La optzeci de ani, Domnul Wang Chuan se dovedește a fi un munte vechi sub zăpezi noi. El este un vechi pin pe crestele Chinei, iar lumina din penelul său rămâne tânără. În tăcerea culorilor și în cuvântul rar, el poartă demnitatea unui înțelept care îl deține pe tao și de la Calea Supremă a învățat să picteze timpul.
Eu pe Domnul Wang Chuan l-am cunoscut în Singapore. Se distingea, la reuniunea cu scriitori locali, prin cultură și distincție. Mi-a fost prezentat drept professor universitar, romancier și pictor. Inalt, elegant, cu părul atins de ninsori, părea un prinț nordic, misterios, acolo la tropice.Vorbea reținut, cu substanță și o notă personală ușor de detectat. M-a întrebat dacă, sinolog renumit fiind, am nume chinezesc. Nu, nu-mi alesesem un nume. După o clipă de gândire, a propus 鲁百安, devenit apoi 鲁博安. Este nașul meu. Îi mulțumesc o dată în plus.
Cunoscându-l, l-am propus ca invitat în România la o reuniune internațională de creatori de artă. Rezidența Tescani, muzeul și casa muzicianului George Enescu este mai mult decât o simplă tabară de pictură. Sanctuar al creației, limbaje artistice diferite (pictură, sculptură, grafică, multimedia) se întrepătrund, artiștii se reunesc într-un mediu fertil, benefic.
A impresionat și acolo și a fost invitat în România de alte două ori. A scris o carte despre poporul român, a pictat castele, oameni și peisaje, a compus cea mai pătrunzătoare viziune artistică într-un studiu de mari dimensiuni despre pictorul Corneliu Baba. Pe această bază, când am fost Directorul Institutului Cultural Român de la Beijing, am organizat împreună Expoziția de pictură de mare succes – „România văzătă de un pictor chinez” și împreună cu prietenii din Hangzhou am adus în opt orașe din China tablourile lui Baba, recunoscut drept maestru de mulți artiști chinezi formați în anii 60 ai secolului trecut. Aceste două evenimente culturale de înalt impact, care au sporit prietenia și cunoașterea româno=chineză, îi aparțin profesorului Wang Chuan.
În anul 2008, luna Septembrie, am publicat în revista de cultură „Ramuri” eseul intitulat „Pictorul Vârtejului Negru”. Wang Chuan deține mai multe tehnici picturale, pretutindeni remarcându-se o armonie fără seaman a culorilor. Se evindențiază cu osârdie fundalul aproape întotdeauna negru și eleganța atitudinilor, fie că este vorba de elemente din viața contemporană, fie de scene mitolgice. Un loc de seamă în creația sa îl au peisajele ample. Elîmii de picturi murale, inalt apreciate.
În China , scriam atunci, Wang Chuan este considerat un mare maestru al acuarelei, distingându-se și mai evident prin predilectia către negru. Negrul conferă o atmosfera mistică și nobila picturilor sale, pune în evidență restul culorilor. Negrul sau a fost numit vartejul negru. Creația lui Wang Chuan se poate defini prin melanjul superior a doua ipostaze. El imaginează stări de decantare a universului, în alternanța pe care as numi-o: întuneric – lumină. Totodata, el oferă soluții neajunsurilor sau neîmplinirilor vieții, fiind vizibil un amestec de stupefacție si răzvrătire în fața lumii în care trăiește.
În al optzecilea an al vieții sale, Wang Chuan stă precum un munte bătrân,
învelit în liniștea zăpezilor târzii, dar cu inima încă aprinsă de focul creației. În penelul lui se aud vechile vânturi ale Chinei, iar în cuvintele lui se simte respirația unei lumi care nu se grăbește, ci se adâncește.
Pictor și scriitor deopotrivă, el a păstrat, ca pe o taină, arta de a privi îndelung. A învățat lumina să se așeze pe hârtie ca o rugăciune, iar tăcerea să devină culoare. Peisajele lui nu sunt doar locuri, ci treceri între anotimpuri, între oameni, între ceea ce rămâne și ceea ce se duce.
Ca scriitor și romancier, scrisul său poartă aceeași cumpătare veche, aceeași noblețe fără strigăt. Fiecare frază pare scoasă dintr-un moment de meditație, dintr-o fidelitate față de adevărul lăuntric. El nu scrie ca să impresioneze, ci ca să limpezească.
Acum, la 80 de ani, el este asemenea unui copac care a văzut multe furtuni și nu s-a frânt. A rămas drept, blând, luminos. A rămas prieten al oamenilor și al liniștii, martor al vremurilor și slujitor al frumosului. În pragul acestei vârste rotunde, Wang Chuan nu pare să îmbătrânească, ci să se adâncească — ca o apă limpede în care cerul se vede mai clar pe măsură ce trec anii.
La mulți ani, prietene Wang Chuan!
Îți urăm, eu și soția, laolaltă cu toți prietenii români care te cunosc, o nouă vizită de creație în România și 万寿无疆 ！
Din Valea Brazilor, România, 18 Iunie 2026
