Este de ajuns să îi scrii numele pe internet, pentru ca talentul și faptele sale izvorâte din patriotism adânc să se reverse în pagini intregi. Acesta este Ion Crețeanu. Ca Director al Institutului Cultural Român de la Beijing, a fost artistul total și autentic pe care l-am invitat întâi și-ntâi să reprezinte România. Peste timp, m-a întrebat cine l-a recomandat. Cum cine? Craiova, Oltenia, România și Europa! Marii artiști sunt cunoscuți în toată lumea. Cântărețul Ion Crețeanu și-a ridicat cu dăruire, revărsare de hărnicie și măiestrie, începând de la trei-patru ani, o statuie nepieritoare, cioplită în valorile strămoșești. El este geto-dacul deopotrivă de veghe, constructor creativ al civilizației, eroul în fața căruia străinătatea se înclină și îl admiră, îl aplaudă ca artist total!
Precum italienii în Europa, chinezii sunt marii cântăreți și admiratori ai operei din Asia, iar după primele concerte în China, am fost asaltat cu cereri pentru un nou turneu al marelui maestru internațional Crețeanu. Concertase pe scena teatrului nr 1 al Chinei, Teatrul Mare din centrul capitalei, de lângă Orașul Interzis, instituție grandioasă, o cupolă elipsoidală din titan, sub lacul de agrement de la suprafață, cu denumirea Centrul Național pentru Artele Spectacolului (NCPA). Este cel mai mare teatru din lume, pentru operă, teatru, Opera Peking și teatru dans, cu săli de două mii cinci sute, două mii și o mie de locuri.
L-am invitat a doua oară. Atunci, a concertat din nou în Beijing și în provincie, iar în capitala provinciei Anhui de lângă Shanghai i-a fost dublată perioada de ședere, încheiată cu un rug imens aprins în ultima seară. Călușarii slătineni aflați sub conducerea sa, orchestranții și el însuși, rege al cântării au adus prin arta lor România în inimile a sute și mii de spectatori, a milioane de telespectatori.
Spuneam că acei cunoscători, intelectuali, cărturari care adoră opera și cântecul l-au apreciat și l-au iubit pe Ion Crețeanu încă de la început. De aceea a fost invitat încă o dată și încă o dată. Ei au văzut profesionistul înalt dăruit de Dumnezeire, cu glasul său plăcut și unic ca un clopot de templu, cuceriți, vrăjiți de interpretare, de melodicitatea cu patină antică a cântării sale, de repertoriu și așa mai departe. Un moment petrecut pe scena Teatrului Mare din Beijing este elocvent grăitor. În timp ce cânta, interpretul explica succint publicului conținutul ideatic al textelor. La un moment dat, s-a lăsat tăcerea și numai viersul maestrului răsuna nestingherit. După refren, când a intervenit orchestra, maestrul l-a întrebat șoptit: N-ai mai tradus? Interpretul atunci și-a revenit din visare, s-a scuturat și a recunoscut: Cer iertare. M-am pierdut și eu ascultându-vă, eram transportat în locuri și timpuri de legendă, nu mai știam de mine. Dv m-ați tranlat acolo, cu arta Dv divină!
A venit o a treia invitație, pentru aproape o lună de zile să bată sudul Chinei. Și este cunoscut faptul că muzica își are sălașul la Canton și zona de la sud de metropola Shanghai! Atunci a intervenit jocul indiferenței și neînțelegerii din partea română, încât turneul nu a mai avut loc. Chinezii sunt renumiți pentru răbdarea lor. Ei sunt liniștiți, îl așteaptă, convinși că va reveni, spre încântarea lor, spre gloria României. Am credința că noua conducere a Institutului Cultural al României din București va soluționa acest neajuns.
Scriind despre neîntrecutul artist român, mass media Chinei l-a numit trubadur, precum poeții din vechea Franță, care-și cântau compozițiile. L-a numit aed, așișderea recitatorilor și cântăreților din Grecia antică. L-a numit doinaș, omul și artistul român care învie într-un mod particular și neistovit baladele strămoșești ale României.
