Romanul „Nevermore” scris de Ana Cristina Margu, surprinzătoare apariție editorială de pe piața literară româneasacă, beletristică, a fost lansat de curând la Târgul de carte „Bookfest” 2023 (24-28 mai, Romexpo, pavilionul B2) în prezența autoarei și a editorului, Valentin Ajder – directorul Editurii „Eikon” – finalizat în 2023…O ediție model, o carte excepțională cu care debutează în trombă compatrioata noastră, vâlceancă, pentru care o felicităm și îl felicităm și pe Valentin Ajder!… Debut fulminant, o carte de 474 de pagini, hârtie volumetrică, și care apare cu o prefață teribilă semnată de Constantin Zărnescu, compatriotul nostru de la Cluj, vâlcean și el, autorul a zeci de volume care mai de care mai valoroase, dar și al celor două capodopere producții teatrale: Iocasta și Dracula în Carpați! …Citind prefața intuiești cartea, lauzi prefațatorul, dar constați pe parcursul lecturării că toate elogiile și observațiile sunt materializate chiar de autoare și dau consistența binemeritată a cărții…O consistență psiho filosofică care uimește cititorul prin experiment și cadru științific!…un roman aproape vorbit, interogativ, captivant, ușor de citit, cu personaje reale – mari psihologi și mari filosofi, autori, care formează o bibliotecă impresionantă, iată, chiar virtuală, și care nu ocupă nici o pagină, nici un rând într-un capitol al referințelor bibliografice. Da, o carte de artă, roman, pe care am vrea să o vedem cât de curând premiată de cele mai diverse și importante asociații sau societăți culturale, literare…Un roman a cărui desfășurare are loc în spațiul actual, contemporan și fără nici o informație, de umplutură, socială, geografică, istorică, politică și care descrie istoria unei cărți de la scrierea ei și pânăla tipărire și lansare. Oniricul, fantasticul, suicidul reprezintă softul, încărcătura de idei a unei viitoare cărți, Fals tratat despre sinucidere, al cărui autor Vlad Brucker, eroul principal al romanului, psihoterapeut, împreună cu soția sa, Irene, psihoterapeut și ea, amândoi licențiați ai Institutului de Psihologie din cadrul Universității Descartes din Paris, alege, după decesul soției, și după ce scrie tratatul, să se sinucidă asistat într-o „clinică de lux din Lugano, Elveția” (Elveția a treia țară din Europa alături de Belgia și Luxemburg unde legislația prevede o astfel de sinucidere, asistată! – în care ultimul gest îi aparține persoanei care vrea să moară – și eutanasierea – ultimul gest aparține altei persoane). Romanul pare un film de lung metraj, deosebit de captiv, în care viața palpită, viața în contrast cu moartea, conține scene de tip Hitchcock, astfel, că, Vlad Brucker nu se sinucide deoarece cu câteva clipe înainte apare Laura care-l convinge să nu renunțe la viață. …Viața în contrast cu moartea, în cartea Anei Cristina Margu, „Nevermore”, ambele magistral zugrăvite cu un deosebit talent al narațiunii faptelor onirice, ireale, aproape virtuale datorate tehnicilor actuale, și plimbate pe întreg mapamondul, dar mai ales pe superbele poduri suspendate, și înalte (desigur, locuri alese pentru sinucideri), amețitor de înalte, și adânci sau pe coclauri ca în Purgatoriul lui Dante…Trebuie să recunoaștem, totul de la prima la ultima pagină este perfect construit, este inspirat alcătuit creând un stil aparte pe care, recunoaștem, nu l-am mai întâlnit la nici o scriere din arealul vâlcean și nu numai…Însă cel mai inspirat ni se pare faptul de netăgăduit că pentru a exista o sinucidere trebuie să existe un țel, un obietiv vital dorit, puternic și în cucerirea căruia omul eșuează. Omul slab și sunt zeci de mii din acest fel clachează în astfel de situații când nu ating țelul râvnit…Ca să existe sinucidere trebuie îndeplinite aceste condiții fără de care aceasta nu poate avea loc: să existe țelul, obiectul dorit; să existe încercarea de al atinge, cuceri; să existe eșecul! El, eșecul în orice situație îndeamnă la băutură – drog ieftin existent la fiecare pas; cei mai mulți oameni de valoare practicând băutura ca pe un drog mult căutat! Drog care abia în ultimile două secole (XX și XXI), ultimul secol și un pic, a fost declarat un rău social! În urmă cu cincizeci de ani scriam: „La masa vecină un om este beat,/ Vede ziua de mâine colorat,/ Nu-l loviți pe micul Khayam,/ El este copilul care visează/ Pasărea ce o va prinde mâine!”