Într-o contemporanitate fragmentată, în care hiper-specializarea izolează științele exacte de manifestările spiritului, apariția unei personalități de tip enciclopedic reprezintă un fenomen rar și necesar. Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România își onorează reperele prin reflectarea acelor spirite capabile să sintetizeze realitatea prin multiple filtre de expresie. Un astfel de etalon al culturii noastre este Simion Petre Cichirdan, din Râmnicu Vâlcea, a cărui biografie anulează definitiv prejudecata conform căreia versatilitatea ar ascunde o formă de superficialitate.
Jurnalist, editor, poet, pictor, sculptor, inventator și inginer, Petre Cichirdan reprezintă un veritabil „om al Renașterii” rătăcit în secolul al XXI-lea. Înrădăcinat în spațiul vâlcean, dar cu deschideri universale demonstrate prin expoziții naționale de prestigiu și o activitate publicistică de anvergură, el dovedește că rigoarea matematică și fiorul liric nu sunt antitetice, ci complementare. Acolo unde omul de știință caută ordinea structurilor, artistul plastic și poetul Cichirdan descoperă armonia ascunsă a lumii, transformând metalul, sticla, lemnul și cuvântul în vectori ai memoriei culturale.
Amvonul presei culturale vâlcene
Manager cultural și membru marcant al UZPR, Cichirdan a înțeles că o cultură locală nu poate supraviețui și nu se poate racorda la circuitele naționale în absența unor vehicule de opinie solide. Prin intermediul editurii sale, Intol Press din Râmnicu Vâlcea, el a devenit motorul principal al unei rețele de publicații periodice, premiate de UZPR pentru excelență în jurnalism cultural:
Cultura Vâlceană – o tribună de analiză profundă a fenomenului artistic regional;
Cultura Ars Mundi – o revistă dedicată deschiderilor universale și interferențelor dintre diversele arte;
Forum Vâlcean și Povestea Vorbii 21 – publicații ce reînvie spiritul dezbaterii de idei și continuă tradiții literare de prestigiu.
În paginile acestor reviste, stilul jurnalistic al lui Petre Cichirdan se distinge printr-o verticalitate de cremene și prin refuzul categoric al compromisului estetic. Cronicile sale muzicale, recenziile literare și eseurile plastice depășesc stadiul unor simple exerciții de admirație; ele sunt analize structurate, în care rigoarea inginerului întâlnește sensibilitatea criticului rafinat. Jurnalismul său cultural este unul constructiv, menit să salveze valorile perene în fața degradării aduse de consumerism și globalizare.
Așa cum nota criticul Felix Sima în publicația Info Puls, Cichirdan posedă acea rară capacitate de a „armoniza și filarmoniza totul”, fiind mereu cu un pas înaintea contemporanilor săi în anticiparea direcțiilor culturale. Prin editarea acestor reviste, el nu doar că a consemnat istoria culturală a Râmnicului, ci a generat-o direct, transformând provincia într-un centru de emisie spirituală recunoscut la nivel național.
Rădăcinile acestei gândiri structurate se află în formația sa de bază. Absolvent de Tehnologia Construcțiilor de Mașini (TCM), inginer, inventator și inovator în domeniul ciberneticii industriale și al informaticii, Petre Cichirdan a privit întotdeauna tehnologia ca pe o prelungire a capacității imaginative umane. Într-o mărturisire publicată în revista Flacăra în anul 1986, Cichirdan evoca anii petrecuți într-o fabrică de avioane: „Am inventat programe cu ajutorul cărora tratam piesele cu geometrie neregulată pe care le executam, ca pe niște lucrări de artă.”
Această declarație reprezintă cheia de boltă a întregului său univers creativ. Pentru Cichirdan, linia tehnică, desenul industrial și ecuațiile matematice poartă în sine un potențial estetic latent. În anii ’80, când utilizarea computerului în artă era privită cu suspiciune, el intuia deja revoluția tehnologică și sinestezică ce avea să redefinească postmodernismul.
Mecanismul său de creație este fascinant: își visează mai întâi poemele și formele în desen, le transpune pe calculator prin intermediul unor algoritmi proprii, iar inginerul din el ajută artistul să-și exprime visul în realitatea unei noi forme plastice. Această capacitate unică de a pune tehnologia de calcul în slujba fanteziei pure a atras atenția criticilor de artă.
