Cu „Seniorii” vâlceni prin Egiptul modern și cel al Nilului, cu faraoni și piramide

by Mihai Sporis on May 23, 2023

Post image for Cu „Seniorii” vâlceni prin Egiptul modern și cel al Nilului, cu faraoni și piramide

    Iată-ne porniți din nou la drum, pentru alt pipăit lămuritor al multor citite și provocatoare de mirări. Ochii văd, inima crede… și altfel nutrite mirările noastre, ne dau o anume de stare de bine și uneori bucuria împărtășirii unor trăiri unice, irepetabile. Cum să nu le povestim și altora?, nu dintr-o laudă despre noi înșine!, cât mai ales dintr-un prea plin al unei bucurii, generat de cele aflate și prin mărturisire, cu câștigul amplificării duratei impresiilor noastre.

    Am pornit la drumul nostru spre sud, peste țări și mări și apoi prin Egiptul… Nilului, cu toate mijloacele moderne și… clasice: autocar, avion, vas de croazieră, șalupă, șaretă cu cal, caleașcă, călare pe ATV, cămilă, ba a existat și mersul pedestru, provocarea submarinului, a parapantei pentru surf, ori a balonului… Mări de toate culorile: neagră, albă (Mediterana, în spusa turcilor, este… mare albă!) și roșie. Colorat se va fi arătat și pământul survolat, ori pipăit îndeaproape: verde… cu patrulatere galbene de rapiță intens colorată, prin Bărăganul nostru, părăsit în faptul dimineții ultimei zile de aprilie; cenușiu, cu creste încă înzăpezite, pe spinările munților anatolieni; roșu și cu un meridian curgător în verde mărginit, sigur Nilul, cu vecinătatea la est și la vest a  deșertului. În faptul dimineții, pentru trei ore, am fost purtați între penele de oțel ale păsării noastre, căutând drumul de la Otopeni la Hurghada. De sus, din împărăția lui Ra -zeul solar al Egiptului antic!-, vom fi fost atenționați, când vom fi trecut peste Cairo, care își avea la vest, peste Nil, necropola celor mai vechi faraoni, de la Giseh, cu însemnele enigmaticelor piramide. Da, am văzut din cer vârful singurei minuni a lumii vechi, supraviețuitoare peisajului : Marea Piramidă a lui Keops, faraon al regatului timpuriu al Egiptului, de acum aproape… 5000 de ani! Un prim obiectiv, de la distanță, îl atinsesem: piramidele există, le-am văzut din cer. Sunt imense și probează peste vremuri marile energii ale umanității și țin în viață atâtea taine nedeslușite, cu provocările lor permanente, să fie descifrate.

    Hurghada, oraș la Marea Roșie, este la cca. 450 km., de capitala Cairo. Face parte dintr-o salbă de stațiuni ale litoralului, multe în curs de dezvoltare încă, a turismului de tot anul, la țărmul unei mări calde. Între deșertul de est și țărmul mării au fost ridicate artificial aceste oaze ale turismului, ca niște grădini ale paradisului, din poveștile arabe povestite în celebrele… 1001 de nopți de Șeherezada. Confortul modern, la standardele cerințelor globale, este riguros asigurat. O lume pestriță, globalizată, dar cu nuanțele afinităților față de sferele de influență, este în talmeșul vorbăriei, la tot pasul. Am observat, confirmându-se acest Babel, în lista ofertelor din imensele camere de hotel, diversitatea canalelor  TV.: 23 arabe, 9 englezești, 8 rusești, apoi câte una – inclusiv un canal românesc!-, câte unul și pentru: India, China, Iran, Germania, Italia, Spania, Portugalia etc. Bucătăria pentru toate gusturile, plaja cu toate dotările și organizarea serviciilor hoteliere la standardele cele mai înalte, cu programările onorate în timp real, cu precizie matematică. Aici am ajuns și ne-am ocazionat… cuibul preumblării prin Egipt la un hotel cu nume… pre și… despre destin: El Karma. Este prima zi a săptămânii noastre în Africa. Este duminică și după instalarea noastră aici, pentru doar câteva nopți încercăm să ne dumirim cu locația și să ne facem planurile, la alegere, pentru zilele următoare: să ne înroșim abrupt, pe plaja Mării Roșie?,  să vedem de aproape piramidele? Să pipăim, mai altfel, deșertul într-un safari? Să ne scufundăm cu submarinul să vedem coralii și coloratul acvariu marin, în situ? Majoritatea alegem… cea mai lungă defilare a vieții pe întregul zilei de 1 Mai, 2023, cum s-a potrivit drumul nostru prin deșertul dintre Marea Roșie  și Valea Nilului, numitul deșert al Estului. Drumul spre Cairo, capitala Egiptului, țară deșertică cu 100 milioane de locuitori, pe 1 milion de kilometrii pătrați… peste 80% deșertică, a însemnat aproape 1000 de km, dus-întors, drum cât toată ziua, pentru o defilare memorabilă.

