www.j-query.org

Die Domain "www.j-query.org" ist nicht verfügbar.





Romanii din Valea Timocului

ROMÂNII DIN SERBIA BANATUL SÂRBESC, VALEA TIMOCULUI ŞI VALEA MORAVEI

by Petre CICHIRDAN on September 13, 2012

Petre Cichirdan

Sub egida Forumului Cultural al Râmnicului, zilele trecute, 17-19 august 2012, o echipă formată din membrii acestei Asociaţii culturale vâlcene, dar şi din alte asociaţii, au efectuat o călătorie de informare, pe bani proprii, în Republica Serbia, pentru a cunoaşte relităţile româneşti din cele trei regiuni locuite de conaţionali de-ai noştri botezaţi de istorie români şi vlahi…Românii din Banatul sârbesc, respectiv Uzdin, românii vlahi din Valea Timocului, respectiv Zaecear şi Bor, şi din Valea Moravei, respectiv Ciupria. În această incursiune în teritoriu sârbesc am întâlnit şi români din Negotin şi Kladovo, lideri ai MDRS sau CRS (Comunitatea Românilor din Serbia).
Un lucru este cert, şi pentru a înţelege mai bine materialele care urmează, statul sârb acordă statutul de „român” (minoritate care se bucură de toate avantajele oferite de Statutul Internaţional la Minorităţilor) numai celor din Banatul sârbesc, 30 000, şi statutul de „vlah” românilor din Timoc şi Morava, în număr de 300 000 (conf. lui Dimitrie Crăciunovici, preşedintele MDRS – Mişcarea Democratică a Românilor din Serbia, vezi mai jos)…Nefiind minoritate recunoscută, aceştia din urmă, vedem – foarte mulţi, nu au nici un drept comparativ cu românii din Banatul sârbesc.
Membrii FCR, ceilalţi participanţi, au suportat costul deplasării, cazarea şi masa fiind suportate de gazde sub forma turismului rural…
Această călătorie, de lucru: participarea la Sărbătoarea Gustarului-Uzdin, întîlnirea cu MDRS la Zaecear, cu liderul Consiliului Naţional al Minorităţilor Naţionale Române din Serbia de la Brestovaţ, şi sfinţirea bisericii româneşti din Isacovo-Valea Moravei, a fost plănuită cu mult timp în urmă de Puiu Răducan, inginer în cadrul Sistemului Energetic Naţional, dar şi membru al Uniunii Scriitorilor Danubieni, şi de Florian Copcea, scriitor şi director al Editurii „Lumina” din Turnu Severin, dar şi activ implicat în viaţa culturală a minorităţii româneşti din Serbia (director adjunct la ziarul „Vorba noastră” din Timoc, şi publicist al mai multor publicaţii din Banatul sârbesc). Din păcate, vizita de lucru nu a fost pregătită de loc până la data trecerii graniţei prin vama de la Stamora Moraviţa, pe 17 august, drumul cu un microbuz încărcat la maxim, părând a duce spre necunoscut. Un fax total aiurea, cu un conţinut grotesc, dat din Râmnicu Vâlcea cu cinsprezece zile înainte, şi nu de la Forum, şi citit de Florian Copcea înainte de trecerea în Serbia a mărit şi mai mult starea de inchietudine a celor 20 participanţi… În proiectul iniţial trebuia să ne cazăm la Porţile de Fier 2, de unde, odată, treceam (dus – întors) în Serbia, paralel cu Dunărea, în Banatul sârbesc, şi apoi, a doua oară, de la Porţile de Fier 2 spre Valea Moravei.
În sfârşit, noul traseu a însemnat Turnu Severin – Stamora Moraviţa-Uzdin (cazare) – Brestovaţ Bor – Zaecear (cazare) – Isacovo Ciupria – Porţile de Fier 1 – Turnu Severin – Râmnicu Vâlcea.
Deşi ne-am rătăcit uneori, chiar sute de chilometri, în interiorul Serbiei, ghizii – necunoscând întreg parcursul, la destinaţii am reuşit să ajungem aproape la timp; …la ultimul obiectiv, Isacovo, după emoţiile drumului parcurs în „zig zag” am ajuns înaintea ambasadorului Daniel Banu; …părintele Nicolae State Burluşi, reuşind să slujească exemplar în soborul de preoţi organizat cu ocazia sfinţirii bisericii româneşti, a doua din Timoc şi Morava, unde a ţinut la final şi sfânta predică! Peste o sută de enoriaşi şi invitaţi l-au ascultat pe părintele nostru ca pe unul de-al lor…
Cu toate că drumul ne-a părut, şi l-am simţit, chinuitor, am constatat la sfârşit că cele trei zile petrecute în Serbia ne-au folosit enorm, ne-am atins ţelurile: am cunoscut direct realitatea; am împărţit cărţi şi publicaţii de-ale noastre, de-ale vâlcenilor pe o rază foarte mare în ţara vecină şi dintotdeauna prietenă; am trecut prin altar, apoi am fost miruiţi în a doua biserică românească construită în Valea Timocului şi Valea Moravei, sfinţită în prezenţa noastră.
Am văzut o Serbie bogată, cu români harnici, bogaţi prin muncă. Fiecare bucată de pământ era lucrată; nu am văzut oameni pe stradă, în cârciumi, parcă nu au cârciumi, deşi gazdele noastre, ţărani muncitori – înstăriţi, cu masa plină de bucate, beau dimineaţa o cafea şi o bere, în loc de ceai sau lapte…

