Cred că un fir de iarbă nu-i mai prejos decât o stea care-și urmează calea. Acest vers al lui Walt Withman mi-a apărut în fața ochilor atunci când am deschis cartea Craiova, perla Olteniei de Constantin Lupeanu (București, Editura Rawex Coms, 2026, 154 pag.). Aveam de gând să o semnalez sau, cum se zice, să scriu o cronică literară, eu fiind criticul care a comentat în revista Ramuri din Craiova și în alte reviste literare multe cărți cu marca Lupeanu, pornind de la Cartea Poemelor, editată de Confucius, salutând romanul-fluviu de acum cinci secole Lotus de Aur, Vaza și Prunișor de Primăvară și aproape toate scrierile proprii.
Craiova este firul de iarbă, perlă, stea strălucitoare. Poemul de lungi dimensiuni Craiova, perla Olteniei aparține liricii encomiastice, iscat de dragostea pentru orașul în care autorul și-a urmat studiile liceale și care propune o viziune amplă și afectivă asupra orașului, perceput ca spațiu geografic și drept entitate spirituală. Mircea Eliade l-a numit Orașul soarelui; Constantin Lupeanu îl vede drept citadela pelasgilor arimani, ceea ce conferă poemului o anumită gravitate. Metafora perla Olteniei sugerează unicitate, valoare și strălucire. Se rețin rețeaua bogată de imagini artistice, metaforele și personificările care fac din metropolă o prezență vie, pulsând de istorie milenară și cultură. Structura poemului, deși amplă, poate fi percepută ca o succesiune de secvențe tematice: evocarea trecutului, descrierea prezentului și exprimarea unei legături afective profunde între autor și spațiul celebrat. În concluzie, Craiova, perla Olteniei este mai mult decât o simplă odă. Este un demers liric de valorizare și mitizare a unui spațiu urban, realizat printr-un limbaj elevat, expresiv și o structură amplă. Poemul reușește să transforme orașul într-un reper identitar și emoțional, oferind cititorului nu doar o imagine, ci o stare supremă, specifică aristocrației. Acest poem, prezentat cu binecunoscuta-i competență de Mihaela Rădulescu-Olt, prefațează cartea, la fel ca stema veche în ceară de pe copertă, datând din 1867, prezentată doct de descoperitorul ei în arhive, Mihai Murărețu.
Volumul adună cronici scrise de-a lungul mai multor ani, de critici literari și scriitori, păstrând prospețimea reacției de moment, dar și coerența unor voci critice a căror autoritate nu poate fi pusă la îndoială. Eu îl cunosc pe autor prin cărțile sale. Cu ani în urmă, îi cumpăram traducerile din limba chineză și pe cele mai multe le comentam în cronici în general bine primite de cititori. În ultimii ani, pensionar fiind, autorul îmi trimite scrierile sale originale. Tocmai această apropiere intelectuală ‒ pentru că nu ne-am întâlnit niciodată față-n față ‒ mă obligă să citesc cartea fără indulgență.
Încheiasem lectura, captivat de două dimensiuni ale cărții: oda cu nouăzeci și nouă de stihuri închinată orașului Craiova și textele câtorva zeci de condeieri de înaltă ținută despre scrierile sinologului traducător de literatură, el însuși scriitor român, romancier, poet, dramaturg, eseist, critic de întâmpinare și om de cultură, cărturar ales. Înainte de a porni la drum, am fost vrăjit de o veste. Scriitorii chinezi au scris despre opera de o viață a ambasadorului care a funcționat și ca director al Institutului Cultural Român de la Beijing (2014 – 2019), ajungând la o concluzie firească, din câte înțeleg: A true literary giant, worthy of the Nobel Prize for Literature.
Până când se va hotărî Uniunea Scriitorilor sau până se va găsi o organizație acreditată care să facă propunerea, eu îmi continui munca.
Neobișnuitul alcătuirii cărții este salvat de semnul de carte, definit prin expresia poetică Pașaport insolit la vama Prieteniei. Ce este un pașaport ? Carte de identitate internațională care prezintă sumar un om și garantează în privința sa, asigurându-i dreptul la asistență și protecție. Ambasadorul Lupeanu trebuie să fi deținut pașapoarte diplomatice în piele. Cunoscându-i rostul, adoptă acest termen și se referă aici la vama prieteniei. Cititorii sunt prietenii scriitorilor și de aceea se prezintă astfel. Pașaportul acesta insolit este convingător, după părerea mea, recomandând un creator de valoare înaltă, original, cu un teritoriu propriu: diplomația și spațiul extrem oriental, așa-zis exotic, formă de diversitate și de complexitate a lumii. Până la el, secvențe ale lumii diplomatice nu prea existau în literatura română. La spiritul enciclopedic, autorul este alături de Cantemir, de Mircea Eliade. De fapt, editorul cărții, cărturarul inginer dedicat activității medicale Aurelian-Petrișor Bleoancă, explică într-un preambul că a tipărit cartea în ideea realizării unui portret al cărturarului-ambasador.