    Ne-am lăsat în ocrotirea ghidului nostru, un egiptean foarte bun cunoscător al limbii române și informat foarte, nu doar despre istoria locului – una fabuloasă!- ci și în egală măsură: sociolog, expert în istoria civilizațiilor, un comunicator cu vocație, dar și un abil slujbaș al industriei turistice al țării sale. Numele, parcă o emblemă a dumnezeului arabic, majoritar pe aici: (S)ALAH! El ne-a ofertat programele zilei de 1 Mai, iar majoritatea am ales lunga preumblare, de toată ziua, să ne fie o neuitată și irepetabilă… defilare. Una, care a meritat toate eforturile noastre…și avem datoria să le povestim.

      HURGHADA, 1 Mai, 2023. Conform celor hotărâte…, cu „îngerul păzitor” Ayman Salah, suntem în recepția hotelului, la ora 1 și 30 de minute, să ne luăm micul dejun, la pachet, pentru drum. Plecăm în marea noastră defilare, la ora 2.00, îmbarcați într-un autocar, cu tot confortul, inscripționat cu numele multor firme internaționale de turism, între care și cea românească, care ne organizase excursia. Este miez de noapte, cu un cer înstelat cum rar ți-e dat să vezi. Pe larga autostradă prin deșert suntem într-o lungă coloană de mașini, majoritatea către aceeași destinație, spre Cairo. Pe la jumătatea distanței, într-o oază, le vom fi văzut aliniate într-o parcare, cu zumzetul celor îmbarcați vorbind limbile păsărilor/pasagerii lumii amestecate. Oameni, mașini, au nevoie de repausul fiziologiei și ne punem pe picioare, preț de 30 de minute, exact! Bezna deranjată de farurile coloanei de pe autostradă, sub firmamentul cerului înstelat, începe să se roșească. În dreapta noastră (mergem pe direcția nord-vest!), chiar dinspre Marea Roșie, la marginea orizontului, înroșit tot mai intens, se ivește nebănuit de mare și rotund… discul solar. Este ceva ireal, unic pentru privitorul rămas treaz în legănarea mașinii! Apoi roșul devine portocaliu, auriu și galben strălucitor. Apar vederii pădurile de eoliene, fremătate de briza estului, care pleacă vibrație electrică printr-un păienjeniș de linii electrice prin deșertul cameleonic, răspunzând, oglindire poruncii celui ce va fi orbit firmamentul nopții, îngropată deja sub dunele de nisip, ori retrasă prin cavernele munților golași, prin care oamenii au strecurat potecile de asfalt… foarte bine întreținute. S-a făcut dimineață, bine, după orele 6.00. Vedem șantierele unor noi drumuri (chiar și cu 12 benzi!), în plină desfășurare. Ni se explică – de acum continuu, că nimeni nu mai doarme (Nesun dorma! Îndemna cândva și Puccini!)-, că răcoarea zilei trebuie valorificată din plin. Înainte de marele Cairo, capitala republicii, cu cei 26 de milioane de locuitori, ni se semnalează, nou-nouț, Cairo administrativ, pe dreapta drumului nostru, și în stânga marele cimitir, încă nepopulate, care vor fi închiriate la pachet. Primul semn că viața curentă și viața de apoi sunt văzute ca un întreg, moștenit de milenii.

