09 mai 1945, zi glorioasă pentru armata României în Al Doilea Război Mondial, victoria forțelor aliate împotriva Germaniei fasciste, iată, sărbătorită emoționant, sărbătoare sacră dacă ne gândim la cei care și-au dat viața în lupta pentru înfrângerea fascismului…în Biserica cu Hramul Sf. Cuvioasa Parascheva din cadrul Parohiei Blidari-Vâlcea, Părinte Paroh Silviu Cîrstea, din satul Aldești, în prezența urmașilor veteranilor și eroilor din Al Doilea Război Mondial. Excepțională organizarea pe care au făptuit-o cei doi mari „cavaleri” ai eroismului militar, românesc, ante, inter și post belic din spațiul natural și istoric (cu eroi în cele trei mari războaie care au influențat Țara Românească, România: Războiul de Independență și cele două Războaie Mondiale), parcă predestinat pentru nemurire al comunei Golești: Ion Aldescu și Bebe Rizea, precum și cu ajutorul neprețuit al Primăriei Golești și Arhiepiscopiei Râmnicului!
Așadar în după amiaza zilei de 08 Mai (zi în care sărbătoresc Statele Unite ale Americi victoria aliaților în cel de-al Doilea Război Mondial) cetățeni ai Aldeștiului și invitați din împrejurimi au sărbătorit sobru această zi cu multe semnificații geopolitice și geostrategice și care demonstrează tuturor importanța românilor, a culturii lor, a armatei lor la mijlocului secolului XX, spunem noi, importanți dintotdeauna, dar și pentru totdeauna!
Slujba religioasă și cântarea de la sfârșit, Veșnica Pomenire, i-a adunat în centrul Naosului pe toți participanții, o slujbă ținută de Preotul Paroh și reprezentantul Arhiepiscopiei, Pr. Mihai Cazacu. După slujba oficiată la care au participat urmașii eroilor din comuna Golești: urmașii invalizilor de război, ai prizonierilor de război, ai veteranilor de război; reprezentanți ai acestora au cuvântat alături de Ion Aldescu (colonel în retragere), sufletul numărul unu al acestei comemorări, apoi Bebe Rizea, sufletul numărul doi, și primarul Adrian Mitrache, dna Ioana Mosor-urmașa tatălui ei Ciutacu Marin Manole-mort în Ucraina în 1941; Dumitru Dumitra urmașa veteranului Aldescu Gheorghe Dumitru, nora lui Ceaușu Valeriu din Blidari urmaș de veteran de război. Au fost alături consilierul personal al Primarului, Flori Vasile și învățătorul pensionar (dar mai activ ca oricând în această perioadă, împreună cu soția sa) Gheorghe Cazacu! … O echipă magnifică de români adevărați, vâlceni, aici pe meleagurile Goleștilor! După activitatea din biserică, toți cei prezenți s-au așezat la masa din noua Trapeză și au consumat cu aleasă plăcere din bucatele cu mult gust pregătite și oferite de Birtuțul din pădure, unul dintre locurile cele mai pitorești și valoroase gastronomic de la poalele Dealului Negru!…
*
Și două sublinieri din partea redacției ziaului Cultura vâlceană care arată valoarea istorică a zilei și semnificația unității românilor de pretutindeni și din vechiul Regat al României: Rus Augustin, din orașul Dej, tatăl jurnalistei Leontina Rus, corector și sprijinitoarea de bază a presei Intol Press – toate ziarele noastre – a fost încorporat în armata română pe 25 august 1944 și, imediat, a fost luat prizonier și trimis în URSS într-un lagăr din Dombas. A revenit în țară prin anul 1949 și ne povestea, după 1990 veteran de război, despre situația armatei române după 23 August 1944… Mai amintim și noi, un lucru frumos de această dată, atât pentru țarul Nicolae al II-lea, cât și pentru regii Ferdinand și Carol al II-lea, numele părinților noștri (noi fiind fondatorii trustului Intol Press) născuți în județul Hotin, astăzi în Ucraina din martie 1944, după cotropirea Armatei Roșii a Basarabiei și Bucovinei de nord; aceștia purtau nume pur românești (născuți în imperiul țarist în 1909, tatăl, respectiv, mama, în 1914): Vasile și Paraschiva! (iată ce semnificație are pentru noi Parohia Sf Parascheva din Aldești sau parohia de lângă Forumul cultural al Râmnicului…Sf. Paraschiva!). Au făcut școala sub țarul Nicolae al II-lea și mai apoi sub cei doi regi ai României, apoi au fost evacuați în 1944 sub regimul Antonescu în Vâlcea Olteniei! Cei de atunci, 1944, la 27 de ani de la rasturnarea țarului aveau o conștiință avansată românească și stăpâneau academic limba română…Cei ca tatăl nostru, tineri, inclusiv frații lui, cu copii și gospodării închegate, cu meserii căutate de comunitate, nu au fost înrolați în armată (!), nu au fost trimiși pe front, iar în 19 martie 1944 au venit cu repartiție prin evacuare, în România!…în timp ce frații mamei, tineri, fără copii, au fost toți înrolați în Armata Roșie, în anul 1940 în timpul ocupației rusești-consecința Pactului Ribbentrop – Molotov și nu au mai beneficiat de evacuarea din 1944…Toți au murit pe frontul rusesc și se află ca eroi sub lespedele din marmură ale Ucrainei sau răniți fiind ajungând acasă (în Basarabia) după 1945…
