Cartea a apărut la Editura Almarom Râmnicu Vâlcea, 2025, și este a cincia a tinerei scriitoare Isadora Rodica Lungan. Iată, o cifră rotundă care permite, merită, a fi aniversată: 2025, cinci cărți semnate de această autoare, deja, scriitoare matură!…născută la Drăgășani în anul 1992, iunie, ziua a șasea. Chiar și: cinci ani de febrilă activitate scriitoricească!…o carte pe an, prima apărând în anul 2021: „Suave șoapte ale sufletului”…„În anul 2020, m-am decis să scriu o carte de poezii și proze scurte în care povestesc fragmente din copilărie și adolescență, dar exprim și stările sufletești prin care am trecut. Această primă carte am lansat-o în 2021 la Râmnicu-Vâlcea: Suave șoapte ale sufletului ” (Doina Bârcă, independentaromână.ro, 12 ianuarie 2023, Isadora Rodica Lungan). A doua a apărut în anul 2022: „Drama fetiței cu ochi de căprioară” …„Pe urmă am scris-o și pe a doua, unde sunt povestiri despre viața mea și despre Genocidul armean, cu titlul: Drama fetiței cu ochii de căprioară și alte povestiri. Lansarea a avut loc la Biblioteca Județeană din Râmnic în luna august, 2022”(ibid). A treia, „Prețul iubirii” a apărut în anul 2023 la Editura Almarom și a fost lansată în iulie același an la Biblioteca Județeană…„Încet dar sigur, pe an ce trece, începând din 2022 când și-a lansat la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul”-Vâlcea volumul de proză scurtă „Drama fetiței cu ochi de căprioară și alte povestiri”, tânăra scriitoare devine tot mai insistentă și în anul 2023, pe 24 iulie, și-a lansat în aceeași locație, volumul „Prețul iubirii”, a doua carte-de când o cunosc-dovedindu-și deja maturitatea…Probabil că anul acesta conform așteptărilor își va ferici fanii cu un al treilea volum de…poezie! Viața ei și cărțile scrise ne arată cu toată claritatea că Isadora Rodica Lungan este o scriitoare de succes, chiar de mare succes, fiindcă este înzestrată cu puterea și fantezia de-a înfrunta realitatea, de a reda-o în scris în culori romantice conjugate cu cele plastice, dar și cu cele ale muzicii și poeziei! Isadora a ales acest stil liber de exprimare, și direct, puternic ancorat în realitate, fără a avea patimi într-o anumită direcție existențială, neinteresând-o decât faptele și gândurile sale în a consolida dragostea și iubirea între oameni. Un europenism convingător pentru perioada actuală în care este nevoie de prietenie și respect între grupările sociale și mai ales între popoare”…(Petre Cichirdan, extras din Cuvânt exprimat la lansarea vol. „Prețul iubirii”)
A patra carte, 2024, „Sub privirile lunii pline”…„O scriitoare extrem de activă, o carte pe an, și care se detașează vizibil din grupul scriitorilor din această generație, post 2000, extrem de valoroasă, vâlceană, a începutului de secol XXI, mileniul III. Ne face plăcere să spunem că Isadora Rodica Lungan este vâlceancă, din Drăgășani, și că opera ei se înscrie pe orbita valorică creată de apropiații înaintași, deja consacrați, vâlceni (în ordinea vârstei): Al. Florin Țene, Constantin Zărnescu, Ștefan Dumitrescu, dar și de cea a soților Margu ori Valentin Dolfi, Ovidiu Cristian Dinică sau mai tânăra Maria Anastasiu!…” (Petre Cichirdan, Cultura Ars Mundi, 29 oct. 2024).
