Gabriela Banu rămâne scriitoarea noastră preferată și după lectura acestui nou roman, „Case cu suflet”, după ce îi citisem și tălmăcisem pentru presa noastră culturală dar și pentru Observatorul canadian din Toronto cele două romane: „Sinestezii” și „A doua domniță Ralu”. Sperăm din toată inima să putem să facem astfel de acte scrise, similare, și în viitor, numele Gabrielei Banu fiind definitv înscris pe o curbă ascendentă, aproape asimptotică, privind valoarea artistică pe care o afișează în cadrul literaturii beletristice – romanești!…Știm, am mai vorbit, despre munca ei excepțională de traducător din limbile spaniolă și portugheză, în ambele sensuri, cea mai importantă fiind traducerea în limba română a operei lui Paulo Coelho. Atât de bine a făcut-o, traducerea din acest mare scriitor contemporan, încât, mai apoi, în creația proprie, aproape i-a adoptat stilul! Sau, dacă stilul este prea mult spus, atunci în lucrările sale epice a introdus ceva din spiritul marelui scriitor contemporan, fără doar și poate, prieten intim! Adoptându-i, chiar, stilul…ușor de spus și greu de realizat! Limbajului simplu și ușurinței mișcării personajului coelhian, parcă valabil pe orice meridian asigurându-și universalitatea în oricare timp și anotimp, doamna Banu îi mai atribuie câte ceva din spiritul celor trei arte semnificative, clasice: pictura, muzica și poezia, desigur, literatura…În toate cele trei cărți ale căror titluri le-am pomenit mai sus întâlnim un personaj care, musai, trebuie să fie un om de știință pus în interacțiune cu artiști!…artiști nu oricum, ci în devenire, tineri care bat la porțile afirmării. Suntem convinși că Gabriela Banu este dumneaei înseși un spirit care plătește tribut ideii de sinestezie și interferență între arte; în secolul XX și începutul de secol XXI această filosofie de viață, de existență, prinzând tot mai mult contur în arealul artistic; așa este, încă din a doua jumătate a sec. XX specializarea excesivă dând bir cu fugiții…
„Case cu suflet”, un roman apărut la Editua Betta în 2022, semnat de Gabriela Banu, nu numai ca autor de carte, dar având și calitatea de corector și de autor al graficii de pe copertă! Ce să fie? Da, Gabriela Banu este autoarea tabloului „Peisaj cu case”!…înțelegeți acum de ce ne-am abătut puțin, la început, către noțiunea de interferență a artelor!? Și iată că, încă, de la început concluzionăm: autoarea romanului este o profesionistă desăvârșită așa cum este și doamna Mircea, personajul central al romanului, profesor și agent mobiliar; un scriitor desăvârșit după o carieră literară și științifică pe care nu credem să o mai vedem la cineva prea curând. În această viață, care, pe zi ce trece, se erodează tot mai mult privind necinstirea diviziunii reale a muncii, din care a dispărut chiar munca și meritul profesional, oameni ca doamna Banu sunt din ce în ce mai puțini. Oameni din ce în ce mai puțini care să fie și profesori, și pictori, și poeți…de ce nu, și agenți mobiliari! …Vorbeam de stilul autoarei apropiat de stilul mentorului – Paulo Coelho – modern, aproape de avangardă! în tratarea dialogului și a frazării și, foarte, foarte important, da, mai mult decât atât, realist! Realitatea și adevărul înseamnă sfânta libertate pe care și-o dorește oricare artist care are ceva de spus. Această libertate este și va fi specifică secolului XXI! sau acest secol „nu va fi deloc” (cum ar spune André Malraux)…Dar, haideți să continuăm să o prezentăm pe Gabriela Banu așa cum se prezintă domnia sa în capitolul Bio-bibliografie. „Hispanistă” – absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine București: spaniolă – franceză – portugheză. Este membră USR (Uniunea Scriitorilor din România) – Traduceri – din 2008. Ziaristă – Agenția AGERPRES. Corespondent de presă a ziarului „Diario 16” (1990 – 1995). O bogată activitate privind traducerile din portugheză și din, și în, spaniolă demonstrând că marii scriitori se formează lângă traducerile din marile opere literare ale umanității! Douăsprezece volume semnate, opere beletristice, între 2013 și 2022!…Opere în care constatăm, la fiecare, dominanta ecologică care caracterizează narațiunea, fraza!…o ecologie a spiritului! de care ar trebui să țină cont toți artiștii și oamenii de știință! Artiștii avangardiști de la începutul secolului XX, nu au fost curați în spirit, cum spunem noi: ecologiști! cu excepția teribilă a lui Constantin Brâncuși care este primul în secolul XX care se opune inesteticului, spiritului modernist, deconstrucției! Gabriela Banu s-a născut cu puritatea spirituală și, astfel, o are în genă! iar acum nu face altceva decât să o elibereze și în opera ei beletristică…
