Interferenţa artelor. Critice. Arta plastică

by Gheorghe MĂMULARU on May 17, 2012

Post image for Interferenţa artelor. Critice. Arta plastică

În luna octombrie 2011 a apărut la Râmnicu Vâlcea, la editura Intol Press, cartea „Interferenţa artelor. Critice. Arta plastică” de Petre Cichirdan. În ultimii ani domnia sa a mai scris şi alte cărţi: „Zorlescu”, „Carmine”, „Poezia, stare de veghe”, „Oglinda”, „Secolul XXI. Un cetăţean între milenii”, etc. Domnul inginer Petre Cichirdan este una din personalităţiile valoroase ale culturii vâlcene şi coordonează cele două prestigioase reviste ale judeţului nostru: „Cultura vâlceană” şi „Povestea vorbei”.

În cartea „Interferenţa artelor. Critice. Arta plastică” a adunat eseurile sale publicate în anii 2003-2010 în presa vâlceană. Lucrarea este structurată pe 4 capitole: Ştiinţa şi arta, Artişti, Expoziţii şi manifestări, Realităţi.

În primul capitol autorul prezintă fenomenul plastic în impact cu tehnologia-ştiinţa, în general, privind atât tehnica de lucru cât şi spaţiul eteric, cel al poeziei şi gândirii filosofice; de aici permaneta… „Interferenţă a artelor”. Artele, în concepţia autorului, sunt tot una cu meseriile aplicate la „vârf”. Din mărturisirile unui student aflăm că „studenţii (la arte plastice n.n) suferă de lipsă de maeştri; nu poţi lucra cu un artist renumit în atelierul acestuia, ca ucenic”. Şi mai departe acelaşi student spunea că „facultatea nu-i oferă nicio latură practică, nicio tehnică de abordare în viitor, în concordanţă cu timpul.”    În perioada Renaşterii un sculptor începător învăţa meseria, care era aproape o inginerie în construcţii sau arhitectură, după care începea munca de creaţie. Tehnologia bine însuşită sprijină actul creator al viitorului sculptor. Şi în acest sens ne dă ca exemplu pe sculptorul C. Lucaci, care, înainte de a deveni artist, a învăţat mai întâi să lustruiască bielele de locomotivă. Mai târziu a reuşit scuptura în granit a bustului lui C. Brâncuşi.

Cu multă condescendenţă se referă la C. Brâncuşi. Inginerul Petre Cichirdan ne spune că la Brâncuşi predomină filosofia construită nu prin cuvinte ci prin formula geometrică şi grosier materială. „Poarta sărutului” creată la Tg. Jiu de C. Brâncuşi este un model de filosofie a formei, de filosofie a simbolului. Ea reprezintă simbolul unei intrări şi ieşiri trecerea de la viaţă spre neviaţă.

În paginile acestei cărţi întâlnim şi informaţii despre istoria calculatorului; aminteşte de abac, numărarea cu bile din copilăria noastră.

În carte sunt menţionate şi câteva expoziţii ale autorului. De pildă expoziţia de pictură pe sticlă realizată de Petre Cichirdan la muzeul de istorie al Vâlcii, care cuprinde o tematică din „Vechiul Testament”. Peste puţin timp, în perioada 7 – 28 octombrie 2003, Petre Cichirdan expune lucrările sale şi la galeria de artă intitulată „Polul culturii clujene”. Aici a avut loc expoziţia personală de pictură pe sticlă – sculptură intitulată „Carmina Burana”. Cu acest prilej doamna Maria Enache, muzeograf, director executiv, spunea: „Stimaţi oaspeţi, dragi invitaţi, bine aţi venit la vernisajul expoziţiei de pictură pe sticlă şi sculptură intitulat „Carmina Burana” autor domnul Petre Cichirdan din Râmnicu Valcea”. În continuare dânsa a menţionat multiplele preocupări ale domnului Petre Cichirdan: „muzician, pictor, sculptor, inginer, fondator al Societăţii Inventatorilor din România, membru al Societăţii Ziariştilor din România, posesor a două premii naţionale obţinute la Bucureşti şi Cluj-Napoca pentru sculptură cibernetică.” Lucrările de pictură executate pe sticlă sunt inspirate din opera vocal-simfonică „Carmina Burana” de Carl Orff, în număr de 24, tot atâtea câte secţiuni cuprinde capodopera muzicală. După o expunere de fond funebru asupra sorţii omului făcută în primul cânt, urmează o suită de 23 de cântări eliberatoare de tensiuni prin sublinierea frumuseţilor ancestrale izvorite din actul iubirii. „Carmina Burana” este numele dat colecţiei şi provine din cuvântul latin  „carmen” care înseamnă „cântec”, „cânt” sau „poezii” şi adjectivul „burana” care indică originea din „Bura”, nume latin al oraşului german Beuren; titlul se poate traduce „Cântece din Benedikt Beuren”. Cea mai importantă caracteristică a lucrării este bogăţia sa ritmică. Autorul, Carl Orff, a fost un compozitor german, dirijor, muzicolog şi pedagog, cunoscut pentru metoda sa de educaţie muzicală pentru copii. S-a născut la München la  iulie 1895 şi a murit tot în această localitate la 29 martie 1982.

Referindu-se la arte în general, Cela Delavrancea spunea: „muzica este arta cea mai poetică şi pictura arta cea mai intelectuală.” În lucrarea sa, domnul inginer Petre Cichirdan face pertinente aprecieri la opera câtorva artişti: Paul Popescu, Marius Turcitu, Valer Neag, C. Zorlescu, Romulus Popescu etc. Despre Romulus Popescu, Petre Cichirdan spune că este un pictor „suculent” cu tuşe tranşante, cu anumite griuri „bătând” către verde şi albastru, dar şi roşu închis. Un pictor care între anii 1960 a privit cu extaz pictura impresionistă franceză cu vopsea depusă în absenţa clarobsurului clasic. Dar Romulus Popescu a fost şi un mare specialist endocrinolog la Spitalul de Adulţi din Râmnicul Vâlcea; iubea muzica, literatura, pictura şi mail ales istoria medicinii. În anii 1965-1966 domnia sa, împreună cu un colectiv format din doctor Mircea Constantinescu de la staţiunea Balneară Bughea de Sus (Argeş), doctor Petre Lepădatu de la Direcţia Sanitară a Regiunii Argeş, doctor Gheorghe Mămularu de la Călimăneşti şi Mihai Cionică, asistent de balneo fizeoterapie Râmnicu Vâlcea, a redactat monografia „Istoria medicinei a regiunii Argeş” (a rămas în manuscris).

Din lecturarea acestei cărţi reţinem printre altele şi preocuparea domnului Petre Cichirdan de a încuraja şi sprijini tinerele talente de pictori şi sculptori.

În ultimul capitol autorul se referă la ecoartă. În ecoartă au loc toate artele care manifestă în conţinut respect pentru efortul creaţiei, pentru lumina pe care o răspândeşte în jur această creaţie. Ecoartă înseamnă producţia de lucruri artistice care să fie în concordanţă cu relaţia echilibrată om – mediu înconjurător.

Cartea „Interferenta artelor. Critice. Arta Plastică” are coperţile înveşmântate de autor cu imagini de picturi şi sculpturi a 55 de artişti. Este ceva inedit care prezintă opera într-o ţinută demnă şi care te invită s-o lecturezi.

Leave a Comment

Previous post:

Next post: