Se întâmplă în acest spațiu binecuvântat de Dumnezeu, comuna Golești, lucruri ieșite din comun, incredibile, prin amploarea lor, și toate susținute de comunitatea acesteia, și numai de ea, care în ultimii ani ni l-a pus la loc de cinste pe vâlceanul fără egal, aparținând interbelicului, învățătorul și muzicianul pedagog, scriitorul de manuale școlare și compozitorul Theodor Geantă (1890 – 1968) născut și decedat în orașul de sub dealul Capela! Colonelul Ion Aldescu și echipa sa formată din urmașii locali și descendenții eroilor căzuți pe câmpul de luptă în timpul Războiului de Independență, Primului Război Mondial și celui de-al Doilea Război Mondial! au dat curs an de an, de mai bine de 20 de ani la aceste manifestări, care, cum spuneam, prin tratarea serioasă și sinceră a faptului istoric depășește orice altă manifestare, de acest fel, din arealul vâlcean. Poate doar fostul colonel Gheorghe Giurcă, vâlcean din comuna Pietrari , la Înălțarea Domnului, la monumentul de la Pietrarii de Sus, să-l fi depășit pe Ion Aldescu; însă, niciodată să-i fi depășit imaginația, abnegația, cunoașterea realității acestui brav militar în rezervă, cetățean de onoare al Municipiului Petroșani, cel ce a reușit să fie cel mai iscusit exeget al genialului învățător Theodor Geantă – învățător, care, nu are decât calitatea de a fi „patronul” sălii de festivități, și asta numai de doi ani, a Colegiului Național de Informatică din Râmnicu Vâlcea. Ion Aldescu, care în acest an 2025 în organizarea sărbătorii de Înălțare a Domnului a fost secondat, ca de fiecare dată, de ing. Bebe Rizea și, indirect, prin ctitoria de la Giurgiuveni, Mânâstirea Sf. Ana, de inginerul George Știrbei venit special din SUA!
Așadar de Înălțarea Domnului, 29 mai 2025, la Giurgiuveni, Mânăstirea Sf. Ana, în prezența stareței Nectaria, la Biserica nou construită, preot paroh Andrei Zăuleț, a avut loc o slujbă de pomenirea a eroilor din Comuna Golești, urmată de un simpozion dedicat asestor eroi în clădirea nou construită și care poartă denumirea „Casa Memorială Știrbei”…La prezidiu au luat loc George Știrbei, Bebe Rizea, Adrian Mitrache-primarul Goleștiului, Pr. Silviu Cârstea, Pr. Nicolae State Burluși și Ion Aldescu, acesta din urmă luându-și în serios rolul de moderator…Am aflat, cei prezenți, că în deceniul șase sec XX la proprietatea Știrbei din această locație au sosit într-o vizită poetul Tudor Arghezi și fiica sa Mitzura… Pe locul bisericii nou construite s-a aflat locuința pitorească a părinților lui George Știrbei, acesta și soția sa Paula Știrbei, și băiatul lor, Radu Florin Știrbei fiind ctitorii celor două construcții… Terenul Mănăstirii este o donație a celor trei, amintiți mai sus, la care se adaugă frații: Ion, Elena și Dan Ovidiu Știrbei – nepot din partea fratelui Florea Știrbei! Au mai cuvântat pe lângă cei nominalizați fostul director al Școlii Gimnaziale din Tigveni, Ion State, care a făcut o invitație pentru comemorarea din acest an a lui Theodor Geantă, la Bădislava, unde celebrul învățător a profesat în satul Bădislava, comuna Tigveni!…și Iulian Enache din satul Aldești, com. Golești cercetător voluntar cu propriile aparate de detectare, autorizat legal, care are câteva descoperiri arheologice unice!…la 03 sept. 2013 a descoperit cel mai mare tezaur din țară, aprox 48 000 monezi din Ag, aspri, turcești, din vremea sultanului Murad I, tatăl lui Baiazid! Și care a făcut interesante comunicări în domeniul acestor descoperiri arheologice foarte vechi din acest areal. În ziua cu pricina, de la Giurgiuveni, Iulian Enache a pus pe masa prezidiului o grămăjoară de cartușe trase din primul război mondial găsite în Golești! Aceste lucruri s-au întâmplat în perioada orelor 11:00 – 13:00. Invitații s-au retras, dar au revenit la ora 18:00 în satul Aldești unde s-a desfășurat o slujbă de pomenire la Biserica cu hramul Sf Parascheva condusă de un sobor de preoți în care l-am descoperit pe însuși înaltul prelat al Arhiepiscopiei Râmnicului, Dragoș Pâslaru, fostul mare actor, călugărit la Frăsânei după Mineriada din 1990, acum stareț – Părintele Valerian – al Mânăstirii Sfîntul Filimon – ocrotitorul actorilor – din Parohia Râmnicului!…După slujbă, col. Ion Aldescu a evocat eroii din comuna Golești, dândi-i cuvântul colegului său de asociație, Bebe Rizea, care a ținut un discurs legat de eveniment! … Apoi au avut loc depuneri de coroane la Monumentul din Aldești, după care întreaga asistență, din care am consemnat prezența excepțională a unei corale formate din cadre militare din Garnizoana Pitești, dirijor col. Nicolae Perniu, precum și tânăra fanfară de la Palatul Copiilor Vâlcea dirijată de Daniel Gheorghe cel care a preluat bagheta dirijorală de la mult îndrăgitul și talentatul Andrei Constantin! Fără discuții, a fost o zi supraîncărcată de evenimente pe care participanții nu o vor uita prea curând. Desigur, la finalul manifestărilor bucătăria restaurantului „Birtuțu din Pădure” condus de ing. Bebe Rizea și-a încântat mesenii cu bucate alese produse chiar atunci pentru Ziua Înălțării Eroilor!….
