CONCERT OMAGIAL “VERDI” LA RÂMNIC

by Petre CICHIRDAN on February 12, 2013

Post image for CONCERT OMAGIAL “VERDI” LA RÂMNIC

Înainte de a-mi scrie impresiile culese de la concertul din 21 01 13, de la Filarmonica vâlceană, am ascultat şi urmărit pe You Tube înregistrarea din Martie 2010 de la Catedrala din Messina, Orchestra simfonică a Mediteranei, Corul Francesco Cilea din Reggio Calabria, dirijată de Orazio Baronello, “Alleluja” de G. F. Handel…Ce lucrare, ce interpretare, ce spaţiu minunat!..Şi m-am gândit imediat, oare ce este în sufletul unui dirijor care se urcă pe scena de la Râmnicu Vâlcea, într-un fel grotească pe lângă Catedrala din Messina, şi interpretează o asemenea lucrare…Sigur, numai dragostea şi pasiunea neţărmuită faţă de artă, faţă de un public care vrea să te asculte face ca pentru un mare artist, mediul, să nu aibă aproape nici o importanţă…dar cel mai mult se bucură melomanii care trăiesc aievea astfel de experienţe…
Ne-am apropiat cu discreţie de tânărul dirijor italian; tânăr, pentru că de prin 2003 şi-a început cariera de dirijor, şi cu discreţie, fiindcă nu mai erau multe ore şi începea concertul programat, “Concert omagial Verdi-200 de ani de la naşterea compozitorului”, obţinând câteva informaţii chiar de la domnia sa şi pe care în premieră absolută vi le comunicăm şi dumneavostră.

*
– De ce un concert întreg, Verdi?
– Pentru că în acest an sărbătorim bicentenarul “Verdi, 200 de ani de la naştere”, compozitor italian născut la Roncole în 10 octombrie 1813 şi decedat la Milano în 27 ianuarie 1901. Este primul concert în oraşul dumneavoastră, în România, dedicat acestui bicentenar.
– Ce semnificaţie are Verdi pentru dumneavoastră, pentru oricare italian ?
– Eu, ca italian, am muzica lui Verdi în sânge. El este personajul principal al Risorgimento italian (mişcare culturală de renaştere a poporului italian-sec XIX, şi naştere a naţiunii italiene-sec XX-Primul Război Mondial n.n); Vivat Verdi=V.E.R.D.I.=Vivat Emanuelle Re D’Italia. Acest concert este o iniţiativă care îmi aparţine: deschid concertul din această seară cu Uvertura la prima operă a lui Verdi, “Oberto, Conte di San Bonifacio” a cărei premieră la Scala din Milano a fost pe 17 noiembrie 1839, pe când Verdi avea 26 de ani, programul din această seară, de la Râmnicu Vâlcea, fiind o adevărată cronologie a întregii opere aparţinând lui Verdi. O coincidenţă stranie, astăzi, 21 ianuarie, este ziua când Verdi a făcut atacul cerebral (21 ianuarie 1901), urmând ca pe 27 să decedeze…
– Ce ne spuneţi despre viaţa dumneavoastră de zi cu zi ?
– Sunt sicilian şi trăiesc în centrul dintre cei trei vulcani: Etna, Stromboli, Vulcano…De aceea cred că muzica lui Verdi este vulcanică, ne defineşte ca pe nişte revoluţionari!
– Aş putea crede că Oraziu Baronello este un maestru vulcanic ?
– Nu ştiu, dar sunt sigur că o veţi constata diseară !…Mai departe vreau să vă spun, legat de viaţa mea muzicală, că acum zece ani am început cariera mea dirijorală timp în care am colaborat cu orchestre din România, Italia…În 2009 am dirijat un concert foarte important, pentru Victoria Principesa Elveţiei organizat de Fundaţia Bonino-Pulejo. Lucrez cu orchestrele din România pentru că sunt interesante şi în continuă creştere valorică…cum este şi a dumneavoastră.
– Greşesc dacă v-aş spune, iată, înainte de a vă revedea pe scenă, v-am mai urmărit în 15 noiembrie 2004 (vezi “Interferenţa artelor. Critice. Muzica”, Petre Cichirdan, Ed. Intol Press, 2011), sunteţi un om plin de pasiune (un program Verdi-revoluţionar-romantic!), cu un temperament-energie vulcanică – “ma non troppo”, cerebral, cred, cu un gest elegant şi precis; un italian din Mediterana, care, nu de puţine ori se ascunde de atâta soare în Catedrala din Messina pentru a se întrupa în Cristos, interpretând Alleluja de Handel…
– Vedem diseară, astăzi inima mea vibrează pentru Verdi!

