Pe O Cale a Eroilor, chiar defileul Jiului – una adeverită prin muncă și jertfe!-, o cale a unei unei realități tâlcuite încă de ne/decantările incomode, mai la vedere în limbajul încifrat al artei ( vezi Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu!/ să poată supraviețui adevărurilor vremelnice în legea nescrisă a pământului!) s-a statornicit de vreo 12 ani, parastasul unui român exponențial. Constantin Brâncuși, sculptorul genial gorjean, înveșnicit în Cimitirul Montparnasse, din Orașul Luminilor/Paris, din 1957, își căuta la sânul Maicii sale, chiar: România „Grădină a Maicii Domnului”, locul potrivit, să-i ateste trecerea duratei pământene prin lumea ca o metaforă, vădită în altfel de semne.
Chiar în defileul Jiului, dintre Livezeni și Bumbești (multă vreme ocolit trecerii oamenilor de plaiul peste Munții Vâlc/anului!), demult, s-a ridicat Mănăstirea Lainici. Obștea ei de călugări/inspirată de isihasmul athonit, însămânţat de Nicodim cel cu întemeieri/ pe la Vodița, Tismana, Prislop, Cotmeana…!, prin sec. al XIV-lea își are istoria îngemănată, cu istoria neamului românesc cu propria epopee. Locul ascuns între munți, pe o vale sălbatică și neprielnică trecerii, s-a dovedit cetate de apărare a credinței până la sacrificiul de sine. Scripturile diverse, ne atestă eroismul și martiriul, mai mereu anonim, al viețuitorilor… cetății, ca niște oșteni trimiși cu misiune specială. Sfinții sinaxarului oficial (prea în așteptare par Sfinții Români, din toate timpurile! Vezi concurența altor neamuri de…prin preajmă! s.n), trăitori exemplari pe locurile acestea (vezi Starețul Irodion Ionescu, canonizat în 2011/Luceafărul de la Lainici și Starețul Visarion Stoia, canonizat prin 2025!), sunt apariții recente în… „monitorul oficial”, sincrone ivirii în mai lărgimea țării a… autocefaliei patriarhale (vezi 1925!) și consacrarea Catedralei Mântuirii Neamului, abia la centenarul din 2018, cu sfințirea specială din 2025. Nu departe de așezarea Mănăstirii, Monumentul Generalului Ioan Dragalina, eroul din Războiul cel mare, al reîntregirii, ne mărturisește vama de vieți a acestui loc, ca o poartă eroică de trecere, între lumea lui Cronos și cea a ne/timpului cu duhurile lui nemuritoare. Între trupurile de țară despărțite vremelnic de stăpâniri pământești în confruntări, precum au fost imperiile ce ne-au robit… unor stăpâni trecători și ei, pe toate marile trecători/posade s-au pus porți, cu vămi și străjeri: când pentru săruturile de unire, când pentru durerile despărțirilor, uneori cu vărsări de sânge. Jiul, cu defileul lui, precum celelalte treceri montane și-a avut pe cursul adânc al curgerii, ca o apă a sâmbetei, propria cale eroică, cu proprii străjeri și cetatea lui de apărare… tocmai la Lainici. Decantările lămuritoare ale zbaterilor omenești cer duratele care să limpezească cele nefolositoare, de lecțiile de viață de urmat, pentru nesfârșirea ființării unor izvoare și permanenta curgere, a râului… Jiului/Viului. Evenimentele care sporesc înțelegerea își caută prilejul și aduc prinosul dinspre cei mulți să se dea învățătură nouă, celor încă trudind pe … calea vieții!
Constantin Brâncuși a fost pomenit și în 14 martie 2026, în anul 150 al venirii sale pe lume (1876 Hobița, Gorj), la Mănăstirea Lainici, cea de pe defileul Jiului, curgător printre Parâng și Vâlcan/ munți ca niște Parnasuri strașnice ale locului. Alegerea locului pomenirii anuale, s-a făcut dintre mai multe locuri cu lăcașe creștine, în Mănăstirile, ori bisericile mirene ale Olteniei de sub munte (Polovragi, Cămărășeasca/Târgu Cărbunești, Tg. Jiu, Tismana, Hobița, Peștișani). Vor fi fost parastase organizate și la Paris (Montparnasse), dar și peste Olt, în Argeș, la Cotmeana, într-un simultan cu cel dedicat lui Mircea Eliade. La multele dezbateri – ca niște liturghii, prin excelență laice (vezi laic…, negat poate fi lai(ni)c!, într-o privire rebusistă!) privind semnificația Ansamblului „Calea Eroilor”!-, latura pur estetică, încă prizonieră ideologizării propagandistice (că doar bugetul instituțiilor din siajul puterii, depinde dintotdeauna de politica corectă a momentului!), excludea sistematic între componentele Ansamblului, tocmai Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel”, deși descifrarea întregului nu este posibilă fără o verigă firească. Opiniile se confruntau, ca niște domenii/bule specializate, care nu își găseau numitorul comun. Confruntarea aceasta între pseudo-specialiștii, prizonierii propriilor domenii de expertiză, chiar vor fi alimentat insuccesele în alte mari confruntări, privind utilitatea publică și o mai eficientă valorificare a operei lui Brâncuși, precum problemele: „Cumințenia Pământului” și Lista UNESCO, pentru Ansamblul Monumental. Să remarcăm în acest context că serviciul religios, din obiceiul pământului, este onorat de societatea civilă (vezi asociațiile tip ONG, oameni de cultură cu libertatea de expresie și biserică, mai timid de instituțiile publice din solda statului… mereu în crize bugetare/ excepția fiind doar comunitățile locale care își respectă cetățeanul locului de baștină/ deși Brâncuși este un Om Universal!).
