Eminescu este poetul neamului, așa cum Goethe este poetul nemților, Pușkin al rușilor, Li Bai al chinezilor, Shankespeare al britanicilor. La fel ca Shakespeare, Eminescu a cuprins toată spiritualitatea românilor. Așișderea lui, a consacrat-o, i-a dat universalitate și poate că se va găsi un istoric literar care să ni-l redea sub această optică globală.
Pe plan mondial, numai Eminescu poate vorbi convingător despre România. De aceea, eu l-am publicat ori pe unde am fost, în Thailanda, Singapore, Vietnam, China. Recent, am publicat în Beijing o ediție bilingvă română – chineză, carte format mare, academic, cu peste cincizeci de poezii, inclusiv Luceafărul, tradus magistral de profesorul Xu Wende, carte prefațată de un lung poem omagial al lui Jidi Majia, președinte executiv al Uniunii Scriitorilor și ilustrată de miniaturile fără egal ale pictorului arhitect Constanța Abălașei Donosă. Profesorul Ding Chao, Directorul Centrului de cercetări pentru Europa Centrală și de Răsărit, semnează un studiu de duăzeci de pagini, intitulat: Spiritul mitic al poeziei naționale românești și opera inegalabilă a lui Mihai Eminescu.
Eu socotesc că se cuvinte ca fiecare diplomat român, directorii institutelor culturale să-l publice an de an, cum am făcut eu, adică fără susținere financiară din țară. „Eminescu este geniul nostru național. Pentru că lui i-a insuflat Dumnezeu darul să ne vadă sufletul” (Geo Bogza).
Traducătorul din limba română cel mai avizat al Chinei, Xu Wende, primul director Radio China în limba română, a rostit cu ani în urmă, la o celebrare a lui Eminescu la Institutul Cultural Român de la Beijing: „Despre Emiescu se cuvine vorbit oricât și oriunde. Fie în România, fie aici, în capitala Chinei. De Eminescu se poate spune că sunt îndrăgostiți iubitorii de poezie și de frumos de pretutindeni. Eminescu este o întruchipare a spiritualității românești. Poeziile intitulate Sara pe deal, La steaua, Și dacă, Lacul, De ce nu vii, Pe aceeași ulicioară. O, rămâi, Luceafărul și atâtea altele rămân giuvaere rare. Ele au fost traduse în limba chineză și sunt reluate în antologii ale poeziei de dragoste din lirica universală și în culegeri cu poezii ale celebrităților omenirii. El stă foarte bine alături de Shakespeare, Goethe, Whitman, Baudelaire, Tagore.”
De ziua lui Mihai Eminescu, un alt omagiu al unui poet chinez: KE YAN – „LUI EMINESCU” „Tu nu ești un străin./ Oriunde, în citadele sau la țară,/ Când îți pomenim numele,/ Ochii noștri capătă strălucire nouă,/ Fie ei negri, castanii ori albaștri.// Tu nu ești un străin./ Pe orice tărâm,/ Pe malul lacului,/ În munții înalți sau prin păduri,/ La auzul viersului tău,/ Vibrăm cu toții, fiecare pe limba lui./ Noi putem avea pielea albă, neagră sau galbenă,/ Însă inima ta ne surprinde cu atâta blândețe/ Și totodată cu atâta tărie,/ Încât fiecare suflet curat nu poate să nu/ Se simtă însetat și plin de dorința/ De a-ți fi pe măsură,/ De a respira ca tine, de a cânta ca tine,/ De a scormoni asemenea ție.// Tu nu ești un străin./ După un veac prăfuit, nebun,/ Strălucești la fel de tare,/ De proaspăt./ Stihurile tale asemenea adierii și burii/ Se vor învârteji ca valurile oceanelor/ Iar oceanul omenesc se va liniști și/ Va cădea pe gânduri.// Atîția se „pretind a fi pe cerul țării: stele/ Tu, preschimbat în lut ești nemuritor.”