*
Sala “Lahovari” a Filarmonicii vâlcene a devenit neâncăpătoare luni 21 ianuarie 2013 la concertul pe care orchestra simfonică sub bagheta dirijorului italian Orazio Baronello la susţinut într-un simfonic omagial, 200 de ani de la naşterea lui Verdi, probabil, cel mai mare muzician, compozitor de operă lirică din toate timpurile… Operele lui Verdi sunt sinonime cu dorinţa de libertate a popoarelor lumii din întreaga istorie a umanităţii. Concertul cu pricina, de la Filarmonică, înmănunchind cele mai ilustrative opusuri-uverturi ale principalelor opere semnate de Verdi, nu face altceva decât să ilustreze ceea ce spuneam mai sus, să ilustreze importanţa acestui compozitor pentru istoria poporului italian, pentru istoria universală a operei lirice, să înflăcăreze cu ideea de libertate inimile melomanilor de oriunde…
Atât orchestra, în formă de zile mari, cât şi dirijorul, au dat atenţie fiecărei măsuri din partitura muzicală, spunem noi, relizând un spectacol de mare rezonanţă în timp, de referinţă, fiinţând pe scena noastră muzicală, de elită, întruna dintre cele mai înălţătoare arte. Şi Orazio Baronello, şi instrumentiştii (care, din fericire pentru melomani, se concurează în calitate, suflători şi coarde), având două arcuşuri de mare fineţe şi valoare la vioară şi violoncel, au depus o pasiune vizibilă-palpabilă chiar, prin sunet, dorind să redea cât mai fidel tehnic şi artistic această muzică romantică care şi-a pus amprenta pe secolul XIX…
Uvertura la opera “Oberto, Contele de San Bonifacio”, compusă în 1839 şi în primă audiţie pentru noi prezintă tonalităţile de esenţă din cadrul acestei opere, prima semnată de Verdi şi care este scrisă în tradiţia operei italiene şi care reprezintă un subiect spumos, de dragoste-cu intrigile specifice, dintre doi ghibelini de prin anul 1228…Flautul introduce tema, urmează mişcările cunoscute din belcanto italian, intriga, simţim sentimentul pro Mozart şi strălucirea lui Rossini. Un Verdi la început de drum, dar care transmite ascultătorului tonalitatea dramatică de mai târziu…Opera lui Verdi este concepută pentru a înălţa spiritul!
Uvertura la opera “Nabucco”, monumentală, compusă în 1842-în acelaşi an-succes imens la Scala!…Nabuco, rege, eliberează poporul evreu din Babilon, anul 600 îen. A doua eliberare după Egipt a acestui întâi premergător popor. Libertatea unui popor, sfânt ideal al secolului XIX, an al revoluţiilor de început de drum al naţiunilor europene. Verdi este primul chemat. Uvertură maiestoasă care anunţă dreptul unui popor, în captivitate, de a sperta la libertate. Uvertura arată strălucirea lui Nabuco, care înţelege că Dumnezeu este unul şi el aparţine poporului evreu. Se aud acordurile care anunţă celebrul cor. Excepţională orchestraţie, muzică înălţătoare, la care Oraziu Baronello şi orchestra vâlceană par desăvârşite. Partidele conlucrează foaret bine sub severa şi inimoasa baghetă dând ansamblul, unul de excepţie. Toţi sunt împreună, arta muzicală simfonică ! este la ea acasă…şi suntem doar la o operă lirică!
Preludiu şi marş din Opera “Ernani”, premieră la “Teatro La Fenice” – Veneția, 9 martie 1844. Primă audiţie la Râmnicu Vâlcea. 1519, Spania: Ernani – Don Juan de Aragon, Elvira – nepoata şi logodnica lui Don Ruy Gómez de Silva, dramă cavalerească-poveste de dragoste. Acţiunea operei se desfăşoară pe spaţii ample.Tema se schimbă, revoluţiile europene se simt pe tot cuprinsul acestui continent, începe epoca modernă chiar şi pentru această artă, opera lirică. Anvergura creşte. Ernani deschide calea spre valoroasele expeimente şi noutăţi ale secolului XIX. Simfonismul capătă valoare, chiar şi în opera lirică, deschizându-i calea lui Wagner! Pentru cititori remarcăm cunoscuta cavalcadă din această uvertură, dramatică, plină de greutate artistică.
