În data de 18 mai 2023, la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” în cadrul sărbătoririi a „635 de ani de atestare documentară a Râmnicului” – 20 mai – cu fast aniversată această dată de Primăria Municipiului – a avut loc un simpozion (ora 14:00 Sala Audio Vizual): „Memoria Râmnicului – Constantin Mateescu – prozatorul Râmnicului” comemorare a scriitorului vâlcean Constantin Mateescu; pentru ca de la ora 17:00, în holul bibliotecii, să aibă loc lansarea cărții „DRAGOȘ SERAFIM. Iubirea de Râmnic -Tablete, versuri, evocări”.
Simpozionul a fost moderat de scriitorul Ioan St Lazăr, lângă domnia sa aflându-se principalii invitați care să reliefeze personalitatea lui Constantin Mateescu: prof. doctor Gheorghe Deaconu și Silvian Marinescu – directorul Editurii Almarom Râmnicu Vâlcea. Organizatorii au invitat cu succes doi elevi de la colegii diferite din Râmnicu Vâlcea care să vorbească despre una din cărțile lui Constanin Mateescu. Acest lucru a făcut ca întâlnirea cu scriitorul vâlcean să fie animată și să beneficieze de entuziasmul numeroșilor tineri din sală.
Au luat cuvântul pe rând la această întâlnire: Ioan St Lazăr, care a mulțumit autorităților vâlcene care au participat la acest eveniment – manifestare anuală – care tinde să devină tradițională, pentru că se menționează anul 1980 când Constantin Mateescu a publicat cartea „În memoria Râmnicului”; și lucrul acesta a fost un eveniment „extraordinar pentru râmniceni” a adăugat Ioan St Lazăr. Spunea domnia sa că în 1981, când era director al Bibliotecii Județene, a inițiat o manifestare care se numea „În memoria Râmnicului”, în onoarea acestui autor care a participat mai apoi la această manifestare în decursul anilor. A fost meritul Forumului Cultural și al Primăriei că au înțeles să facă această manifestare chiar de Ziua Imnului Național și de ziua Râmnicului „Oraș al domniei mele”, cum scria Mircea cel Bătrân în hrisovul de la 1388. Mai spunea vorbitorul că cetățenii Râmnicului au fost întotdeauna conștienți de istoria lor și au fost mândri de aceasta…Scriitorul Constantin Mateescu s-a înscris printre cei care au valorificat această istorie, a Râmnicului, publicând nu mai puțin de cinci cărți dedicate Râmnicului. Zilele Râmnicului au debutat de dimineață la Arhivele Statului și în această după amiază la bibliotecă, au fost dedicate scriitorului Constantin Mateescu și doctorului Dragoș Serafim, care a scris un ciclu de „minunate texte” despre Râmnic apărut zilele aceastea cu titlul „Iubire de Râmnic”…
Patricia Moraru, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național de Informatică Matei Basarab: – Scurta mea intervenție se bazează pe cartea „În memoria Râmnicului” pe care am lecturat-o cu drag. Aș vrea să fac și o scurtă introducere în ceea ce privește statutul nostru de tineri, pentru că adesea suntem priviți doar din perspectiva tehnologiei, dar, asta, nu înseamnă că suntem îndepărtați de ceea ce reprezintă biblioteca. O să mulțumesc comunității Bibliotecii Județene că mi-a pus la dispoziție această carte. Mie îmi place foarte mult această parte de lectură și de aceea a fost o adevărată bucurie. Este important să ne găsim resursele în cărți și faptul că am putut lectura o asemenea descriere, o memorie atât de frumoasă. Pentru mine a fost un adevărat prilej de bucurie. Aș vrea să vă prezint câteva aspecte pe care eu le-am găsit ca fiind unele extrem de importante și vă citesc din partea de început a cărții „închin această carte Râmnicului de ieri, de astăzi și de mâine și tutror celor care au trăit și au iubit orașul”. Mă simt extrem de norocoasă să mă aflu în fața dumneavoastră pentru că Râmnicu Vâlcea este un oraș pe care îl iubesc, mă simt norocoasă că m-am născut aici și că pot evolua într-un oraș care ne oferă atât de multe oportunități. Argumentul de la care a pornit domnul Mateescu în această carte a fost dorința de a se exprima față de cele mai imporante monumente și dorința de a prezenta o privire de ansamblu asupra orașului nostru, oraș extrem de frumos și încărcat de istorie, de tradiție, pe care fiecare dintre dumneavoastră cu siguranță le cunoașteți. Mi-a plăcut foarte mult descrierea omului din Râmnic ca fiind un călător și cum aventurile unui om modern sunt acelea de a vizita și de a fi turist și asta mi s-a părut a fi un lucru extraordinar. Râmnicul nostru are toate darurile precum am regăsit și în carte și mi s-a părut un aspect important prin poziția orașului ca așezământ, prin istoria de mare valoare și mai ales prin oamenii care de-a lungul timpului au arătat multă cinste orașului lor.
Într-o prezentare inedită a locurilor și a istoriei cu care ne mândrim s-au strecurat și niște pagini care mi-au atras atenția în sensul Râmnicului de mâine ca fiind o perspectivă interesantă și mai ales accentul că indiferent de schimbările prin care trece un oraș de-a lungul timpilui Râmnicul nostru are o vocație evident pentru cultură.
Kovaci Petru, elev la Colegiul Național Mircea cel Bătrân: – Vreau să vă împărtășesc câteva lucruri din volumul „În memoria Râmnicului” scris de Constantin Mateescu, astăzi cu ocazia aniversării a 635 de ani de la prima atestare documentară a Municipiului Râmnicu Vâlcea. Am extras câteva fragmente care m-au sensibilizat. Pentru alții, Râmnicu Vâlcea este un oraș aflat în sudul țării noastre fără prea mult interes, însă pentru noi locuitorii din Râmnicu Vâlcea, orașul reprezintă casa părintească, locul natal al copilăriei, locul în care ne-am dezvoltat, locul în care ne creștem aripile. Citind cartea domnului Mateescu am redescoperit un oraș transformat ce diferă cu mult de orașul pe care îl cunosc eu, însă am realizat pe parcursul cărții că tocmai în asta constă frumusețea acestui oraș. Un oraș plin de istorie într-o constantă transformare, cu oameni frumoși și primitori, iar sentimentul de apartenență al acestui loc a crescut semnificativ la finalul lecturii și pot spune că sunt mândru că sunt vâlcean. Vreau să citesc un fragment ce m-a impresionat din cartea „În memoria Râmnicului”: un capitol inedit vâlcean despre descrierea războiului cu ostașii turci, luați prizonieri de armata română. După cucerirea Plevnei, „unde au căzut mai mult de 10.000 de prizonieri turci, o parte din aceștea au fost cantonați, intr-o perioadă destul de îndelungată în județul Vâlcea. La sfârșitul lui ianuarie 1878 autoritățile cereau să se organizeze internarea a peste 600 de prizonieri. Măsurile luate de organele locale, adevărate acte de umanitarism, dovedesc grija vâlcenilor pe care o aveau față de obținerea unei hrane substanțiale și a unor condiții omenești pentru captivi” Nu am marcat întâmplător acest fragment, ci cu scopul de a asimila trecutul cu prezentul. Deși par fapte care ar trebui să rămână istorie în contemporaneitate, chiar la granița țării se desfășoară un război ce ia viața multor oameni; și în cartea domnului C. Mateescu vâlcenii dau dovadă de solidaritate și empatie față de vecinii noștri, asigurându-le atât hrana cat și un adăpost deasupra capului. Chiar acum câteva săptămâni emblematica bibliotecă în care ne aflăm, cu ajutorul centrului Europe Direct, a organizat un eveniment sprecial pentru refugiații din Vâlcea cu un rar succes pentru ai face să se simtă comod, să fie primiți și integrați în comunitatea noastră pe care o pot numi una interulturală.
Mă bucur să văd că spiritul locuitorilor și al autorităților a rămas la fel, plin de viață, formând împreună o comunitate frumoasă.
Preotul Olariu: Trebuie cinstiți și onorați cei care au prezentat pe de o parte etosul municipiului de care fiecare dintre noi suntem legați și în același timp să arătăm că cinstirea celor care s-au așezat între mondenitatea orașului astăzi și în trecut este una care ne onorează pe fiecare dintre noi. Îi cinstim de zilele Râmnicului pe toți cei care au contribuit la reașezarea valorilor spiritual – culturale. Vă mulțumim și nădăjduim ca sărbătoarea să fie una care ne așează pe toți împreună.