    Cine se scoală devreme…, dimineața, la ora 9.00, poate ajunge de la Marea Roșie, de la Hurghada…, la Cairo! Suntem avizați de îndrumătorul nostru, privind circulația prin cel mai aglomerat oraș al continentului african, care se bazează pe dreptul celui care a claxonat primul, indiferent de mărimea vehiculului. Viermuiala interioară… se confirmă, iar mersul nostru opintit și totuși repejor, arată priceperea unui conducător auto bine exersat. Trecem Nilul spre Apus, că numai la Apus, peste apa… sâmbetii, aici a Nilului!, sunt rânduite și acum, locurile de veci ale necropolelor. Acolo, la Giseh, faraonii Imperiului timpuriu al Egiptului, își vor fi ales locuirea veșniciei în marile piramide, după cum le observasem și din zborul nostru de ieri, tot în faptul dimineții. Fremătăm cu toții. De departe,  pe platoul înalt (de deasupra albiei majore a Nilului!) se zărește vârful unei piramide! Ne punem pe picioarele noastre, urcăm pe platou în curgerea unui fluviu de oameni deșertat din coloana de autocare, acum aliniate pe platou, așteptând ostoirea noastră de Piramide, de Sfinxul care  le păzea… (despre acestea… vă vom povești, mai pe larg, într-o incursiune prin istoria veche a umanității, pentru că, da!, aici nu este vorba doar despre egipteni și Nil, ci despre destinul civilizației omenești, cu atâtea afluențe culturale de-a lungul milenilor!).

      Revenim peste Nil, în orașul celor vii. Dăm fizicului masa prânzului, la Restaurantul…„Cleopatra”, amintind de perioada greco-romană și dinastia Ptolemeilor… și chiar de balcanicul Alexandru Macedon, numai bun de invocat, privind elenismul unificator de culturi, continente, religii. Suntem în grabă mare. Ne strecurăm cu abilitate spre centrul capitalei Cairo. Trecem prin Piața Takrit, unde ultima revoluție, numita revoluție modernă, în 2011, va fi instaurat regimul republican din scaunul puterii de azi, al celui de-al V-lea președinte, după ieșirea de sub autoritatea britanică, în 1952! Unde să citim mai bine istoria decât la Muzeu? La ora 14.00 suntem prezenți la lecția de istorie. Vizita aceasta are și ea dreptul la o poveste specială, ca și noua știință, care servește istoria civilizației omenești: Egiptologia. Constatăm, în trecere doar, precizia cronologiei istoriei vechi și valoarea inestimabilă a unor colecții de artefacte, precum tezaurul lui Tutankamon… o adevărată comoară, nu doar sub aspect material, cât mai ales vorbitoare, autentică, despre vremuri recuperate astfel. Trecem cu mare viteză, prea mare!, prin Muzeu, dar cu materialele de promovare luate la pachet, lecții pentru acasă. Suntem grăbiți pentru că mai aveam mult de defilat, pe drumul de întoarcere spre litoralul mării, părăsit în viul nopții, la Hurghada! Este ora 17.00, acum, plecați conform programului convenit, din Muzeu. Trebuie să ieșim din centrul capitalei, folosind claxonul. Ne strecurăm pe lângă Nil. Turnul Al Jazzira… ne salută din înalt, în arabă. Minaretele, și ele turnuri prin care strigă Alah, o mănăstire Coptă (creștin-ortodoxă!) ne vorbește și ea, în trecere și despre Dumnezeul credinței noastre.  Peste tot, oamenii pe lângă care trecem se arată orășeni îmbrăcați modern, ori cu o identificare a sexelor și crezului religios. Între orașul dedat modernității și ruralul cu oaze, și cel al luncii Nilului, diferența este evidentă. Îmbrăcămintea, în măsură să protejeze de soare, de vânturarea nisipului, seamănă cu cea a obștilor mănăstirești de la noi, predominând culoarea neagră a veșmintelor: robe…,  mărturisind înrobirea/înrobarea unor vremuri, cu ierarhii și ascultări, autoritar rânduite!

     Refacem drumul de întoarcere, pe lângă Noul Cairo, încă neluat în posesie de puterea administrativă, să aerisească supra aglomerata capitală, amintind și de istoria multimilenară, a primului regat unificat al Egiptului, orânduit lângă marele Nil… ca un hotar între feluritele vieți, dar curgător: meridian planetar… spre marea cea albă (Mediterană!), cu izvorul în ținuturile veșnice, ale miezului de Africă… neagră, trecând prin deșertul roșu! Oare?, alegerea culorilor drapelului Egiptului (albă, roșie și neagră!) să nu facă din acestea, o hieroglifică semnificantă? Drumul este întrerupt de nevoile obișnuite, dar și din grija autorităților prezente pe traseu, să ne ofere certitudinea siguranței rutiere. La granița sudică, în Sudan, un conflict era în plină desfășurare și mii de refugiați fugeau din calea războiului… iar noi reveneam spre sudul, încins de soare și război. Este încă 1 Mai, ora 23.50, când vom fi terminat marea noastră defilare, întorcându-ne osteniți și bucuroși de cele… petrecute!