Așadar „Femeia fără origini” de Isadora Rodica Lungan, o carte scrisă într-un stil specific momentului, fără perdele, dacă ne gândim la expresia „uau” de minunare, sau la scena sex de desfătare orală (pe care n-am mai întâlnit-o decât în „Pravila de la Govora” dăruită nu chiar de mult vâlcenilor de către regretatul Emil Catrinoiu, directorul Editurii Fortuna, în 2016, și în care, pentru această desfătare, la 1640, se primea pedeaspsă, dacă știa preotul…doar 20 de mătănii…)! O carte de top, admirabilă, în care armeanca noastră de Drăgășani, se lansează cu avânt în valul nou, tânăr, și conduce cu brio în tagma celor care abia au împlinit cu puțin peste 30 de ani! O carte de povestiri în care imaginarul se împletește cu realul și care pare a fi o frescă a tânărului nostru de astăzi, teribil de frumos, preocupat de viața lui interioară și cea din afară!… O tânără femeie care muncește și iubește cu pasiune care-și povestește, învăluită în stare poetică, viața interioară!…un epos liric rar întâlnit mai ales la generația juvenilă de astăzi, literară. Apoi într-o parte finală a cărții, cu totul specială, de aventuri onirice, Isadora Rodica Lungan, cu prețul răstignirii sale de către politic și social, scrie un mini roman de 200 de pagini, povestirea „Justițiarul nopții”…În care dorește să răzbune cu armele scrisului, soarta sutelor și miilor de fete care nu și-au găsit dreptatea în justiție!…Da, o povestire teribilă, despre iubire și viață, și și despre justiție, cum ar spune latinul, „Fiat justiția”!
O carte la care au contribuit Emilian Valentin Frâncu, consilier editorial, Isadora Rodica Lungan în calitate de tehnoredactor; cei doi semnează și la corectori; Nelu Barbu semnează Prefața care are ca subtitlu: „O scriitoare determinată”!; Diana Maria Mitulescu semnează Coperta. Să amintim că pe coperta 1 se reprezintă o „Alegorie despre țările iubite de Isadora realizată la sugestia Isadorei Lungan și a lui Arman Karamyan” în timp ce pe coperta 4 se prezintă „Imagine cu lacul Sevan din Armenia” în care se află și un implant foto cu chipul Isadorei…
Să notăm și fraza cu care Nelu Barbu își începe „Prefața” scriind: „Conotația titlului cărții doamnei Isadora Rodica Lungan, Femeia fără origini...are o semnificație plurisemantică, nuanțată și inteligentă, trădând personalitatea unei scriitoare determinantă, stabilită în Italia, hotărâtă să-și transfigureze în cărțile sale profesiunea de credință…că nu se simte aparținând doar unui singur loc anume de pe mapamond, pentru că identitatea sa ține de lumea liberă, democrată și e forjată în experiențele adunate din fiecare colț al pământului pe care îl calcă… De pildă, Armenia înseamnă, ca și România, lumea de la capătul tunelului”. E bine să citim cartea, se citește ușor și se învață multe lucruri pe care dintotdeauna le consideram obișnuite, cunoscute, și care compun povestiri mărunte, dar pline de poezie și semnificații, chiar filosofice, ca niște solilocuri aparținând unei minți, firi, visătoare și plină de imaginație. O proză plină de poezie intimă, parcă abia șoptită ca să fie auzită doar de autoare și de urechile fine a celor care vor să o asculte.
Femeia fără origini o carte sau o proză despre femeia care nu are trecut de arătat, dar, care, miraculos, dorește cu ambiție să arate că are viitor. Cumva fiind și o aluzie la acest prezent, românesc, care se chinuie să arate că poate exista fără trecut!?…O iluzie, desigur, chiar și pentru Isadora, care în minunatele sale vise de noapte, cu lună plină, își amintește copilăria, de-a dreptul una stranie! Cu atât mai bine pentru ea, care acum în plină tinerețe matură trăiește clipe de fericire! Am notat după ce am citit Anotimpurile iubirii, desigur după un lanț de povestiri…Da, în ecuația vieții în doi există o fericită constantă care nu ține de trecutul fiecăruia, ci numai de prezent. Și acest prezent trebuie prelungit cât mai mult, pentru ca darurile conexiunii iubirii să țină cât mai aproape de sfârșit. Desigur viața în doi are un viitor doar în această condiție. Timpul nivelează totul și toate se veștezesc la fel. Se simte prăpastia care se interpune între trecutul și prezentul personajelor Isadorei. Se degajă acea imagine a iubitului armean care provine dintr-o țară cu mare trecut, Armenia, și trăiesc în diaspora într-un spațiu lipsit total de viitor, spațiul românesc al Uniunii Europene… De aceea iubește Isadora Armenia, fiindcă Armenia i-a oferit un trecut pe care ea nici nu l-a visat. Vâlcea, Drăgășaniul nu i-a oferit nimic în copilărie, ori ea și-a dorit tot timpul un trecut trainic pe care l-a descoperit mai târziu în Italia și mai apoi în poporul armean! Armeanul este puternic fiindcă poporul armean are un trecut, cum puține popoare au…Iubirea, marele sentiment, marea conexiune brâncușiană de tipul Sărutului în care nu există decât o singură gură, un singur ochi, nu apare decât acolo unde părțile au o lipsă mare de ceva…unde există o foame năprasnică pentru acea lipsă pe care un el și o ea și-o pun reciproc la dispoziție…Iată, un plus și un minus izvor de energie, un yin și un yang, un el și o ea… Am mai notat: bravo! O poveste minunată despre un om minunat, real: „Puterea prieteniei”. Cartea aceasta pe care mi-a dat-o Melin Frâncu, în 02 august (acum suntem în 10 august), seamănă cu plimbatul cu barca, începutul este greoi până te obișnuiești cu vâslitul și clătinatul, pentru ca mai apoi totul să fie floare la ureche…Primele pagini te frământă, citești greu, până când prinzi firul cărții, stilul autorului, intenția! Apoi o dai gata în câteva ore…„Țara care m-a adoptat” o povestire care mi-a amintit cum am început eu să iubesc Italia la paisprezece ani (1965), când un văr ajuns mare inginer mi-a dat manualul de învățat limba italiană fără profesor, când a auzit că vreau să devin sculptor și că trebuie să merg în Italia să studiez după susținerea bacalaureatului…Un manual excepțional, o carte care m-a îmbogățit spiritual… Revenind la cartea Isadorei, întregul text pare o odă închinată iubirii cu îngerul personal-bărbatul ideal-care pentru Isadora, „Armeanca de Drăgășani”, are față și suflet de armean…oniricul domină cartea! Este precum un roman de dragoste de viață, autobiograffic, scris pe bucăți, precum este și viața, cu discontinuități! După lecturarea povestirii „Despre armeanca de Drăgășani” am notat: Bravo, când îți iubești patria nu trebuie s-o spui, așa mi se pare normal; iubirea nu are gură, ea nu vorbește…Vă amintiți filmul Bella, sovietic, de prin anii ‘80? Acolo vorbește violoncelul din mâinile lui Rostropovici. Ea, iubita ofițerului rus, nu vorbește, nu știa limba rusă!
În sfârșit „Justițiarul nopții”, o povestire cât un roman de aventuri din familia doxului de altădată în care imaginația Isadorei nu are limite! Personajul principal „Daiana” ne amintește de celebra poveste a Marchizului de Sade, „Emilia de Tourville sau cruzimea frățească” scrisă pe undeva pe la 1780 în aceeași tonalitate privind criticile aduse zeiței Dreptății. Un miniroman nu de capă și spadă ci de junghier și revolver în care pisicile au aceeași importanță ca oamenii, poate mai mult…o aspră ironie asupra justiției americane, neregulile ei, prezente în toate justițiile lumii. Deși Daiana este o ucigașă sadică, cititorul o îndrăgește deoarece crimele ei au origini în Cartea Sfântă, Vechiul Testament, sunt, cum se spune, dinte pentru dinte. Nu numai Justiția americană este coruptă, ci toate justițiile lumii căci „Azi îl arestează, iar mâine va fi liber” (pag.389) realitate evidentă peste tot. Mai rău, în România, dacă torni pe unul scapi tu de pedeapsă! Și, totuși, despre America este vorba, să nu uităm că în anul 1978 Ștefan Dumitrescu, marele scriitor de lângă Drăgășani, tot vâlcean, a scris incredibilul poem „America, Calul Troian al Omenirii”…Da, întreaga problematică a lumii viitorului proorocită și de Andree Marlaux, precum că secolul XXI va fi o lume a sexului și crimei! Să vedem unde mai rămâne loc și pentru religie …Acum, la sfârșit, ne este clar: în volumul „Femeia fără origini” de Isadora Rodica Lungan există două cărți; una, o carte a ei, autobiografică, a Isadorei, și una a imaginației, tot a ei, una deosebit de bogată…