Fiind de față la cele 12 parastase de la Mănăstirea Lainici, dar prezenți și la evenimentele publice, organizate special pentru aducerea în conștiința publică a blazonului de noblețe al lui Constantin Brâncuși de mare strălucire universală și autoritate incontestabilă în serviciul imaginii României în lume, vom fi constatat existența multor chipuri/profiluri ale lui Brâncuși și o diversitate de păreri privind opera sa – multe în conflicte deschise care antagonizează permanent orgoliile, prețiozitățile în concurență și rar compun marea simfonie a unei personalități complexe. Nenumărate conflicte între moștenitorii „drepturilor” de urmași, ori ale interpretării evenimentelor istorice, cele legate de soarta operelor sale la schimbarea ideologiei, a celor devenite bunuri valorificabile pe piața artei etc., risipeau în fărâme un uriaș, înțeles superficial, ori folosit pentru vreun interes minor. Constantin Brâncuși, este Omul unic, un titan cu proiecție universală, plămădit din lutul românesc, cu o luminare permanentă a unicului Soare, în marea lui trecere. A urcat eroic o scară, devenind o sinteză a trecerii omenescului, în generalitatea lui, inspirată de arta sa ca un talant investit, meșteșug ucenicit, descoperire a școlirii îndelungate și trudă demiurgică, în datina credinței însămânțată, tocmai în legitatea pământului. care l-a născut. Apoi în îmbrățișarea întregului, acel androgin care își cere sărutul și legitatea supremă a iubirii va zbura precum păsările libere și fără hotare, dar mereu în pendularea cuiburilor. Cei de acasă îl vom fi revendicat cu sfintele lui moaște, să-l canonizăm ca pe un sfânt… pipăibil și îi vom fi supralicitat apartenența națională prin cuibul părăsit, legitimat la Hobița, în vecinătate înveșnicirii mamei. Cei cu privirea solară a întregului, observându-l cetățean francez, fondator de expoziții prin America (vezi Muzeul Guggenheim!, din New YorK cu filiale prin lumea mare), invitat prin India să replice scări spre cer, și-l vor fi dorit al tuturor… cu locul înveșnicirii în… orașul luminilor! Cum să se împace cele contrare, altfel decât prin înțelepciunea pământului? (putem să o numim și cumințenie/ aceea care ne va fi arătat în ofsaid și în marea confuzie publică la un moment dat… prin păstorirea oficială a problemei!).
Tradiția românească a pomenirii celor cu trupurile la sânul Mumei supreme, departe de locul nașterii, poate oficia pomenirea, în prezența… familiei, acolo unde iubirea acesteia poate aduce ofrandă rugăciunea pentru cel plecat și cu duhul în sânul Marelui Anonim/ Dumnezeu Nevăzut/Atotvăzător și Ascultător… și Marele mediator între lumile noastre, cu timp și fără timp, ca un îndumnezeit Fiu/cu esență omenească. Iată un motiv, al iubitorilor de Brâncuși/să-i numim brâncușofili!- de-a se bucura împreună de întâlnirea informală cu duhul lui Brâncuși, chemat în fața altarului la o rugă pentru o veșnică neuitare. Brâncușologii, unii pot fi, simultan și brâncușofili!- sunt oamenii de știință, între care, nu toți au îmbinat sacrul cu profanul, într-o simfonie a cercetării și a revelației sacre. Parte dintre ei se vor ține departe de pomenirile religioase, ori dacă se vor afla prin preajmă, trăirea momentelor speciale îi va trăda, că nu se pot acorda… conexiunii speciale. Veselia chipului, cu o lumină specială te poate arăta într-o clipă a extazului, ori în absența momentului, figurant al evenimentului să fi observat, doar pentru sine, nu pentru cel iubit…
Familia își cinstește cu parastas pe cel plecat! O face să țină în conștiința publică numele și faptele celui iubit. Trupul și sufletul, despărțite acum se pun împreună în momentul oficierii tainelor. Familia… aceeași substanță/ori doar aceeași ființare (precum frații jurați, de cruce, adică același crez!) poate fi garantul material al prezenței, iar cel pomenit chemat în fața altarului se pogoară duh nevăzut să-și primească rugăciunea și imnul înveșnicirii. Două lumi își dau mâinile legănând prinosul, stropit cu vin și cu luminile aprinse, iar glasurile dau psalmii înaltului. La momentele acestea speciale… familia, în întregul ei, aduce daruri și după veselirea din fața altarului, își trăiește bucuria de-a împreună dând trupurilor energiile, depănând amintiri cu și despre cel pomenit, acum în ceruri și cu numele prin preajmă, uneori prin rodul mâinilor lui, dat de zestre.
Să dăm veste, după această introducere, despre pomenirea de la Mănăstirea Lainici a lui Constantin Brâncuși din 14. Martie 2026! Cum s-a întrunit familia brâncușofilă ? Ce daruri s-au adus ca prinosuri pentru sfințire? Ce daruri noi, ca sfinte scripturi, spre mai adâncimi, au fost trudite pentru cinstirea celui pomenit și pentru o mai temeinică coeziune a familiei – prin sporirea înțelesului atâtor noi informații cuminecate prin purtătorii de cuvinte sfinte! Apoi despre cum am promis că vom duce vestea mai departe, tocmai în anul dăruit cultural, în întregul lui, pentru aniversarea celor 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși.
Cu prilejul aniversării celor 150 de ani de la naștere, în 16 februarie 2026, a făurarului Constantin Brâncuși, „Seniorii”, asociația vâlceană cu sute de membrii, după ce va fi ascultat un laudatio, pentru toți făurarii cunoscuți, cu un omagiu special pentru Brâncuși, va fi hotărât evenimentele anului omagial, în care Parastasul de la Lainici, de doar peste mai puțin de o lună, trebuia să fie onorat! De ani buni Brâncuși fusese trecut în pomelnicul familiei noastre. Cercul de la Râmnic „România-Grădina Maicii Domnului” fondat prin 2000 , adusese într-o anume frăție trăitorii unui numitor comun, cu marile modele ale României cu proiecție universală, între care nu putea lipsi Constantin Brâncuși (mulțimea evenimentelor dedicate, de-a lungul anilor în organizare directă, ori onorând invitațiile… altor „înrudiri întru Brâncuși”, indiferent de loc și vreme ne confirmă cu acte valabile… rude bune, fie ca: olteni, români, europeni, iubitori de artă, sau oameni care și-au mărturisit pe Dumnezeu Tatăl, să-i fim cu toții fiii lui!). Numărul mare al doritori să meargă ne-a separat în mai multe mijloace de transport, după cum o simfonie, chiar cu vreo odă a bucuriei, își are voci și instrumente diferite! Între cei aproape 30 de persoane (grupul fiind în creștere de la an la an!/începuturile fiind timide pe la Polovragi, Cotmeana…Hobița cu 4-5/ca pentru un autoturism, apoi cu mai multe și adăugarea microbuzelor mai încăpătoare!).
De ceva ani… „Cultul Eroilor” își va fi făcut cale, valorificând mesajul Ansamblului și sporindu-și vizibilitatea, prin marele far universal, pentru misiunea sa în slujba nației în căutarea de sine. Cum altfel se putea genera o coeziune a asociațiilor?, adică fără ajutorul credinței, jurată și ea prin botez? și păstrată în trăirea ei prin ritual! Prezența cu însemnul fularului tricolor va fi arătat evenimentul de la Lainici, dominat de frăția tricoloră a Cultului Eroilor (Gorj, Hunedoara, Vâlcea…!). Organizatorul, membru și pe la „Seniori”, un vâlcean cu numele lignitului din Gorj , va fi ascuns în sine și pe Gică … contra (simultan la „Cultul Eroilor”/facțiunea Petrescu (?!) nu putea accepta prezența facțiunii Col. Ion Aldescu în același vehicul, și nici pe omul de atitudine Nicoleta. Manole…- de la Seniorii, veniți cu alte mijloace!), își va fi adunat oștenii din Loviștea, Horezu, și din Râmnic, cu ascendențe în cariera militară, alături de cei iubitori de sculptor din alte pricini/gusturi cultural-spirituale (ingineri, medici, profesori, poeți, scriitori… folcloriști/ chiar organizatorul deplasării, fiind un inginer cu romanțe-n glas, cu care ne-a ispitit drumul dimineții, acum cu înregistrările mai vechi. Celor adunați din vreme pentru plecarea înainte de răsăritul soarelui din Râmnic/la șase fix, ni s-au adăugat la Lainici: pr. Nicolae State – un Badea Cârțan al vremurilor noastre, în căutarea altor columne și semne dacice!