Pe coperta a patra sunt imaginile a douăsprezece cărți semnate Constantin Lupeanu. La cele peste trei duzini de traduceri din limba chineză și două din vietnameză, foarte cunoscute, ele fiind editate începând cu o jumătate de veac în urmă, din anul 1973, se așază, la fel de bogată și impresionantă, creația literară proprie. Sunt șapte romane, totalizând două mii cinci sute de pagini. Sunt vreo cincizeci de povestiri, alte sute de pagini. Sunt opt schițe dramatice, cu o piesă jucată și în străinătate. Sunt trei cărți de poezie. Sunt cărțile-eseu, însumând o mie cinci sute de pagini. Sunt alte trei sau patru cărți de proză care urmează să fie tipărite, poezii și altele. O operă originală uriașă, care profilează unul dintre scriitorii profesioniști de seamă ai contemporaneității, recunoscut pentru măiestria sa, competență, inovația stilistică sau complexitatea tematică, pentru profunzimea psihologică și emoțională, puterea imaginativă și altele, operă care se va dovedi nemuritoare.
Ceea ce se reține din aceste cronici este echilibrul dintre calitate și implicare. Stilul direct, deloc tehnicist sau, dimpotrivă, opac, le face accesibile și totodată relevante. După gustul meu, unele paragrafe ar fi meritat o analiză mai profundă, dincolo de modul afirmativ. Dar ele sunt mai mult decât un verdict; sunt o formă de dialog cu autorul și cu fiecare cititor în parte. Cronicile definesc o hartă a lecturii, incluzând toate creațiile ambasadorului Constantin Lupeanu, scriitorului prolific, și realizează un portret indirect al acestuia.
Romanul Între Cer și Pământ, primul, dar care a fost publicat abia în anul 2013, roman al convulsiilor sociale, după Claudia Napoli-Florida, vorbește despre demnitate și umanitate. A căutat permanent măsura, sensul și responsabilitatea propriei existențe ca pe un drum de reflecție și ajustare continuă, notează George Mandicescu. Corneliu Leu a publicat în ziarul Albina Românească, pe care îl edita el la vremea aceea, un articol entuziast. Tradus în limba viet și publicat în Vietnam, romanul s-a bucurat de un succes neașteptat. Au fost scrise multe cronici, au fost dezbateri la televiziune și multe lansări de carte. De curând, renumitul cărturar Mac Van Trang a scris un eseu cu larg ecou: „roman românesc de mare interes”, notează el și urmează: „Povestea este despre un sat cu dealuri, lanuri de porumb și grâu și multe vaci și capre. Țăranii trăiau în legături comunitare puternice, la fel ca în Vietnam. Singurul mesaj al cărții, folosind proverbul latin ca titlu: Infinitus est numerus stultorum „Între Cer și Pământ, infinit este numărul proștilor”, este cu adevărat semnificativ. Comentariul profesorului universitar octogenarian Mac a continuat pe ideea prostimii care populează globul pământesc.
Al șaptelea, un roman-fluviu, Corabia piraților, este „istoria împlinirii unui destin, armonie stelară între viață și creație, evenimentele adăugându-se unele după altele într-o ordine cosmică”, scriam eu însumi în cronica de întâmpinare, recomandându-l criticilor de profesie. Încheiam atunci prin a evidenția că autorul este cărturar din sorgintea lui Mircea Eliade.
În privința unor lumi îndepărtate, el a adus Extremul Orient în România, cum au realizat în limba engleză Maugham, Joseph Conrad și alții. Vezi romanul Ambasador în Musonia, romanul recent Corabia piraților și o serie întreagă de povestiri, la care se adaugă patru cărți despre viața și cultura chinezilor ori piesa de teatru Iubire fără frontiere, îmbogățind literatura noastră cu întâmplări exotice, viziuni ezoterice etc.
Creațiile în proză ale scriitorului Constantin Lupeanu se înscriu în căutările scriitorilor europen de a-și îmbogăți cultura națională. La el, orientalismul pornește din tărâmul Chinei și se extinde prin romanele și proza sa scurtă peste întregul spațiu al Asiei de Sud-Est, viziunea adăugând întâmplări exotice, viziuni ezoterice etc., fiind în principal marcată de înțelepciunea chineză străveche. Avem în vedere romanele Concubina Imperială, O lume de sfincși, povestirile exotice din culegerea de proză scurtă În ordine alfabetică, la care se adaugă patru cărți despre viața și cultura chinezilorși unele versuri care prin simboluri și metafore relevă inedite manifestări din arealul dragostei.
Ambasador în Musonia, roman cerebral, sub umbrela unei ambasade, cuprinde mai multe structuri romanești, în ideea expunerii unor sensuri viabile existenței cotidiene. Constantin Lupeanu este un spirit liber, un gânditor, un cărturar care posedă arta puterii descriptive. La el se îngemănează ziua de astăzi, realitatea diurnă cu fabulația alegorică, mitică. Trecerile se fac imperceptibil. El se dovedește un arhitect absolut: multiplele fațete ale scrierii, transcendentul prezent în fiecare secvență se ridică sublimat ca în roza vânturilor, înscriind romanul printre scrierile de substanță, care vor rămâne și vor trasa o tendință în istoria literaturii române.
Narațiune antrenantă ca retur al istorisirii, ca dozaj al ingredientelor epice, romanul Templierul din Carpați se oferă lecturii cu mari promisiuni și delicii de lectură, ne comunică Ana Dobre. Romanul cucerește prin rigoare și aventură și confirmă că Negru-Vodă era templier, iar la descălecare fusese însoțit de un detașament de cavaleri templieri francezi. El se înscrie cu cinste seriei din Europa și SUA dedicată cavalerilor templieri, organizație învăluită încă în mister.
Romanul polițist Crimă la MAE este un roman cu intrigă savuroasă, cu personaje carismatice, a cărui dinamică stilistică și structurală imprimă caracter original, ce individualizează scriitura în peisajul literar actual, după Mihaela Rădulescu-Olt. Cartea nu este doar un roman polițist; ea propune și un nivel etico-moral de interpretare, prin faptul că pune în discuție societatea, politica și spațiul infracțional. Constantin Lupeanu nu se dezice de crezul său literar; el construiește de fiecare dată o poveste din care cititorul desprinde sensuri, lecții despre viață.
Eugen Uricaru, președinte al scriitorilor, evidențiază frumoasa povestea de dragoste construită cu mare simplitate expresivă din romanul O lume de sfincși, Mircea Ghițulescu, secretar al scriitorilor, apreciază că romanul este scris în cel mai autentiuc stil balzacian, Horia Gârbea, director de imagine, evidențiază acțiunea și psihologia personajelor, poetul Jean Andreiță vede o lume transpusă cu măsură în ficțiune, avându-l ca tiz pe André Malraux. Romanul, adesea comentat favorabil, inclusiv de Alex Ștefănescu, a fost premiat de Uniunea Scriitorilor.
Romanul Concubina Imperială Yang Guifei. Inel de Jad prezintă o imagine clară a unei epoci de înflorire socială șieconomică, de mare rafinament, de împliniri artistice, pefundalul căreia se aprinde iubirea totală și care avea să rămânăunică din istoria multimilenară a chinezilor. Deși de micăîntindere, romanul se prezintă prin întâmplări evocatoare,destine bine individualizate, caractere puternice, cu consecințesemnificative. Stilul scrierii este reținut, atent la limbajulartistic, menit să evoce sentimentele personajelor și să creezeemoție. Acest miniroman este întru totul o minicapodoperă, ne asigură Maximilian Ursu. Constantin Lupeanu a publicat romanul sub pseudonim, nesigur pe evoluția societății românești în 1990, când l-a scris rapid, într-o săptămână.
Mihaela Rădulescu-Olt studiază opera acestui scriitor și deja a publicat cele mai multe și mai aproape de adevăr comentarii. Cele patruzeci și patru de povestiri ale volumului În ordine alfabetică înfățișează tact narativ, îndrăzneală vizionară și rafinamentcompozițional. Constantin Lupeanu e un prozator care dezvoltăo stilistică aparte, originală, prin dinamica arhitecturală și prinabordarea tematică. Are un stil, o marcă narativă identitară, unedificiu vizionar, prin care opera sa se individualizează pe scena prozei contemporane. Deopotrivă firesc și complex, sensibil și incisiv, simbolic și direct, Constantin Lupeanu are un discurs narativ copleșitor, care propune un areal tematic variat și impune un stil original. Acest volum de proză scurtă captivează, taie respirația, dar totodată eliberează, echilibrează. Prozatorul a fost înzestrat cu har, literatura fiind parte din ființa sa, o extensie a sinelui, creația și existența devenind două dimensiuni complementare.
Deși unele pagini au fost scrise în timpul studenției, osatura și conținutul epic surprind o stilistică originală. Observăm în primul rând cunoașterea aprofundată a psihologiei umane, a psihicului feminin, ceea ce reflectă bogatul bagaj informativ pe această temă, asimilat la această vârstă. E vorba desigur de lectura serioasă, dar și de tenacitatea observației, element distinctiv al unui spirit ales. Dincolo de talentul nativ, se impun disciplina studiului, seriozitatea documentării, lectura neîntreruptă. Scriitorul a trăit prin operă, și-a definit ființa printr-un proces complex al reprezentării edificiului identitar, într-un areal simbolic. Transferul semantic dinspre autoreferențialitate spre ficțiune a fost posibil dintr-o dublă perspectivă: grația divină și lectura asiduă. Dacă ar fi să rezumăm trăsătura esențială a operei beletristice a autorului în trei cuvinte, acestea sunt: vocație, erudiție și rafinament.
Femeia, misterul și poezia sunt prezente în volumul Ocazionale. O zonă a confesiunii, cu recuperarea inefabilului, autenticității emoției. Constantin Lupeanu reorganizează întreaga experiență afectiv-sentimentală într-un omagiu închinat femeii, aceasta devenind simbol al principiului vital, al esențelor lumii, al energiei universului. Femeia nu este doar un obiect al adorației; ea este forța care generează viața, este ființa care stabilește sensul existențial. Ipostazele iubirii, de la senzorialul carnal la spiritualitate și afectivitate, exprimă toate nuanțele trăirilor, versurile dezvoltând în stratul de adâncime al ideilor relația dintre inimă, trup și minte. Poemele care sunt scrise sub registrul prozodiei clasice au o muzicalitate rafinată, ritm bine definit, aspecte care atestă buna cunoaștere a poeziei clasice și o tehnică artistică atent exersată în timp. Poemele scrise în vers liber încântă prin metafore și analogii îndrăznețe, prin alegorii și substituiri, printr-un simbolism ce recuperează elemente mitologice, trădând erudiția. Poezia ne propune o frumoasă lecție despre cum să ne raportăm la viață, despre cum să ne acceptăm și să
iertăm, despre cum să iubim.
Cele patru tomuri dedicate Chinei au atras atenția încă de la început. Laurențiu Ulici, critic literar și președinte al Uniunii Scriitorilor, laudă Pași în lumea chineză (1975) pentru enciclopedismul programatic, sinteza informațiilor, veritabila introducere în istoria Chinei de azi, relevată cu talent publicistic și multă admirație pentru existența istorică a țării cu cea mai numeroasă populație de pe glob. Alex Ștefănescu dă patru puncte din cinci cărții Viața intimă la chinezi, 1992. Horia Gârbea a scris în „România literară”: „Pe lîngă informația bogată și inedită, cartea lui Constantin Lupeanu Toți oamenii sunt frați, 2019, este scrisă cu har, dezvăluind sensibilitatea și talentul autorului. Este o carte atractivă, un mozaic de întîmplări, impresii și chiar anecdote care va cuceri cititorul român, dar sigur și pe cel chinez”.
Cât despre cea de-a patra carte, China, focar de cultură și civilizație, 2026, eu am scris că face cât o istorie a literaturii. La acest capitol, Ștefan Dumitrescu afirmă: „Constantin Lupeanu e o personalitate cercetătoare complexă, ca și Eliade. Scrie roman, poezie și teatru. Ce este foarte rar și fascinat la cei doi mari scriitori ai literaturii române, Mircea Eliade și Constantin Lupeanu, este această „cununie subtilă și profundă” a spiritului românesc cu spiritul Indiei, în cazul lui Eliade, și al Chinei, în cazul Lupeanu. Amândoi au îmbogățit cultura română, dându-i un farmec aparte. Un strop de exotism, o pată de culoare.
Cartea Craiova, perla Olteniei se adresează celor interesați de literatură de calitate și nu ca obiect de consum. Ea cheamă la dialog intelectual, este o invitație la lectură și în continuare la reflecție. Implicarea îi dă autenticitate. Este meritul alcătuitorului ei, Aurelian-Petrișor Bleoancă, pentru această crestomație exemplară, fără rival în istoria tipăriturilor noastre literare. O numim și noi pașaport original și necesar pentru un cărturar care, prin natura profesiei, a petrecut zeci de ani departe de patrie, iar cei care îl consultă la vama prieteniei descoperă o operă literară însemnată, caracterizată prin diversitate și unicitate, profunzime simbolică și expresivă, abordarea lumii diplomatice și aceea a Orientului îndepărtat, contribuție remarcabilă la înțelegerea epocii sale.
Noi aici nu putem trece în revistă întreaga operă a scriitorului și ambasadorului Constantin Lupeanu. Încheiem cu cinci versuri din poezia pe care i-a dedicat-o în anul 2017 președintele interimar al scriitorilor chinezi, Glas neasemuit de înalt: Ești tu, pe coloana vertebrală a două misterioase metafore. / Înlocuiești roșul cu roșu și faci ca negrul să se apropie de perfecțiune. / Ești tu, în văzduhul împânzit de stele albastre, / Construiești China pe o altă latitudine.