Urmează Preludiu la Opera “Attila”, premiera la Teatro La Fenice – Veneţia, 17 martie 1846. Aquileia (Italia) şi împrejurimile Romei, anii 452-453. Regele hunilor Attila cucereşte Aquileia, îl ucide pe conducătorul oraşului şi se pregăteşte să atace Roma. Odabella, fiica celui ucis, doreşte, în ciuda dragostei lui Attila, eliberarea patriei de sub jugul hun; precum biblica Iudita, Odabella îl înjunghie pe Attila (primă audiţie, pentru vâlceni). În parcurs orchestral, violoncelul, şef de partidă, parcă sufletul şi vocea Odabellei, descrie frumoasa poveste de dragoste. Fără îndoială, acest preludiu, descrie drama prezentului împăcat cu viitorul. Partida de violoncel a fost de mare clasă, prima! Orazio Baronello a dat dovada unei înalte sensibilităţi şi clarităţi în parcurgerea acestui opus! Ni s-a părut, această interpretare, unul dintre maximul concertului de luni seara!
…Uvertura la opera Rigoletto, Preludiu la Actul I la opera Traviata, sensibila porta vove a Traviatei, a fost o reuşită-mai mult decât atât-a prtidelor de corzi, o reuşită a unui dirijor remarcabil; pentru ca, mai apoi, să asistăm la dezlănţuirea sonorităţilor din uvertura la opera “I vespri siciliani” (vecerniile siciliene – acţiune bazată pe datele istorice ale revoltei siciliene din anul 1282). Revoltele, toate, sunt precum pocnete de bici, de foc, produse de Sfântul Ilie sau de ce nu, chiar regele Attila! Pe un fond de Andante, la început, urmează o mişcare, două, de incredibil ritm alert, alternând, şi, sfârşind cu mult foc. A fost un alt moment remarcabil de interpretare în care ansambul orchestral şi dirijorul au interpretat partitura fără cusur. Înălţător. Aproape diabolic-frumos-neomenesc-ritmul, unitatea şi dialogul între partidele instrumentale. Cele trei lucrări fac parte din aşa zisa suită de “opere populare” în care succesul la public a fost şi este imens. Verdi a fost şi este compozitorul popoarelor, nu numai al poporului italian. Ca el, numai Ceaikovski a putut să exprime atât de bine sufletul, noanţa amplă a unui popor.
Uvertura la Opera “Forţa destinului” este compusă în 1874 când este numit şi senator în parlamentul italian Premiera operei a avut loc la Teatrul Imperial din Sankt Petersburg în ziua de 10 noiembrie 1862. Locul şi perioada de desfășurare a acţiunii: Spania şi Italia la mijlocul secolului al XVIII-lea. În concertul de luni, ni s-a părut că cei doi parteneri, orchestra şi Orazio Baronello şi-au dat mâna, au realizat, iarăşi, o interpretare de mare artă, o lucrare prin care Verdi atacă specificul filozofic, îmbinat cu o măestrie a orchestraţiei fără seamăn. Armonie, perfecţiune artistică, tehnică, pentru acest concert…Bravo tuturor. Publicul a fost, aproape, în delir! O lecţie de artă ne-a dat, nouă vâlcenilor, acest inspirat artist italian, atât prin compoziţia concertului, cât şi prin tehnica etalată în arta de dirijor…În ultima secvenţă sonoră a concertului de luni seară, primul pe acest an, a urmat opera operelor lui Verdi, Aida, Marş Triumfal, cântat în program, dar şi bisat la cererea publicului!…Normal, am remarcat suflătorii-trompetul, celiştii, violoniştii şi un dirijor în extaz, dar foarte aproape de muzica, interpreţii din scenă. Felicităm Filarmonica şi pe dirijorul Baronello pentru acest foarte reuşit concert.

Orazio Baronello in concert, foto CSP

O Baronello

{ 1 comment… read it below or add one }

Orazio Baronello February 12, 2013 at 7:22 pm

Desidero ringraziarLa per la bella recensione.
Il concerto dedicato a Verdi: una serata veramente magica.
Grazie per tutto
Orazio Baronello

Reply

Leave a Comment

Previous post:

Next post: