Ni se întâmplă, adeseori, să folosim nişte biete cuvinte cărora le-am uitat înţelesul, ba chiar să le atribuim sensuri care smintesc, iar mai apoi să ne apărăm cu dinţii prejudecata, în mod auctorial, dacă „porumbelul” a ieşit din gura vreunei persoane cu notorietate. Prin cetatea Râmnicului cuvântul „forum” are parte de o soartă asemănătoare. Forumul este un loc anume unde se discută ceva important, de preferat de importanţă publică, dacă arena este un spaţiu public. Se discută cu autorizaţie, dacă organizaţia cu acest nume are statut, recunoaştere juridică şi acreditare. Ce, cum, de ce, pentru ce, discută? Ar trebui să se vadă din regulamentul de organizare şi funcţionare, din programul asumat, apriori, anual, de adunarea sa generală. Orice abatere de la o linie de conduită a Forumului poate sminti înţelesul cuvântului. O posibilă definiţie dată acestui cuvânt, prin modul în care am descifra anumite evenimente desfăşurate în spaţiul public ar putea fi: Forumul este locul unde „senatori de drept” (câţiva forumişti cu notorietate!), cu statui în piaţa publică din timpul vieţii (ori alte substitute, din bani publici, cu acelaşi rol!), vorbind despre ei înşişi îşi preamăresc propriile trecute fapte, îşi apără redutele, revolutele, demult căzute în dizgraţia istoriei şi luptă cu toată energia împotriva înnoirii, aceea care ar spulbera, vezi Doamne!, sistemul de valori deservit cu soldă, până mai ieri. În altă perspectivă, la fel de extremistă, privind aici numai spre înainte, cu aceiaşi reticenţă faţă de partea opusă, Forumul poate fi scena lumii ca un Babilon, fără ziduri, în care potopul de informaţii nu mai poate fi cuprins, nu te mai poate dumeri. Un soi de necuprinsă zarvă barbară care dă-n clocot planeta, mai repede decât am fi în stare să decantăm informaţia şi să ne-o oferim vieţii. Forumul ar trebui să fie o cumpănă echilibrată între trecut şi viitor sprijinită pe spinarea prezentului, ca un Ianus cu clarviziune, fără nostalgii apăsătoare, ori viziuni apocaliptice. Ianus, fiind o zeitate model, forumiştii n-ar trebui să-şi caute foloase pentru ei, ci pentru semenii lor, în numele cărora dezbat şi lansează idei, atitudini, soluţii. Facem aceste precizări, constatând efectul unor idei, relansate public în „Cultura Vâlceană”, şi care au supărat pe câţiva dintre forumişti. Lucruri spuse prin vorbe, direct, în nenumărate întruniri ale conducerii Forumului, neavând suportul scris au fost considerate efemere! În momentul în care au fost scrise, fără atac la persoană, au sărit ca arşi la beregata celui ce va fi răguşit în ultimii ani , spunându-le că Forumul este altceva şi că trebuie să revenim la cele ce-şi propune el ca misiune şi pentru obiectivele pentru care l-am fondat.
Spiru C. Haret este marea personalitate istorică de care se leagă un proces social complex de emancipare naţională, cu efect în lumea satului românesc la începutul secolului al XX-lea. Acest fenomen social este definit de Academia Română- Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române Moderne, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998, p.444, astfel: „concepţie sociologică în care se preconiza ridicarea stării materiale şi culturale a satului prin activitatea extraşcolară a învăţătorilor”. A vorbi azi de neoharetism, ca de un fenomen existent, a vorbi despre continuitatea fenomenului, imediat după cel de-al II-lea război mondial, ni se pare excesiv de deplasat. Vedem aici o confuzie între ideea haretiană, evident nemuritoare, şi un fenomen care are o legitate, un câmp cauzal propriu, imposibil de replicat în societatea românească de ieri şi de azi, mult schimbată ca stare sociala în bine, faţă de subdezvoltarea ( de ev mediu/cu bordeie – vezi 1907!) a societăţii româneşti de pe vremea lui Spiru Haret. Putem vorbi astăzi despre haretologi, cum sunt prof. dr. Gheorghe Dumitraşcu, prof. univ. dr. Virgil Constantinescu-Galiceni, oameni erudiţi care au cercetat fenomenul, ni l-au readus în cunoaştere printr-o muncă ştiinţifică, valoroasă, incontestabilă. Cei ce trăim cu conştiinţa valorii acestei personalităţi exponenţiale, a omul universal, reper al mândriei noastre româneşti, putem fi numiţi haretofili şi ne-am manifestat iubirea în anul 2012, dedicat special (amintind veacul, de la trecerea la cele veșnice!) şi spre lauda vâlcenilor, a fost un an de comemorare, onorat cu responsabilitate.