   Ziua de 2 Mai, 2023, la Hurghada, conform programului convenit, ne-am împărțit să onorăm toate ofertele avansate la sosire. Am ales… cercetarea litoralului, unde hotelul care ne-a găzduit oferea o recuperare întremătoare, a zilei cu … defilarea. Dimineața, cu razele soarelui, paralele, dădea valurilor strălucirea crestelor antrenate de reflux. O briză vântura morile electrice de vânt din vecinătate.   Ciuperci/sombrero cu picioarele în nisip adăpostesc șezlongurile cu saltele roșii spre care ne îndreptăm pentru o tolăneală umbrită…, după ce vom fi privit,  prin ochelari și cu pielea atinsă de sărutul lui fierbinte, soarele, nu întâmplător intrat în conștiința lumii zeu suprem, ca un Dumnezeu. Nu! Nu îndrăznim să-L privim îndelung, să nu încălcăm cu urmările cunoscute, porunca! Ne luăm porția de Mare Roșie, după un botez cu apa ei călduță și totuși de un albastru-verzui, după care sub o girafă… pe post de duș, ne vom răcori și elibera de nisipul intrat în piele. Pâlcuri de palmieri și flori… roșii, mărginesc piscinele care ademenesc la o altfel de scaldă cu barurile de răcoritoare spirtoase și pentru hidratarea cu nectar și ambrozie…, ademenitoare ca niște celebre sirene. Da!, grădina aceasta, al U-ului prelungit către mare, al Hotelului (în fapt un complex de clădiri, care îmbrățișează frumosul paradis!) este de-o frumusețe specială, parcă desprinsă din poveste. Din nou, doar o plimbare prin ea, te arată în grădinile suspendate ale … Babilonului, cu atâta ciripit cosmopolit. Este însă o stare de pace, tihnă ca într-un Rai… pământean. Ciudat acest rai cu atâția Adami și Eve… dezbrăcați, dar sumar emancipați modei, cu costumele lor înlocuitoare frunzelor de viță… veche. După amiaza, cu prea însorire, în răcoarea climatizată artificial, în nota întregului paradis al hotelului Karma, ne dăm odihnei, că din nou, la miezul nopții, vom pleca la drum, spre alte locuri și spre ultima mare piramidă a … Egiptului. Egiptul modern și-a ridicat, chiar în albia Nilului, marea piramidă de la Assuan, adică marele zăgaz/baraj al Nilului.

   3 Mai, 2023. De la Marea Roșie la Nil, apoi spre Assuan (orașul port, vaselor de croazieră fluvială!). Ne sculăm la miezul nopții. Luăm dejunul la pachet și ne îmbarcăm la ora 4.30 în autocar – acum cea mai modernă înlocuitoare cămilei, caravanelor de  oameni prin deșert. Deșertul din dreapta Nilului, în sensul lui de curgere spre nord, îl parcurgem tot cu o oprire într-o oază, spre sud-vest, spre Nil, pe care îl vedem apropiindu-se prin lunca lui. Constatăm repede apropierea de fluviul, cu atâta verde, când pustiul roșu-cenușiu și încețoșat de praful nisipos stârnit de variațiile de temperatură, în curenți de aer când fierbinți, când reci, rămâne în urmă. Ne familiarizăm, ore multe, cu vecinătatea Nilului, pe malul căruia urcăm spre Assuan. Orașul cu port fluvial vaselor de croazieră, unde urmează să ne găsim cușetele găzduirii, pentru următoarele zile, ne primește după cca 10 ore, de drum. Ne îmbarcăm pe vasul „Palace” unde prânzim cu un nesaț special, cu marea dificultate a alegerii meniului, între atâtea tentații culinare. Drumul lung, abandonarea trăistuțelor cu … dejunul, unor copii ieșiți cu ieduțul și măgărușul la poză, în oaza… repausului programat, ne-a provocat în mod special la masa prânzului. Oricum nu ne săturasem nici de privit agricultura din lunca Nilului, cu atâția măgăruși și haine de… monahi autohtoni, dar foarte puține femei, trebăluind agricultura. În vecinătatea mai înaltă din peisaj, același roșu arid. Satele și orașele care ne-au trecut prin față… cu un amestec de vechi și nou neterminat,  dau  înțelesul unei continuității neîntrerupte. La intrările unor clădiri publice, aproape peste tot, trei vase de lut asemănătoare amforelor, pe post de surse de apă… proaspătă ostoiesc setea trecătorilor! În vecinătatea Karnakului și Luxorului, amintind de Theba, noul centru al puterii Egiptului, ivit după tranșarea disputei cu hittiții, de la Qadesh, în vremea faraonului Ramses al II-lea, ni se promisese că vom reveni să vedem urmele istoriei „Regatului Mijlociu”, inclusiv cu necropolele din Valea Regilor și cele din Valea Reginelor și mai ales templele de pe Valea Nilului, însemne ale puterii zeilor, oamenilor, până prin perioada târzie a începutului creștin, când cu Împărăția Romei, care va fi cuprins, cândva, simultan și Dacia noastră!