*
Am început destul de greoi lectura acestei cărți, cu un surprinzător nume al eroului principal, eroină de fapt, Mircea, Mircea Maria Brașoveanu, o profesoară din lumea prezentului, din București, dar și cu alte preocupări: agent imobiliar de exemplu! …Greoi, spuneam, până am descoperit firul acțiunii romanești, modul cum sunt expuse dialogurile și sucesiunea fazelor mișcării (personajelor); după care în câteva ore am citit volumul și am conspectat ceea ce ne-a interesat! La fel ca în Sinestezii sau A doua domniță Ralu am decriptat realitatea societății românești contemporane în expunere realistă, clasică, dar în tentă impresionistă, din care au dispărut explicațiile, acoladele; nu contează ce și cum, contează numai rezultatul: impresia cu care rămâne lectorul în dialog direct cu autorul… În volumul de față se face o admirabilă expunere a realității românești prin aceste fapte, întâmplări, ale văzutelor și nevăzutelor, situații cu care ne întâlnim la fiecare pas…putem să o numim realitate banală. Lucrurile acestea banale, ocupaționale, ni se par senzaționale, acum, când trăim într-o lume denaturată din punct de vedere al civilizației tradiționale…o lume a deplinătății politice, în total dispreț față de clasa de mijloc incorect definită după 32 de ani, ci mai degrabă ca o imensă clasă de jos, atât de bine creionată ca aparținând unei așa zise viitoare Siberie europeană… Cele câteva personaje care ni se autoprezintă sau pe care ni le prezintă doamna Mircea, sunt astfel creionate, încât, ele să nu cadă, decadă, la nivelul acesta de jos în care dominante sunt minciuna, frauda, mediocritatea crasă…o pătură (să nu-i mai zicem clasă), totuși, atât de jos în care oamenii nu au decât însușirea de a fi proști!…altfel nu s-ar fi uitat atâta la televizor și ar fi dat crezare știrilor despre pandemia nenorocită în care fusese implicată și Poliția, și… Franța!…sau știrilor despre schimbarea climatică datorată țevii de eșapament! Mircea gândește: nu cred că trebuia să se implice până și OMS-ul să dea soluția izolării bătrânilor în casă; auzi, să piară două miliarde de bătrâni și copii…Păi, astuia, cum îi spune…cu Melinda lui să facă un institut de cercetare privind reducerea populației la nivel mondial? Desigur, într-un fel gândește Mircea cu prietenul ei, avocatul, și altfel vecina de la parterul unui bloc confort III și altfel tânăra familie de la patru doritoare de o casă mai acatări, posibil și cu un anumit specific arhitectural, de ce nu, chiar o casă bântuită de spirite (nu prea rele), de ce nu, chiar, o „casă cu suflet”!… Descoperim în cartea Gabrielei Manu, și ne bucurăm că sunt oameni care mai cred în această idee!…că munca este o necesitate vitală, și care mai cred în necesitatea ca membrii conaționali, români, sau de orice neam, să nu se predea totalmente în tabăra celor care îi îndeamnă, mai ales pe cei tineri, să facă politică, să devină politicieni de tineri; să devină toți IT-iști, să devină finanțiști, să nu mai lucreze nimeni! Personajele Gabrielei Manu muncesc până la epuizare, iubesc, speră mai mult decât trebuie, un fel de idealism care concordă perfect cu triada existențialistă, esențială vieții: Fabrica – Familia – Strada (tradiționaliștii pun în locul Străzii – Școala, alții – Biserica…) Această triadă este valabilă de când lumea…Nu poți exista dacă nu ai un loc de muncă! Nu poți exista dacă nu faci parte dintr-o familie (cum vrea să o înțeleagă fiecare)! Nu poți exista în afara Străzii!…care înseamnă copilăria, mediul imediat, prietenia, guvernarea, nivelul de trai, civilizația…
28 iulie 2022
Petre Cichirdan
