările ei să aibă armonia care se cere unor lucrări între raportul dintre compoziție și cromatică…Astfel încât există foarte multe exerciții cromatice, de diferite game, de la portocaliu la roz, de la verde la albastru și alte nuanțe, și de fiecare dată putem să vedem lucrările Cristianei prin altă factură, prin altă viziune. Ceea ce este pe de o parte o dovadă a obsesiei ei pentru floare, pentru natura statică și pe de altă parte este o dovadă a simțirii ei speciale pentru culoare și pentru trăirea culorii…
* La acest vernisaj, Petre Cichirdan, care l-a filmat și ne-a cerut nouă să scriem acest articol, care nu este altceva decât o încercare de redare a unei atmosfere deosebit de elevată, artistic, a scris în caietul de impresii ale publicului participant la vernisaj: „O pictură de mare sensibilitate, și densitate, cu tușe de culori, miraculos, asemănătoare unui material al cristalului…transparente și volatile! Remarcăm feminitatea pe care o degajă pictura de pe simeze și care îi transpare privitorului; și, care, necunoscând creatorul, o descoperă și o trăiește odată cu tablourile, bucurându-se de o lume a florilor, de o lume a culorilor în tonalitate mono, dar și savant pluricromatică, păstrându-și individualitatea, strălucirea proprie și puritatea. Nu este o lume a abstractului, ci doar o savantă linie invizibilă a clarobscurului fără contraste puternice (în marea majoritatea lucrărilor). Tușe în vârf de cuțit ponderat voluminoase, unele abia perceptibile, care transmit ochiului adevărata forță a sensibilității, și cum spuneam, a purității faptului plastic, pictural…”