-, și el va fi adus scripturi înnoite de dar (va fi fost o voce distinctă, vâlceană, în soborul din fața altarului!); ing. Petre Simion Cichirdan, prin sine un cumul simfonic de priceperi tehnice și cultural-spirituale, dublate de slujitorul, prin media culturală de excepție a Intol Press-ul său, și peste toate, dualitatea viabilă a brâncușologului-brâncușofil. una inseparabilă. Toate acestea erau promisiunea unui reporter, just în time, să ducă vestea peste mări și țări (vezi culturaarsmundi.ro, revista sa on line!); Ing. Gheorghe Răducan (Puiu), scriitor prolific, neobosit editor, risipitor de daruri/scripturi și liant al coeziunii celor despărțite de hotare, în marea grădină a neamului cu aceeași Maică venise cu volumul proaspăt editat să fie anunțat… familiei lărgite; o antologie despre Tudor Arghezi, că tot urma să trecem prin Târgul Cărbunești, pe la Muzeu, dar și pe la Ștefan Stăiculescu pentru o pomenire!. Presa acreditată, una de investigații, îl va fi adus aici pe Gheorghe Jianu, discipolul smerit al celui de curând plecat la ceruri: Arhimandritul Veniamin Micle, de la Mănăstirea Bistrița (olteană!) să fie prezent la… rugăciune, dar cu simțul exersat să-i amendeze pe cei rostindu-se doar pe sine, în acel pro domo sua, al narcisismului… , uneori în confuzia dintre rugăciunea smerită din fața altarului, cea pentru veselirea duhului și… agapa în absența sărbătoritului la bucate, cu trupul în imposibilitate să-și bucure simțirea abolită și risipită de clepsidră!
Pe drumul dimineții cu răsăritul de soare, mult după cântatul cocoșului de Horezu, cerul senin dădea strălucire crestelor paralele drumului nostru prin Oltenia de sub Munte. Ocolim orașul…, erou regal de prin 1933, cu Ansamblul, mărturisind de prin 1938, prin artă taina omenească a trecerii duratei cu naștere și apus. Dimineața zilei de sâmbătă ne-a pus pe cale în susul apei… să găsim sensurile în căutarea izvoarelor. Limpede este cerul, limpede cristal curgerea Jiului printre malurile împrietenite cu lucrările de artă puse în peisaj de priceperea neostoită și delegată de demiurg oamenilor să-și ușureze caznele. Iată-ne niște vâlci/vâlceni, emancipați în trăsuri moderne, comprimând urcușul pe vale în clipe, față de cățărările din vechime, peste cumpăna plaiului de munte Vâlcan. Oameni vâlci, vor fi dat numele Omului/Munte (Dați-mi un trup, voi Munților!, se va fi rugat pentru adevărul toponimiei, ctitorul Spațiului cu mioare, păstorite…). Apoi vâlcul… se va fi lupit, precum Vâlcanul de peste munte își va fi făcut lângă…, un Lupeni!, poate atunci când Vâlcul din stindardul dacic, de… strajă pe culme,, se va fi recunoscut fiul roman al Lupei… capitoline, cu care am împodobit țara cu drumuri, să ducă, și să aducă daruri de la Roma. Lupoaica își va fi plantat pietrele de mărturie, abia după Trianon, în special prin Transilvania. Cum să poți uita că această moșie dintre munți… (azi expediată ca Vale a Jiului/unii o numesc a plângerilor recente!) va fi fost una a Momârlanilor, cărora li s-au uitat pietrele de hotar ale munților moșii, numitele Momâi, apoi una a Barabelor…, ca expresie a celor veniți cu meșteșuguri noi, răscolind adâncurile unde aurul negru se ascunsese din prăvălirea luciferică! Cu gândul acesta răscolit de undeva din propria ascundere, am intrat pe valea cu hidrocentrala începută, dar înghețată, parcă de o interzicere pentru o vreme a dreptului la lumină. Pe scaunul din vecinătate un Ion Lupu, loviștean de sub Munții Făgăraș, dar umblat cele nouă hotare ale munților lumii, îmi răscolește mai căutarea. Pe scaunul din spate Ion Lupu, din plaiul vâlcean al văii Cerna, pe granița cu cel al Gorjului, nu se cunoaște cu cel din Loviște. Îmi propun să le fac cunoștință. Lupu… loviștean moșnean de când se știe pe Calea Mare, un neostoit al cățărării pe înaltul munților, cu Lupul care știe… hăuli, ca un strigăt onomatopee… lupească, cum este Hău(Hăuuuu…!)lita Gorjului, și o face dumnezeiește de parcă ar fi slujit în altarele lui Zalmoxis, trebuie să se cunoască! Chiar îi pun față în față! Care să le fie acel numitorul comun care le este mărturisit de nume, în această aparentă deosebire? Sigur Brâncuși, pomenirea lui, i-a adus azi la Lainici. I-am pozat după ce și-au dat mâna în fața… intrării în Biserica nouă a Mănăstirii…
Este abia trecut de opt și treizeci de minute. În parcarea de la înnoita poartă a Mănăstirii Lainici, locurile se împuținează… Alte „rude” ale marii noastre familii, dau aceleași semne de bucurie alor noastre. Cei de departe sosesc printre primii. Poetul Nicolae Dragoș ne-a adus cu el și amintirea despre Tudor Vladimirescu, din Glogova unde și-a statornicit așezarea în contemplație și restituiri pentru lume, și multa bucurie a revederii noastre. De la București și Pitești, poetele Elena Armenescu și Mona Vâlceanu, ne-au îmbrățișat și și-au amintit de pomenirea de la Cotmeana (tandemul Mircea Eliade-Constantin Brâncuși!) din vremea căutării locului potrivit. Mona… chiar ne va fi găzduit și pe la Nucșoara să ne amintim de „bandiții de partizani” ai unora, dar eroii autentici ai mântuirii de rău, cum vor fi fost și monahii izolărilor prin Mănăstirile slujirilor temeinice. De la Petroșani… Dorel Șchiopu ne va fi dăruit, cum va fi făcut în fiecare an, documentele cele noi, actualizate să ne confirme izvorul coloanei, ca o înșiruire de semințe de oțel ivite din răsadnița industriei (emancipare tehnologică venită din Imperiu!), și pe cheltuiala ei din Petroșanii baștinei… care va fi găzduit barabele! Diversitate multietnică, adunată din lumea largă (vezi cosmopolismul… imperiului habsburgic, cu noul Cezar al înnoitei Roma, venite dinspre apus, cu uniație și școlire înnoită și… cu agregare/înfrățire multietnică! În baștina aceasta – cu moșnenii înrădăcinați… în piatra… Petrilei, a Petroșanilor, ori în numele vâlcilor, lupilor, cu culcușuri dacice prin preajma Hațegului, Orăștiei, ori a Lotrului de peste alte culmi, vecine cu Novacii, toate plaiuri ale mioarelor – conviețuirea într-o casă a păcii, a rodit îngemănarea artei cu ingineria, a înfrățit sacralitatea tâlcuită în cuvintele afirmate nume tainice, ca epitafuri greu descifrabile pe pietrele de hotar, cum numele pe monumentele de for public, ori simple cruci de lemn cu grăbirea absorției înspre marele anonim. În virtutea momentelor împietrite, ca leacuri, să poată fi încă de folos, povestind timpul scurs prea repede, de clepsidra martor, uneori prin mai subtilul mesaj al artei, mai longeviv și continuu stârnind mirări, întrebări, se poate transmite peste durate… duhul continuității. Aici la Lainici putem constata rostul pomenirilor și nevoia refacerii înscrisurilor martelate de uitare, de dezrădăcinare, ori schimbarea sensurilor celor în permanentă rotație!
Așa ți-am citit darurile, Dorele! Atenționări oportune, la momentul potrivit, cu informația cheie, în măsură să descifreze dintre multele variante înțelesul. Cu vreo trei ani în urmă semnalai împlinirea celor 75 de ani de la inaugurarea unei autentice căi a eroismului: „Linia ferată Bumbești – Livezeni” despre care sintetizai prin citatul unei cărți („Lucrările de artă feroviară în Defileul Jiului” Ed. Măiastra, 2012, autori Daniel Drăgan și Mircea Dorobanțu!) : „Duminică 31 octombrie 1948 a fost inaugurată cea mai spectaculoasă linie ferată din România, cea din Defileul Jiului!”… care măsoară 31 de Km. și adaugă frumuseților naturale ale celui mai sălbatic defileu din România spectaculozitatea unui ansamblu de construcții feroviare, unic în țară…” Ne-ai reamintit cu o schiță, edificator ilustrată, esența eroismului celor peste 28.000 de mii de lucrători, între care, militari și voluntari, pe care ne-ai dăruit-o, alăturată darului de la prietenul Ovidiu Rizopol, privind istoria realizării Coloanei la Petroșani! Anul acesta, în întregul său dedicat lui Brâncuși, l-ai onorat cu un prinos special la parastasul de la Lainici. Splendidă lucrarea: „Brâncuși 150”!, cu mărturisirea lui I.D. Sîrbu „La cumpăna apelor: mirabila sămânță” ( o mărturisire a ucenicului, lui Lucian Blaga, și chiar ucenic șlefuitor al modulelor/semințe în șiragul coloanei la ridicarea Coloanei din Tg. Jiu !), apoi albumul foto adăugat, despre nașterea de la Petroșani a modulelor, cărăușia ca pe niște lăzi de zestre la Tg. Jiu și ridicarea coloanei/stâlp de mărturie să facă trepte spre zborul din vârf…al măiastrei, ca pasăre duh. Îți mulțumim ție Dorele, și celor de la Cultul Eroilor (filiala Hunedoarei), celor de la Asociația „Zalmoxe 182” și lui Costel Avram, care ne-au adus darul, cuvântând despre Constantin Brâncuși și despre Petroșani, ca loc al unei nașteri unice, cea a Coloanei!, nu despre voi înșivă!