Tezaurul nostru uman viu Ion Crețeanu s-a născut la Voineasa, Olt, nu cu mulți ani în urmă, pe 8 Ianuarie, număr benefic. Studii, Colegiul Carol, Facultatea de Electrotehnică și Facultatea de Muzică. Inginer de profesie, cu cel puțin două decenii de lucru la Porțile de Fier și la alte întreprinderi de profil și cu o viață închinată muzicii, este promotorul folclorului de substanță, iar calitatea de tezaur uman viu UNESCO a primit-o în anul 2020. Este emanația folclorului din zona Romanați. Dar Ion Crețeanu are o cultură proprie umanistă solidă. A condus trei tarafuri și un ansamblu profesionist.
La 16 Aprilie 2020 a făcut declarații de credință în Jurnalul Olteniei:
Cultura, educația și vocația m-au ajutat în demersul ales, acela de culegător, păstrător și interpret.
Cântul tradițional s-a constituit într-o alifie utilă sufletului meu
În ultimii ani, o înrâurire foarte puternică asupra evoluției mele au avut ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române: ÎPS Teofan, Arhiepiscop al Iașilor, Mitropolit al Moldovei și Bucovinei; ÎPS Acad. Dr. Irineu Popa, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolit al Craiovei; PS Nicodin Nicolăescu, Episcopul Severinului și Strehaei. Toți trei, membri ai Bisericii Ortodoxe Române.
A învățat să cânte de la bunicul sau, Ioniță Crețeanu, zis Linguriță și de la tatăl Dumitru Crețeanu, de la mama sa Ana. Ar fi multe de spus despre traseul spre apogeu, pe care l-a atins ca un luceafăr! Sprijin pe viață i-a oferit soția sa Luiza.
Apare pe scenă îmbrăcat cu o ipingea veche de aproape două secole, o manta bărbăteacă din dimie, împodobită cu găitane, în picioare cu opincile cobzarului vestit Ion Șerban, acompaniator al Mariei Tănase, în brațe cu cobza de care nu se desparte. Titlurile cântecelor sale bătrânești grăiesc prin ele înselee despre artist; La ușa Oborului, veche de două-trei mii de ani, Balada Brâncovenilor, Cântecul lui Iancu Jianu, Pe un drum ce vine din Munții Balcani, Ioana nenii, doina Ce bine mi-am petrecut şi hora Când eram tânăr, eram, cântece foarte vechi, moștenite de la bunicul său și așa mai departe, câteva sute de balade și cântece românești care laolaltă întruchipează o țară, cultura strămoșilor noștri geto-daci.
Invitat la emisiunea cu public „Românii au talent”, 3 aprilie 2026. Ion Crețeanu a cântat cu vocea și la cobză și a ridicat toată sala în picioare. A emoționat, au curs lacrimi, mulțimea a omagiat artistul unic, autentic, care a reeditat o frumoasă pagină de istorie. A primit felicitări din zonele cele mai îndepărtate ale țării și de la românii din străinătate, inclusiv din Marea Britanie.
Iată unul din momentele mărunte, care vorbesc de măreția sa ca artist.
El prezintă cântecele bătrânești cu sonorități de nereprodus, melodios, nostalgic, ca niște ode din templele lui Zamolxe intrepretate de preoți anume aleși. Și nu numai pentru voce, ci după pregătirea, prestanța morală, aartistică pe care nimeni nu le deține astăzi ca maestrul Ion Crețeanu. Într-adevăr, el nu doar stăpânește limbajul arhaic, ca poeții medievali. Cântecele alese de el glorifică eroii neamului, virtutea și faptele glorioase, au aură filosofică. Ascultăm fascinați frazele muzicale ample, ornamentate luxurios cu instrumental care-l însoțește la tot pasul.
Salut zdrăngănind din strune,/ Batând cadența din picior,/ Și cânta, legănându-și capul, / Cobzarul, scria poetul Șt. O. Iosif…/ Dar când ne zici bătrâna doină/ Ești cel mai tânăr dintre toti!
Acesta este trubadurul, rapsodul, menestrelul doinaș geto-dac, pe care să-l prețuim cum se cuvine acum, când trăiește printre noi. Altfel, este un om modest și darnic ca nimeni altul. Dacă are, să zicem, un singur porumbel și îi spui că-ți place, Ia-l, ți-l dăruiesc, spune pe loc și ți-l oferă cu dragoste și omenie greu de întâlnit.
Din Valea Brazilor, de Înălțare, Mai 2026