Eusebiu Vețeleanu, reprezentantul Primăriei Râmnicu Valcea: vă mulțumesc în primul rând pentru invitație, onorată asistență și o să prezint cuvântul domnului primar Mircea Gutău alături de salutul dânsului: „Au început zilele Râmnicului și cum o puteam face mai frumos decât în felul acesta, vorbim despre memoria orașului și despre oamenii care au construit-o. Constantin Mateescu, cea mai importantă contribuție al acestui loc în literatura română și Dragoș Serafim un perpetuu si nonconformist îndrăgostit de Râmnic. Și cred că este de bun augur ca la o întreprindere de genul acesta cum sunt și manifestările ce vor urma, să spunem adevărul și să încheiem cu speranțe pentru viitor. Ca de fiecare dată Forumul Cultural al Râmnicului și partenerii acestui colectiv de ținută au reușit să găsească o abordare inedită, elegantă și firească a unui patriotism local în această localitate, amintindu-ne de oamenii de valoare cu care suntem norocoși să împărțim aceeași geografie. Vorbim despre reperele pe care ei le-au fixat în istoria locului văzându-le inteligența și creativitatea. Suntem în prima zi de sărbătorire a locului celor 635 de ani de la prima atestare a Rămnicului, așa cum este stipulat într-un histrov al domnitorului Mircea cel Batrân. Să ne bucurăm că avem șansa unei istorii extraordinare în spate și puterea de a ne construi viitorul pe măsură. Vă mulțumesc tuturor că ne amintiți acest lucru simplu dar de o extremă importanță și vă invit să ne fiți alături la toate celelalte evenimente. La mulți ani Râmnicului și locuitorilor lui!” Mircea Gutău.
Domnul Silvian Marinescu de la tipografia Almarom: „Fiind râmnicean și cunoscând foarte bine Râmnicul vechi, am avut ocazia în scrierile domnului Constantin Mateescu să cunosc și o altă perioadă pe care eu nu o văzusem. După 20 de ani au apărut în ușa tipografiei noastre trei domni: domnul Lazăr, domnul Deaconu și domnul Mateescu pe care l-am cunoscut atunci, și pe care dânșii l-au adus în vederea viitoarei colaborări. Asta se întâmpla cam în 1999 pentru că în 2002 a fost editată și tipărită prima lucrare a domnului Constantin Mateescu care s-a numit „Jurnal în libertate”. Am editat 17 lucrări ale domnului Constantin Mateescu.
Tipografia noastră mai lucrase cu multe personalităși vâlcene: Domnul Lazăr, domnul Deaconu, domnul Dumitrașcu, domnul Soare, domnul Cichirdan Petre, domnul Sporiș, oameni de referință în cultura vâlceană.
Am început o colaborare extraordinară care s-a concretizat, în primul rând printr-o planificare fantastică, totul, pornind de la dânsul. Dânsul în fiecare an știa ce lucrare va apărea în anul următor. Constantin Mateescu anual se prezenta în lunile de vară pentru că din anumite motive de sănătate prefera câldura, se prezenta la noi la tipografie și în două zile avea materialul și apoi prin intermediul domnului Deaconu țineam legătura cu dânsul și noi îl anunțam când lucrarea era făcută.
A fost o colaborare cum rareori se întâlnește, mai ales că în plan personal, dânsul venea permanent cu soția și aveam discuții fantastice cu doamna Mateescu, profesor universitar. Asta a făcut ca această legătură să fie mai profundă. S-a desfășurat pe parcursul a 18 ani, din 2002 pâna în 2019 cu lucrarea „Râmnicul uitat”.
În afară de această planificare deosebită de care a dat dovadă era un exigent, adică nu trecea cu vederea absolut nimic, nici din punct de vedere al textului, al formei, al conținutului, al copertei, totul era perfect. Era un adevărat perfecționist. Cine știe cît de cât cum se editează și se tipăreste o carte trebuie să înțeleagă că de câte ori dânsul primea la corectură, de fiecare dată găsea o altă exprimare ale anumitor idei. A fost o colaborare cum rar se întâlnește, am cunoscut și omul și scriitorul.