Gorjenii au umplut curtea Mănăstirii, sosind la orele programate apriori. Organizatori tradiționali, alături de Arhimandritul Ioachim Pârvulescu (Starețul Mănăstirii) cei cu rădăcini prin Peștișani, Brădiceni, Hobița, Tg. Jiu, etc., alături de oștenii Cultului Eroilor, ai filialei gorjene, de presa scrisă a istoricului ziar local: „Gorjanul” (azi chiar ne va fi făcut în dar un pliant special!) și câteva persoane publice județene (din poziții secunde… de vice!/ oricum nimeni de la… Centrul Brâncuși!), au făcut neîncăpătoare biserica cea nouă, frumos împodobită de sărbătoare. Ei și-au sincronizat bine sosirea cu începerea slujbei, fiind chiar un fel de regizori ai evenimentului. Cosmin Pigui (primar Peștișani) Ion Mocioi (moderatorul/dirijor din fața altarului, un brâncușolog atestat științific cu doctorat!), Moise Bojincă (fost rector al Universității „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu și cetățean de onoare al localității Peștișani!) , alături de televiziunea locală, mulțimea de fotoreporteri video și-au început scenariul receptării slujbei, participarea la marele dialog cu preoții/ cu sporirea rugăciunii pentru sufletul celui pomenit și urarea înveșnicirii întru neuitare. Înregistrarea chipurilor prezente și ceremonia în întregul ei să poată fi transmisă și celor de departe va fi fost recolta ce va fi cuprins în câteva ore universul media. Zenovie Cârlugea, editor la „Maiastra” din Tg. Jiu, scriitor, istoric tocmai îngrijise o carte, editată de Mitropolia Olteniei cu sprijinul Mânăstirii („Sfântul Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici” Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2025), să ne fie colacul de dar, după pomenirea aceasta. Cu siguranța scriitorului, gazetar și membru al Uniunii Scriitorilor știe că scripta manent, vorbele zboară ca frunzele în vânt, și chiar memoria pe suportul virtualului, prea aglomerat și volatil, își poate avea o clipă efemeră. La cuvântările din fața altarului îi vom fi privit mai de aproape pe organizatori și cei invitați/ programați apriori, să rostească un cuvânt, venirea lor ceva mai târzie nu ne-a permis decât saluturile la distanță, slujba fiind în plină desfășurare.
Oficierea slujbei, în coordonarea Arhimandritului Ioachim Pârvulescu, s-a făcut de un sobor de preoți monahi și mireni, susținuți de vocile tinere ale unor cântăreți. Cum am mai spus, vâlcenii au fost în sobor prin preotul Nicolae State, într-o slujire onorată și cu alt prilej. Cuvântul starețului, a lămurit despre asumarea evenimentului aici la Lainici, în cinstirea lui Constantin Brâncuși și a semnificat rostul Rugăciunii, ca dialog între formal și informal, între lumea din scenă cu trup și suflet și cea cu duhul, din lumea fără timp, puse în conexiune numai de mijlocirea Celui…, simultan în Cer și pre Pământ, solicitat cu inimă bună și credință… prin sinceritatea rezonantă a adevărului. Toate rostirile care au urmat, în coordonarea moderatorului Ion Mocioi le-am înțeles prin grila sugerată de arhimandrit: cine vorbește?, în numele cui?, Cât vorbește pentru pomenirea lui Brâncuși?, ce anume l-a îndrăgostit de cel pomenit? Pentru care lucruri să-i cerem lui Dumnezeu veșnica pomenire a celui sărbătorit? Sugestia moderatorului a fost clară…: să se rostească cele esențiale, că Cel de Sus, repede… recepționează sinceritatea rugăciunii! Că mai multe se vor rosti la agapa de după, unde vorba slobodă se poate rostogolii în voie tuturor simțurilor disponibile și propria voință a receptării, după posibilitate acordării lungimilor de undă!