…Bărbații au băutura și mai puțin apelează la sinucidere în timp ce femeile, femeile tinere, apelează mai des ca bărbații la suicid (vezi personajul Vlad, care bea tot timpul!). …Gestul lui Vlad și al Laurei de la începutul desfășurării acțiunii romanului, roman clasic în toată regula, și postmodern prin susținerea dialogului și defilarea personajelor aflate de mult în lumea neființelor dar defilând într-un spațiu virtual cu ideile și teoriile lor care i-au consacrat celebri și participând la acțiune; deci, gestul lor de a-l răpi pe bătrânul critic literar, celebru, și a-l obliga să citească cartea aceasta, „Nevermore”, apoi să-și spună părerea, ni se pare singura legătură cu realitatea, aceea specifică nouă, românilor, și în care criticii literari de renume nu se încurcă cu oricine, ci răspund doar solicitărilor conducerii uniunii de creație!…o uniune anacronică, înființată în 1949 odată cu miliția și securitatea în vederea apărării exagerate a conceptului de unire în cuget și simțiri…Deși au trecut șaptezeci și patru de ani de atunci și pănă acum, criticii de artă de orice fel domină și influențează negativ (mai mult sau mai puțin) anacronicele uniuni de creați care triază creatorii după bunul lor plac…distrugând exprimarea liberă și concurența…impunând creației artistice autohtone monopolismul în cultură și artă! Noi considerăm că ăsta este singurul mesaj către clasa politică care, singură sau în tandem, a preluat conducerea în România după 1990…„Am trimis-o (cartea n.n.) tuturor criticilor, mai mari sau mai mici. Tuturor. Voi nu sunteți normali. Voi vă bateți joc de autori și îi tratați cu aroganță și dispreț…” …Vai, vai parcă îl auzim pe Pirandello în piesa „Șase personaje (scriitori n.n.) în căutarea unui autor” („critic literar” n.n.). Păi ce să caute un critic literar în Uniunea Scriitorilor? Sau vai de noi, ziariștii, publiciștii cărora li s-a șters din statutul UZPR, art 10, conținutul articolului din vechiul statut, fiind acum o uniune a ziariștilor fără ziar (art. 10 stipulând clar cine are dreptul să facă parte din UZPR! n.n.)…Replica Anei Cristina Margu, magistrat la origine, este chiar acest roman în care bătrânul critic literar este trimis la plimbare la începutul acțiunii (fiind răpit) și mai apoi eliberat după citirea cărții, când deja opinia publică era dezlănțuită în favoarea ei!…Este cel mai important mesaj, căci, mai apoi, mai rar cu mesajele către politicieni, dar din abundență către psihologi și filosofi, spre final autoarea demonstrând că nimic din această lume real sau suprareal nu este mai întremător pentru om ca dragostea pentru profesie, munca depusă în afirmarea ei, munca în general a construcțiilor de orice fel dar mai ales a celei de construit spitale, nu numai de copii, și utilate la cele mai înalte nivele de calitate! Noi știm de ce…Iată un al doilea mesaj către autoritate, stat, atât cât mai este…Un alt mesaj transmis printre rânduri, cartea autoarei fiind una de beletristică, totuși, roman realist și suprarealist este acela că nu poți fii în rând cu lumea dacă tu, cel dintr-un meridian sau altul, banii tăi, nu sunt la fel cu cei care circulă în lumea civilizată! Omenirea nu mai suferă să existe două calități, două măsuri diferite…A se vedea cum banii în cazul lui Vlad Brucker și ai Irenei pot aduce fericirea în casa lor și a colaboratorilor. Acolo trebuie să ajungem, să nu mai exite două calități…Noi în perioada comunismului postbelic cu specific românesc am avut, în tot ce am făcut, două calități…chiar oficial!