CUVÂNTUL PREȘEDINTELUI FUNDAȚIEI CULTURAL PATRIOTICE ȘI RELIGIOASE „VALEA SÂMNICULUI” COMUNA GOLEȘTI,
ING. BEBE RIZEA!
Onorată asistență
În vechime eroii neamului nostru s-au chemat daci și romani, iar după formarea poporului român, în zbuciumata sa istorie, aceștia s-au chemat de-a lungul veacurilor noastre de existență: Posada, Rovine, Călugăreni, Podul Înalt sau Războieni.
Mai târziu, în Războiul de Independență al României, purtat în anii 1877 – 1878, pe câmpurile de luptă de la sudul Dunării, eroii neamului s-au chemat rând pe rând: Vidin, Plevna, Rahova, Grivița și Smârdan.
Apoi, în războiul purtat în anii 1916 – 1919, pentru întregirea neamului românesc în hotarele firești, istorice și naturale, eroii noștri s-au chemat: Ardeal, Basarabia, Bucovina, Turtucaia, Mărăști, Mărășești și Oituz, iar când furtunile istoriei au adus asupra țării noastre marile rupturi teritoriale din anul 1940 și intrarea în al Doilea Război Mondial, eroii neamului s-au chemat: Oarba de Mureș și Păuliș.
Merită subliniat faptul că în anul 1919, în baza hotărârilor Tratatului de Pace, încheiat la sfârșitul Primului Război Mondial și al Decretului Lege nr. 4106 din 12 septembrie 1919, a luat ființă în țara noastră „Societatea Mormintele Eroilor Căzuți în Război”, care a devenit ulterior „Cultul Eroilor” și care, prin Statutul de funcționare a început proslăvirea și comemorarea tuturor fiilor patriei morți pe câmpurile de luptă pentru apărarea gliei și credinței noastre ortodoxe strămoșești.
Prin urmare, în toate satele țării noastre a început ca odată cu organizarea unor manifestări comemorative și omagiale să fie ridicate diferite cruci sau monumente în fața bisericilor, precum și a unor fântâni prin care s-a imortalizat jertfa de sânge a eroilor, ca simbol al izbânzii și memoriei recunoscătoare.
Adoptarea în anul1920, deci acum 105 ani, a Legii pentru Cinstirea Eroilor Căzuți în Război, a stabilit măsuri clare pentru îngrijirea tuturor mormintelor de război, asigurându-le astfel, contra dispariției lor, acestea reprezentând atât un omagiu, cât și un motiv de mândrie națională pentru generațiile următoare, inspirându-le sensul pentru ceea ced este uman, demn, durabil și înălțător. Totodată, ridicarea unui monument dedicat eroilor, ilustrează atât vrednicia, cât și responsabilitatea generației care l-a construit pentru cinstirea acestora.
Așadar, după cum știm, a intrat în tradiția popoeului nostru ca începând cu anul 1920, în fiecare an, la Praznicul Înălțarea Domnului, care de regulă în fiecare an c ade în luna mai, când floarea are rod bogat, să fie c instită și memoria celor care au murit pentru patrie.
Deși în anul 1927 a fost adoptată o lege prin care s-a hotărât ca în fiecare comună să fie întocmită o Carted de Aur în care să fie trecute numele tuturor fiilor care s-au născut sau au locuit în acea comună și care au murit pe câmpurile de luptă pentru țară, din păcate nici până azi acest lucru în comuna Golești nu s-a îndeplinit, fapt care arată, atât lipsa de preocupare din cei 98 de ani a aleșilor locali, slujitorilor Bisericii și dascălilor școlii, cât și a fiilor satelor goleștene față de cei care la grea cumpănă pentru neam și țară au murit în diferite războaie, au rămas invalizi, au căzut prizonieri de război la dușman, au dispărut pe front în condiții deosebite sau au ajuns până la capătul de drum al războiului, purtând cu durere în trup, urme de schije și gloanțe, însă cu legitimă mândrie patriotică, titlul de veteran de război iar pe piept dovada decorațiilor primite pentru faptele lor de vitejie și eroism legendar.
Fie ca noi, cei de azi, să ne aducem aminte cu evlavie și recunoștință de înaintașii noștri, să le cinstim faptele și să le urmăm credința, pentru a lăsa la rândul nostru, fiecare sat și țara aceasta, ca pe o moștenire sfântă de iubire și credință în Dumnezeu, urmașilor noștri.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
CONSTANTIN MOSOR
• Poezie dedicată lui George Știrbei
Copacul s-a întors la rădăcină!
Copacul s-a întors la rădăcina
Lungă de-aici până peste oceane!
Cu sufletul se-nchină, iar Lumina
Coboară din bătrânele icoane!
Avea aici o casă bătrânească,
Scundă, cum se făcea în vremea veche.
Părinții, Dumnezeu să-i odihnească,
Cerului, nu-i cântau după ureche!
Căsuța „coperită” cu șindrilă,
Era cândva și jertfă și altare,
Dar, nu-i așa?, decât să-i plângi de milă,
Nu tocmai pentru fală sau onoare,
Te-ntorci unde te trage rădăcina,
Locul copilăriei de poveste,
Iar Dumnezeu îți scapără Lumina
Din care tot Lumină lăstărește!
Nu e ușor să te întorci acasă,
Să îți hrănești strămoșii cu iubire,
Să te așezi cu Îngerii la masă,
Apoi să le zidești o mânăstire!
09 sept. 2023, Giurgiuveni.
