Dorul fără moarte
Nu mai sunt iubito stele verzi,
Ne-au furat și stele albastre .
Ce cuvânt să spun și să mă crezi?
Florile au lacrimile noastre.
Nu e niciun vis ca să mai treci,
Umblă pe la porți numai regrete.
Nu e nicio apă,nu-s poteci
Să ne mai astâmpere de sete.
Când respiră munții dimineți,
Ghiolul este încă prea departe,
Turda a rămas între tristeți,
Numai dorul este fără moarte.
La Brăila,ca un hoț, de trec
Răzvrătit prin papură și nuferi,
Unde ești,cu cine să petrec,
Să schimbăm tot jaful pe săruturi?
Un asfințit albastru
Ce răsfăț în ochii tai,ce blând,
Un ascunziși albastru plin cu stele
Și tu mă ștergi c-olacrimă din gând
De parcă am intrat purtat de rele.
Și ce răsfaț când încă ți-amintesti
Cum lumea noastră muritoare
Tot urcă nemurirea în povești
Și fiecare gând se face floare.
Hai,șterge-mă și lasă-mă să cad
C-o lacrimă și să mă fac cenusă
Că pentru tine intru și in iad
Si mă ridic în ochi pe altă ușa.
Timpul învins
În dimineața asta iar ai plâns
Și soarele a-înflorit lacrima ta,
Prin iarba udă durerile s-au strâns
De parcă am strivit sub tălpi o stea.
Atâtea lucruri încă nu ne-am spus,
Când să vorbești tot soarele te ia,
O clipă-ai strălucit și iar te-ai dus,
Unde ascunde cerul steaua ta?
Astept să vină seara pentru noi,
Să stam de vorbă,dincolo de rele
Și să plecăm de mână amândoi
Cu toare amintirile rebele.
În noaptea ca trecu,așa a nins
De parcă Universul a spart stele,
Și timpul s-a optit,poate învins,
La întrebări și la răspunsuri grele.