      În după amiaza de la Assuan, facem o descindere, în susul Nilului, cu barca să vedem un sat numibian (și aici… conceptul conservării, gen muzeu al satului, este un scop turistic!), dintre cele strămutate ale numibienilor, băștinași, cu ocazia regularizării Nilului prin construcția Marelui Baraj/în spusa noastră Marea și moderna Piramidă de la Assuan, pusă în cheile Nilului, tocmai pe aici strâmtorat de niște cataracte și de aceea prielnic unui zăgaz urieșesc. Are satul acesta turistic, de toate! Am pipăit cu mâinile un pui de crocodil viu, părinții lui fiind captivi și adormiți într-o cușcă… pe post de mini zoo! Întoarcerea în oraș, o facem pentru … cumpărături, la o ademenitoare prezentare de produse exotice și mulți nu au rezistat tentațiilor. Masa de seară pe vas, apoi supliment, la bar …: un dans din buric și unul, inedit, cu un virtuos derviș rotitor! Ultimul, superb!, ne-a răscolit amintirile de mai an, când cu aceeași temerari Seniori, vom fi fost prin Cappadocia, și în drum vom fi aflat și despre derviși! Ne-am dat repede somnului, legănați de Nilul, curgând pe sub paturile noastre și prin mileniile și ele în adormire. 

     4 Mai, 2023, Assuan. Program dens. Dejunul pe vas, la 6.30 (rațiunea trezirii timpurii este răcoarea dimineții și evitarea pârjolului miezului de zi!). O nouă prezentare de produse naturiste, rare și foarte căutate. Chiar cumpăram… consistent și… ieftin, de la sursă! Între 8.30-9.40 vizităm cariera de granit, exploatată pentru… obeliscuri și alte sculpturi gigantice. Avem dovada unui obelisc neterminat dedicat marii faraoane Hatchepsut, singura femeie, care a purtat – lucru excepțional!- sceptrul de Faraon, marcând istoric perioada!

9.45-11.30 vedem Marele Baraj de la Assuan, ca pe o mare piramidă a vremurilor noastre. Imens, semând ca soluție tehnică cu al nostru… de la Vidra (respectând proporțiile!), iar ca înzestrare hidroenergetică cu Porțile de Fier de pe Dunărea noastră, cu cele 12 hidroagregate cu 175 Mw. fiecare. Lacul are o lungime de peste 500 de Km, cu coada undeva în susul Nilului, prin Sudan. Amenajarea a presupus relocările unor monumente istorice, din patrimoniul umanității, aflate în amonte și în aval de baraj. UNESCO, asumând conștiința umanității a finanțat aceste lucrări costisitoare, cum au fost ca de exemplu cele de la Abu Simbel, cu colosalele statui ale lui Ramses al II și Nefertari! (și despre acestea în alt contex, povești, mai multe!). După vizitarea Barajului, am fost pe o insulă în aval să vedem vestigile salvate, tot de UNESCO, amintind de perioada dintre sec II  îCh și II d.Ch, că tot am pomenit de „Roma” din… Dacia, care se întindea și pe aici. Ne întoarcem pentru prânz pe vas, care se pune și în plutire spre aval să vedem templele de pe malul Nilului, cu atâtea mărturii scrise cu hieroglife, multe citite de specialiști și servite nouă descifrate gata… După ceaiul de pe puntea vasului, de la ora 16.00, între 17.15-18.30 coborâm și vizităm templul de la Kom-Bo, dedicat zeilor Krocodil (Sobek) și Șoim (aceași perioadă greco-romană, în care Imperiul Romei, încă credita toate credințele locale/până în 381 d.Ch, în vremea împăratului Theodosie). Revenim pe vas, pentru o seară specială, de-a împreună cu un grup spaniol, aflat cu noi în croazieră!