Cei ce sunt „bolnavi” de Spiru Haret ar trebui să-i numim haretofobi. Dar nu avem cum să nu constatăm că sunt mulţi cei ce l-au pus momeală, nu numai pe Spiru Haret, dar şi pe Blaga, Cantemir, Maiorescu, Goldiş etc., şi au atras pe amatorii de diplome facile, care au smintit scara de valori în ţară; pe aceştia ar trebui să-i numim haretofagi! Efectul diplomelor fără acoperire în activitatea economică este devastator. Ne temem şi ne opunem acestui concept de manipulare publică: neoharetism (nu ca model al unei voinţe şi a unei acţiuni exemplare cândva, prescriptibil acum lipsei de voinţă şi viziune!) pentru că el poate legitima haretomania cu hemoragia de diplome fără acoperire.
Subcultura? Ceva de subsol! Ceva care subminează ceea ce este deasupra şi coboară totu-n beci. Acolo capetele luminate (?) devin dovleci, oamenii nevlegi… fără minte, fără legi! Plaga? Este ca o rană, uneori provocată de excesul scărpinatului. Când este râie, adică scabie, nu rană de sabie!, se poate lua prin atingere de la unul la altul. Fenomenul acestei contaminări ar putea fi confundat cu plagierea şi cu plagiatul. Acest fenomen face ravagii, mai ales între aleşii de la etajele superioare, ajunși acolo pe brațele vânjoase ale mulțimii, votând împotriva foștilor! Extreme: La umbra prea deasă a copacilor nu cresc decât buruienile, iar sub prea intensul soare totul se uscă şi moare. …Intervenţie ratată: scriitor (artist) cu talent, dar fără talant, s-a adresat unei filiale a Uniunii Scriitorilor (putea fi și Uniunea Artiștilor Plastici, neapărat cu diplomă la purtător, că priceperea vădită nu contează!) să-i facă intrarea la… Dumnezeu. Mare eroare! Cum să încredinţezi lui Mefisto cererea făcută de Faust, să o ducă… sus? Şeful lui cel mare, de altă culoare, este în opoziție cu Dumnezeu și nu pune botul decât la parale, multe parale!
2012/… Gică Contra, în numele Cercului de la Râmnic
Obs. Eram prin 2012, un Gică Contra la supraexpunerea ideii de neo/haretism, ca fenomen posibil în societatea românească în tranziție, bâjbâind prin deșertul iscat de neadaptarea noului mers hotărât de necunoscuții acari din 1989! Fenomenul, la vedere, al deturnării învățământului către instituțiile private, producea pe bandă diplome fără acoperire, numai bune pentru acreditarea contra cost a valorilor lipsă și măsluirea biografiilor…, să dea bine notorietății în căutare de putere, devenise evident și în promovarea puterii locale și centrale (vezi și listele pentru accesul în ierarhia politică, condiționate… tot de cotizații!). Atitudinea critică, a „instanțelor”, autointitulate elite ale societății civile, se dovedea firavă și sub controlul unor lideri (cu altă citire a realității, într-o inerție mentală a „adevărurilor” proprii asumate printr-o solidă iradiere ideologică/ o statistică anume cu cv-urile și izvoarele formative, poate confirma sentința asumată aici!). Efectele în societatea românească, azi sunt evidente în toate evaluările pe baza indicatorilor de dezvoltare umană, dar și în poziționarea față de muncă. Clasa politică imatură, Presa aservită surselor de existență, Analfabetism funcțional evident, Instituțiile de interes public cu management politizat ( vezi struțo-cămila manager-director!), Justiția…, „stat în stat” cu putere discreționară, funcționând după legi slabe, produse de un parlament supranumeric și ineficient. Viața de zi cu zi vorbește de un trai pe datorie, din cauza consumului fără acoperire în munca prestată, ori dîntr-o proastă evaluare a resurselor, a muncii pe larga piață a lumii… Ne întrebăm și azi, în 2026, la împlinirea celor 175 de ani, de la nașterea savantului Spiru Haret (în 1851), unde este spiritul civic?, asumat și ca atitudine față de mersul la întâmplare al societății?, îmbolnăvită de notorietatea fără valoare și mereu sfătuitoare, numai de bine…nu! Salutăm aici recuperarea, ca fapt istoric autentic, a vieții și faptele marelui înaintaș Spiru Haret, de către seniorul responsabil, doctor în istorie, Prof. Gheorghe Dumitrașcu!
19. Feb. 2026, Cercul de la Râmnic