Organizatorii au vorbit de onoarea revărsată de Brâncuși pentru baștina ivirii sale, în Hobița, din Peștișani… și despre darul cel mare dat umanității în orașul erou, pentru care oamenii locului trebuie să-i slujească cu responsabilitate, și onorabilitate. Cei de la Cultul Eroilor (vezi Hunedoara de ex. Au susținut ideea unor pelerinaje, ca moduri rituale de cuminecare autentică, pe urmele lui Brâncuși, inclusiv prin Ardealul vecin cu atâtea mărturii despre personalitatea unui duh uriaș, ivit din timpul și spațiul lărgimii vetrei strămoșești! Mona Vâlceanu a mulțumit Obștii Mănăstirii, că ne adună la această pomenire anuală și ține familia iubitorilor marelui sculptor, în cuget și simțire, edificând o responsabilitate civică. În numele vâlcenilor, majoritari fiind Seniorii, a fost delegat un forumist (chiar președintele executiv al Forumului Cultural!), profesorul, și scriitor „de talie națională” (după recomandarea moderatorului!) Ioan Șt. Lazăr, discursul pregătit anticipat, nu a putut spune totul despre dragostea vâlcenilor pentru Brâncuși, promovat în proiectele vâlcene, precum „Academia de sub Pământ”, ori „Școala Altfel”, de pe agenda Seniorilor și a Cercului Informal amintit. În rest totul a fost de bine! La Agapa care a urmat, nu se puteau promova ideile obstrucționate, de Gică contra, care va fi impus reprezentarea grupului! La agapă în sunet de furculițe, linguri, pahare ciocnite, și apelurile celui ce făcea înregistrarea pentru TV… local, am auzit glasul lui Ion Lupu, versurile Marinelei Belu Capșa (noroc că le cunoșteam de la serbarea nașterii lui Brâncuși, de la Asociația Seniorilor!), Puiu Răducanu își va fi prezentat apariția editorială, Petre Cichirdan va fi distribuit revistele Intol Press, cu articolele proaspete dedicate lui Constantin Brâncuși, iar subsemnatul va fi oferit Starețului, alături de mulțumirile seniorilor, pentru eveniment, cartea „Cu Seniorii prin lumea largă” apărută în 2025, la Intol Press, Am făcut-o fără strigare în larma agapei, ci doar la urechea apropiată de îmbrățișarea firească…
La plecarea de la Mănăstire grupul vâlcean, nu în întregul lui, din cauza unor rătăciri pe la alte… târguieli (absent fiind și numitul Gică… de negăsit pentru poza din fața Bisericii noi!) ne-am pus la calea întoarcerea… Evenimentul de la Lainici, care includea nu doar pelerinajul special cu Parastasul anual, ci și interesul turistic vădit, după cum se observase… tocmai pe fețele noastre, mărise durata prezenței dincolo de orele estimate, care ar fi perturbat intențiile pentru alte obiective și în slujba turismului, poate a unor interese partizane (la dispoziție, oricum în orice perioadă!).
Ne-am separat rândurile! Unii s-au grăbit la pomenirea, pregătită special, pentru Ștefan Stăiculescu, brâncușologul, înveșnicit în baștina sa din Târgu Cărbunești. Ștefan ne fusese magnetul, apoi o cheie, pentru descifrarea necunoscutului, ori doar a unei laturi a omului Brâncuși. Multă vreme, om de acțiune fiind, adeptul implicării prin fapte, dincolo de evenimentele culturale va fi fost organizatorul (alături de alți, ori prin voință proprie), al Parastaselor itinerante dedicate lui Constantin Brâncuși! Momentul acesta special, ne impusese deja ca în anii din urmă, după plecarea sa, să-i mulțumim și lui prin pomenirea aceasta, la căpătâiul lui amintindu-i mereu și pe mulți alți membrii ai familiei brâncușofile, adăugați veșniciei… (Paul Popescu, Vlad Ciobanu, Sorana Georgescu Gorjanu, Vasile Ponea, Mihai Popa, Paul Stănișor, Matei Călin, Laura Vega, Adina Enăchescu, Adina Dumitrescu, Constantin Poenaru, George Achim,/amintim aici prietenii cei mai cunoscuți!). Cei atrași în grup și de o chemarea anume, valorificând prilejul unei zile speciale (și eroismul își are… eroii partizani, pe care îi respectăm!, după cum literații își iubesc zeitățile dominante și o revedere specială cu Tudor Arghezi – la el acasă!-, nu putea fi ratată, că tocmai i se dedicase o antologie!) și-au urmat dominanta chemării. Parte dintre noi ne-am grăbit, fără amânări, la întâlnirea cu duhul lui lui Ștefan. I-am aprins lumânări, ne-am amintit de multele întâmplate împreună, vorbind aici și despre felul cum a creat în Vâlcea o atracție specială pentru iubirea: prin cunoaștere a lui Constantin Brâncuși, prin felul în care ne-a antrenat la evenimentele publice și s-a implicat organizatoric prin asociațiile culturale vâlcene, inclusiv în Cercul de la Râmnic, în numele căruia consemnăm aceste cronici/reportaje/puncte de vedere.