    5 Mai, în croazieră, în drum spre Luxor. Ne sculăm pe la ora 5.00. Scoborâm de pe vas și ne îmbarcăm, doi câte doi, în câte o caleașcă să mergem să vizităm Templele de la Karnak. O adevărată întrecere, de parcă erau anticele care de luptă. La Karnak, la primele ore ale răsăritului, o coadă interminabilă își aștepta intrarea prin filtrele bine păzite. Aglomerația permite vederea siluetelor cele mari. Noroc cu pliantele și cu povestea ghidului, foarte documentat. Facem fotografia de grup și ne grăbim să ne întoarcem, către 7.30, să luăm micul dejun pe vas. Apoi vizităm, pe îndelete Luxorul, azi un oraș cu vreo 400.000 de locuitori, care respiră modernitatea. O superbă biserică coptă – una asemenea o observasem și în orașul din amonte,  de la Assuan!- ne atrage atenția prin frumusețea ei. Aleea sfincșilor… dintre Luxor și Karnak este în drumul nostru. Seara pe vas, ne facem bagajele, achităm datoriile, pentru că dimineață, revenim în autocarul care ne-a adus pe malul Nilului, dis de dimineață… că ne așteaptă locuri noi și drumul de întoarcere la Hurghada.

    6 Mai, pe vasul de croazieră, PALACE. La ora 6.30, cu bagajele făcute, luăm dejunul pe vas și-i mulțumim de găzduirea sa. Ne reașezăm în autocarul pregătit lângă cheiul portuar. Ne grăbim spre necropola faraonilor (vreo 62 de morminte identificate și pregătite pentru turism), cea consacrată de regatul mijlociu, nu în piramide, ci chiar în pântecul munților… pe numita Vale a Regilor. Vizităm trei morminte, la alegere, după ce inițial vizitaserăm, cu prezentare, un atelier al meșterilor tradiționali în granit, alabastru, etc., să ne ademenească și ei cu amintiri semnificative. Trecem apoi, cu aceeași grabă pe la Coloșii lui Memnon și pe Valea Reginelor, pe la Templul ridicat de Hatchepsut…. Ne înarmăm cu prospecte, fotografii și cu impresia lăsată de marea afluență omenească, venită din toate colțurile lumii. Ne întoarcem la Luxor pentru prânz, apoi luăm ziua toridă în parbrizul autocarului, să fim la ora 19.00, la Hurghada, la El Karma. Îi mulțumim lui Salah, pentru însoțire care mâine preia alt grup.

    7 Mai, 2023 Hurghada și retur… Otopeni.

Noi, temerarii seniori, rămași cu atâtea impresii proaspete, sub cerul grădinii de vis, vom petrece ultima noapte, cu tihna unei dimineți nezorite și numai bune de așezarea impresiilor… Contemplăm grădina înviorată de noapte, mai dăm o raită pe plajă, facem bagajele și la ora 15.00, după prânzul amiezii, plecăm spre pasărea noastră, care ne aștepta pentru zborul întoarcerii pe la ora 19.20.

    Din nou, peste mări și țări, spre acasă noastră dragă. Pe la 22.00, aproape în faptul zilei, atingem pista aterizării pe Otopeni. Cum să nu-ți iubești țara ta cea verde, după ce ai cunoscut deșertul și pârjolirile miezului de ziuă? Apoi, seniorii, din mai multe locuri, s-au împrăștiat să ducă vestea sosirii și multele impresii.

Minuni din începuturile lumii
Țelul Alchimistului …de Paulo Coelho
Parcări în nisipuri
Arhitectura nisipului
Oaze de flori
Oaze de verdeață
Nisip și multă apă, civilizație

Leave a Comment

Previous post:

Next post: