La sfârșit de drum, se înturnează-n tărâm. Merge în humă… la Mumă, cu lumina apusă, de zestre propusă. Mâine, de înviorare, va răsări un nou Soare. Un fiu ridicat, de-un Anteu, Omul: reînviat Zeu! Unul înnoit, în evoluție, Iisus Fiul Omului, cu noua constituție, erei înnoite… revoluție!
E vremea tăcerii, a privegherii. Timpul e lipsă, lumina e stinsă! Dar gongul va bate ieșirea din noapte…
Să fie lumină! Timp înnoit… vină! Fie-vă spor! Pace!, bucurie…TUTUROR!
„Sâmbăta Mare… curge între/timpul!
Seara de sânge se stinge,
Ca jarul coborând în cărbune.
Lumina pierită pe culme
În umbre și beznă se-ascunde.
Noaptea e grea, necuprinsă,
Pământul mamelor tremură,
În hohot de plâns se cutremură,
Chiar luna pe boltă e lipsă.
„Veghe!” Poruncă: „Strajnică pază!”
:- Celui Ce-a semănat pe Pământ
Iubirea de semeni, drept legământ!-
„Nimic și nimeni, să nu-L creadă!”
Lăsați Sâmbăta să-și curgă talazul!
Păcatelor scaldei din urmă,
Timpul bătrân să-și spele obrazul!
Cenușa să-și pună în urnă!
Cuvinte-n morminte-s… comori,
Taine de ouă puse-n cuibare.
Tăcerea deplină așteaptă noi s/z-ori
Porunca lumi/n/ii începătoare!
Vine sorocul, proorocul a spus,
Trupul… fie-vă candelă plină,
Porunca veni-va : „Fiat lux!”
Din adânc… izvor de lumină!
Luna-și aprinde iar viul
Duhul seminței piatra-și ridică,
Pământul cer nou își despică:
Tatăl se primenește în Fiul!
Ceru-i cu Lună și Soare răsare
Luați lumină nouă! Veniți!
E pâinea ființării! Veniți!
Paștele din veac, e-n fiecare!”/ 2024/Robești, M. Sp.
Sâmbătă, 11. Aprilie, 2026