O vreme splendidă, însorită, lumina chipurile și înscrisurile pe pietrele de hotar ale cimitirului. Poza lui Ștefan ne-a adus zâmbetul provocator și reflexia luminii respira mulțumirea prezenței noastre acolo. Am așteptat venirea celor ce zăboviseră, în fuga mare totuși, pe la Muzeul din program. Fumului de la lumânările de mult aprinse, părintele Nicolae State, sosit cu noi în primul val, îi va fi adăugat pe cel al cădelniței cu tămâie, să împlinească rânduiala canonică a pomenirii. Va fi fost, în prezența celor adunați și rostirea rugăciunii pentru veșnica lor pomenire. Prin preajmă pietrele de hotar martore, vor fi auzit și numele rostite de noi acolo, ale tuturor brâncușofililor plecați la Domnul, între care Ștefan va fi fost și el un staroste model.
Să dăm mulțumire tuturor celor ce au onorat această zi specială a apusului unui Om al Baștinei, trecător pe aici, dar topit în cerul înstelat să strălucească cu numele lui lumii întregi! Celor ce au venit aici, în locul ales și care s-au dăruit și au făcut daruri, fără a se plânge de ceea ce au dat din inimă să le apreciem ofranda!. În libertatea noastră, necenzurată de bugetele oricum sărace, ale instituțiilor care se fac că lucrează pentru binele public, să constatăm asumarea publică a cheltuielilor de resurse, pentru cinstirea memoriei lui Constantin Brâncuși, a Mânăstirii Lainici. Locul ales, tocmai pe o cale a eroilor, una concretă, cu oameni eroi și sfinți martiri, onorați de nume, să se consacre acest loc special (Precum Biserica Sfinților Apostoli… din taina Ansamblului, vorbind generalitatea eroismului, acel cuvânt cheie al trecerii între tărâmuri!), în care adevărul incomod trebuie rostit fără ocol, ori cosmetizări anume. „Colacul pomenirii” constituit din cărțile primite, vorbesc, atât prin prefața cărții – datorată lui Zenovie Cârlugea și Arhimandritului Ioachim Pârvulescu!- cu slova aprobării… Mitropolitului Craiovei (Irineu Popa, loviștean, cu ucenicie pe la obștea Frăsineiului vâlcean și apoi împlinit academician al științei și cu îndumnezeire teologică în slujba adevărurilor înalte) s-a împărțit să fie un exemplu de cultivare a adevărului omenește posibil, într-o dăruire necenzurată a unor gânduri în căutarea celor vremelnic ascunse, din pricini omenești. Revista „Atitudini” ca o voce isihastă în surdina instituției oficiale, multă vreme ne vorbise de viitorul Sfânt Arsenie Boca, de incomodul Adrian Făgețeanu , de „Rugul Aprins”, de inadecvarea unor legiuiri vremelnice, privind citirea eroilor neamului, pe lista „bandiților” (precum partizanii din munți!), ori etichetați criminali din rațiuni geopolitice, prin Olimpul omenesc, nesincron dumnezeirii: precum Radu Gyr, Mircea Vulcănescu…, Vasile Militaru ș.a. Cum să nu salutăm spiritul militant al Obștii Mănăstirii, cu un păstor erudit în frunte? Mulțumiri Părinte Stareț, Ioachim pentru modelul propus, ca o nesfârșire a trăirii peste vreme a eroismului prin vremuri potrivnice!
Pe aceeași lungime de undă cu obiectivul Asociației Naționale „Regina Maria” a Cultului Eroilor, vădit în cerința imnului eroilor: „Dezveliți tot adevărul și să spuneți tuturor!…” salutăm prezența „oștenilor” Asociației la Lainici, pentru slujirea unei misiuni necesare! Poeților, artiștilor de orice fel, le mulțumim că își adaugă harul și inspirația să sporească zestrea de frumos a neamului, sporind în avalul atâtor afluențe izvorul nașterii profunde, venit din geniale, genuni cu adâncimile îm/peșterite precum cele ale neamului nostru în marea lui trecere, continuă trecere între ivirea răsărit din mama fecioară și îmbrățișarea la apus, în marea cea mare, ca dorul mântuit de pe urmă, în constatarea altui genial profet!
Chipurile celor prezenți , atestând prezența la Mănăstirea Lainici, se difuzează pe platformele disponibile, iar parte din impresii se vor împărtăși în revistele care își vor fi avut reporterii prezenți, precum cei ai Intol Press-ului și ai „Seniorilor”… vâlceni.
19 Martie, 2026/ Mihai Sporiș, /Cercul de la Râmnic