Alexandra Rus sublinia simbioza din opera sa: Este profund îmbucurător să constați că un om de știință iubește lumea în termeni pur artistici, amintindu-ne că în spatele numerelor și liniilor de cod se află viața însăși. Rigorile desenului tehnic nu i-au înlănțuit spiritul, ci i-au oferit structura de siguranță necesară pentru a experimenta libertatea totală în fața șevaletului sau a lemnului de sculptat.
Geometria ascunsă a cuvântului…
Înainte de a fi recunoscut ca artist plastic sau editor de prestigiu, Petre Cichirdan a fost locuit de cuvânt. Debutul său poetic timpuriu, consemnat în procesele-verbale ale cenaclurilor liceale de la sfârșitul anilor ’60, lăsa să se întrevadă un poet al „ideilor cristalizate”. Versurile sale de tinerețe, adunate ulterior în volumul recuperator Transfigurări, relevă un creator marcat de o estetică suprarealistă și postmodernă avant la lettre.
Așa cum analiza criticul literar Constantin Zărnescu în Info Puls, recuperarea acestor poeme scrise între 1967 și 1970 îl plasează pe Cichirdan la intersecția fertilă dintre generația ’65 (marcată de Nichita Stănescu și Marin Sorescu) și generația ’70 (reprezentată de Gabriel Chifu, Nicolae Prelipceanu sau Felix Sima). Într-o perioadă în care dogmele ideologice ale realismului socialist încă lăsau urme în cultura română, tânărul Cichirdan evada spre idealurile perene ale modernității interbelice, refuzând înregimentarea simplistă.
Doar un „artist total”, animat de un curaj estetic desăvârșit, putea avea cutezanța de a-și publica versurile exact așa cum au fost elaborate în tinerețe, asumându-și influențele lecturilor de formare ca pe o hrană sufletească necesară. Cichirdan resuscitează în versurile sale ideea clasică, acordând o importanță capitală ritmului, intervalelor și tăcerilor dintre cuvinte. Pentru el, poezia este o formă de geometrie semantică, unde sensurile rămân mereu deschise, tăinuite și gata să fie redescoperite de un cititor avizat.
Dincolo de canoane: sacrul și materia
Dacă poezia reprezintă structura de idei a lui Petre Cichirdan, opera sa plastică este materializarea vizuală a acestui univers spiritual. Expozițiile sale personale – de la cea găzduită de Muzeul Național de Artă din Cluj-Napoca în 2002, dedicată tematicilor din Vechiul și Noul Testament, până la saloanele culturale din Târgu Jiu sau de pe simezele vâlcene – au produs de fiecare dată un veritabil șoc estetic în rândul privitorilor.
Pentru Petre Cichirdan, așa cum consemna criticul Adina Andrițoiu, pictura nu este un simplu exercițiu decorativ, ci „arta de a medita și de a trăi intens”, în timp ce sculptura reprezintă „arta de a filozofa”. Abordând pictura pe sticlă și lemn, artistul nu s-a cantonat în rigorile stricte ale iconografiei bizantine tradiționale. Dimpotrivă, criticul Constantin Poenaru remarca faptul că prospețimea demersului său plastic derivă tocmai din lipsa totală de convenționalism bisericesc.
Lucrările sale îmbină într-un mod unic simbolurile universale cu austeritatea icoanelor autentice, reușind să emane o surprinzătoare actualitate artistică. Există în pictura sa o limpezime a liniei care amintește de actul cosmogonic primar. Nu întâmplător, expoziția sa din 2002 s-a impus ca un reper de referință, demonstrând că sacrul poate fi redescoperit prin lentila modernității. Prin tot ceea ce creează, Simion Petre Cichirdan rămâne un model de rezistență prin cultură și o dovadă vie că spiritul uman, atunci când este liber, nu cunoaște granițe profesionale.
NOTA: Pe Video Arhiva www.culturaarsmundi.ro sau pe YOU TUBE puteți viziona titlul PALATUL ACADEMIC DIN CERNĂUȚI, PETRE CICHIRDAN, POEZIA STARE DE VEGHE, 02 APRILIE 2017