…Desigur cartea se recomandă oricui are plăcerea cititului, și pe lângă faptul că este construită de un as în domeniul literar beletristic (nu putem spune asă), și autoarea este un practician de elită în psiho filosofie; cititorul se va delecta cu un text extrem de generos în diversitate și informații – realități surprinzătoare. Și are prilejul și el la meditație și analiză. …Omul se naște fără voia sa și nu are dreptul, cum se spune, să-și ia viața, să se sinucidă: „Nu, nu are acest drept. Au spus-o marii gânditori și o interzice religia. Așa e corect.” spune Vlad conversând cu Irene pe tema sinuciderii. Și, iată, la capitolul 9, pagina 73, impresionat de imaginile descrise am notat: scene cinematografice intuite de cititor în genul scenelor Hitchcock și care punctează în sensul lipsei de imaginație la bătrânețe care poate duce la sinucidere (cazul bătrânilor care se arncă în gol de la etajul șapte sau nouă). Descrierea cimitirului în ploaie la înmormântarea familiei Alexandrescu, Pompiliu și Ecaterina, este o narațiune a unui artist vizual de toată frumusețea. Citim la pagina 84 un text, o descriere de voluptate care ne amintește de anii ’70 (chiar 1970) despre Marea Conexiune universală care a creat și susține viața pe pământ…Atunci ne refeream la iubire ca element natural frust…la catapultă, imaginată în grafică ca o pasăre gigant care ne acoperă cu aripile întinse…„Deși derutat de reacția ei dezinvoltă, bărbatul i se dăruiește și i se abandonează complet, e dispus chiar să-și pună viața în mâinile acestei femei care îl năucește. Această armonie a trupurilor și sufletele lor nu pare să mai fi existat într-o astfel de formă. Conexiunea atât de profundă pare de undeva de dincolo de ei, fiind ceva despre care nici nu știau că există și abia au descoperit.” Fericirea, la fel durerea, nu poate fi cumpărată și nici vândută…pagina 114, iar stilul în care este scrisă cartea este dominat de sentiment, dar mai mult de logică. … Ca un leitmotiv, în carte sunt scene pe întreg parcursul în care se aud acordurile grave ale „Recviemului” de Verdi care în conștiința noastră, posdecembristă, s-a încetățenit odată cu interpretarea lui la Filarmonica vâlceană în 2015…O lucrare care este o capodoperă a muzicii universale și care odată ascultată, partea Dies Irae, nu se mai uită niciodată… Prezența Recviemului în volumul Anei Cristina Margu, credem, este o încercare reușită a autoarei de a da splendoare, valoare, textului cărții, greutate, celebritate, cerință modernă, și postmodernă dacă vreți, a unei opere de artă astăzi desăvârșită, aceea de a aduce în fața ochilor cititorilor o gamă cât mai complexă de necesar artistic, mult râvnita Interferență a artelor, sinestezie chiar, demonstrând complementarea perfectă a celor trei arte de bază: poezia, pictura și muzica. Această muzică, Recviemul lui Verdi, interpretarea lui la capătul morților, împreună cu citarea lui Dante cu a sa „Divina Comedie”, dar mai ales cu poemul „Corbul” scris de Edgar Allan Poe reprezintă trepiedul extrem de solid pe care este așezat și scris acest volum…Acest triou de autori, cu operele lor, pare unul desăvârșit, și impune volumul ca problematică pe orice meridian al globului pământesc… Ficțiune romanescă, mister, mit și realitate, viață și moarte sunt amprentele romanului inspirat de ciocul corbului lui Edgar Allan Poe: „NEVERMORE”…Atât de îndrăgostiți am devenit după lectura romanului Anei Cristina Margu, de cartea acestei noi și adevărate doamne a literaturii vâlcene și românești, desigur, și europene, încât după citirea ultimului rînd al volumului am reascultat „Recviemul” lui Verdi, am copiat, citit și răscitit poemul „Corbul” lui Edgar Allan Poe și, iată, ne pregătim să recitim „Divina Comedie”, de Dante, de ce nu, să o desenăm așa cum am făcut cu „Carmina Burana” de Carl Orff și cu Biblia întreagă, ediția Cornilescu, 1923… Felicitări Ana Cristina Margu pentru această carte, „NEVERMORE”, care, desigur, îmbogățește și ridică la o cotă superioară biblioteca de carte vâlceană! și nu numai…
