În grădina Ghesimani, negustorul Iuda, predă cu semnul sărutului: Omul , sortit/sortat/ ales de… Tatăl suprem înnoirii (constatat, fără vreo vină morală, după judecată supremă a… imperiului lumii, prin Pilat!) . Să fie cercetat, în legea veche (Ana, Caiafa și regele Irod!) și supus la cazne. Poporul vechi îl vrea de… însămânțare, după cazne pregătitoare. Parabola scripturii este lămuritoare. Sămânța bună este scoasă din teaca (rămasă întreagă… haină jucată la sorți!). Între cei aleși sacrificiului, oasele lui Iisus nu îi sunt zdrobite, pot rodi… înnoirea. Ștafeta informală este transmisă prin Mama/Venus (vezi Mara-Maria!)/Venera, care își primește, promisiune a ștafetei… pe Ion (continuitate… școlită: „Femeie iată fiul tău!”). Fiul… investit purtător de cuvânt ( cuvântul fiind … Dumnezeu! După zisa Evangheliei… acestuia.). Toate se petrec la crucea, ca un soare, la apus pe culme, precum bolovanul enigmaticului Sisif cărat la soroace și rostogolit în genuni. Crucea cărată este tocmai simbolul care atestă împreunarea stihiilor, cu epitaful scris! La apusul separației stihiale, când sentința se rostește : „Săvârșitu-S-a!”, ca un Omega al încheierii ciclului, cu dezlegarea încercuirii (vezi grafia cu Ω, chiar timpul care își încheie rotația cercului O… și își întinde trupul să devină veșnicie, după spusa poetului) : Pământul se cutremură! Templul/Timp se despică și eclipsa întunecă ziua! Pentru înnoire este însămânțat într-un mormânt curat, neînceput, atestând fecioria noii Mame. Semnificația numelui proprietarului locului înveșnicirii, își are taina ei. Iosif din Arimateea este dintre demnitarii politici ai momentului, confirmând pe Iosif Teslarul, tatăl juridic soț al Mariei și pe Iosif, din neamul lui Iacov, cel ce va fi dus neamul evreilor prin seminția lui Iuda, în era nouă, după alte revoluționări istorice prin Egiptul Faraonilor. (enigmatică rămâne consonanța : Iosif/Sisif, și apariția repetitivă a numelui la momente de răscruce ale… poporului ales!. După înhumare… începe tranziția ca un între/timp. Vechiul se topește. Altceva răsare din eclozarea luminii tăinuite în ouăle de… Paște. Saturn, mâine se scurge, apă a Sâmbetei, să se ivească erei noi, Dumnezeirea nouă, prin revoluționarea promisă!
Spuneam cu alt prilej, prin 2024: „Să se cunoască, să se-audă/ Tocmeala-n cugetul de Iudă!/ În noaptea aceea în Ghesimani,/ Somnul greoi, potopul de dușmani/ Au pus în beznă un sărut…/ Calvarului, cu judecata de-nceput!//
Venit-a crunt, acolo pe Golgota:/ Sfârșirea! Să își ieie dota…!// „Finis coronat opus!” Pe Cel de sus/ Rugămu-L pururi, cu nalt plâns!// Firii de sus, s-a încoronat Iisus!/ Crezul plăpând cu…. șovăiala,/ Dihonia, minciuna și îndoiala/ Să-și afle lesne leacul!/ Că-n prea uitări se umple veacul…/ Tatăl – Cuvânt Ne-a spus și-n carte:/ Că toți și toate, aflați sub soarte,/ Prin mântuire n-avem moarte!/ După dureri învingem și păcate!/ Ne-a încredințat că viața nu-i ce piere,/
Ci Duhul alb, din ziua de înviere!
Vineri, 10 Aprilie 2026