Uzdin, Banatul sârbesc

În ziua de 17 08 12, la Uzdin a avut loc „Sărbătoarea Gustarului” organizată de Comunitatea Românilor din Serbia-Filiala Uzdin, Clubul de Handbal „Unirea”-Uzdin şi Societatea Literar artistică „Tibiscus”. În program: ora 15, Turneul de handbal pe nisip „Cupa CRS”-cadeţi, locul de desfăşurare: terenul de fotbal. Ora 16, „Ceaunul uzdinean” întrecere la prepararea ciorbei de peşte; locul de desfăşurare: Casa Românească. Ora 17, „Zilele handbalui”, la terenul de fotbal. Ora 19, „Unire în cuget şi simţiri” Ediţia a IX-a, la Casa Românească. Participă scriitori din Sibiu, Bucureşti, Râmnicu Vâlcea, Drobeta Turnu Severin, Băile Olăneşti…
Redăm mai jos câteva din aprecierile participanţilor:
Ionel Stoiţ: „…sunt din Novi Sad, preşedintele Uniunii Scriitorilor de grai bănăţean, din Uzdin, cu sediul în strada Mihai Eminescu, nr. 4. Această Uniune a luat fiinţă în anul 2000, odată cu venirea laolaltă a tuturor scriitorilor din Banatul istoric, sârbesc şi românesc; cu această ocazie, urmând drumurile marilor poeţi: Victor Vlad Delamarina, George Gârda, Tata Vancea, s.a.m.d. am dorit să conservăm graiul nostru bănăţean păstrat cu sfinţenie din moşi şi strămoşi, şi să-l transmitem fiilor noştri. Oriunde au participat, ei, în România, la festivaluri, la Timişoara, Reşiţa şi Caransebeş etc au luat primele locuri (uluitoare acurateţea limbii-incomparabilă cu cele regionale din interiorul ţării n.n). La noi, şi acum se vorbeşte neaoş aşa cum s-a vorbit de sute de ani, nu s-a schimbat nimic deşi vorbim (ca la italieni n.n) limba literară pe care o învăţăm în băncile şcolare. Dar, până nu începem şcoala, acasă, vorbim graiul bănăţean. Ce să vă mai spun, avem manifestări grămadă, o întreagă pleiadă, începând cu întâlnirile scriitorilor de grai bănăţean – aici la Uzdin – prin Ioţa Vinca şi regretatul Vintilă Agraru; apoi cu festivalurile de care aminteam mai sus… Banatul nu cunoaşte frontiere şi are o limbă de graţie!”
Petre Iordache (primarul Ocnelor Mari): „Cred că nu va surprinde pe nimeni prezenţa mea pe alte meleaguri, în altă ţară; ne aflăm în Serbia la o comunitate de români, unde vedeţi şi dumneavoastră cu câtă simpatie şi dragoste am fost primiţi…Parcă pe bătăile inimii vorbesc aceşti oameni; Mă impresionează această primire şi cu siguranţă sunt dator să întorc şi eu această vizită, să vină şidumnealor la noi, să legăm nişte reciprocităţi, acţiuni care trebuie să se extindă şi în domeniul economic, chiar administrativ…Primăria de aici cu primăria de la noi, o linie social-economică. O seară superbă, programul abia a început, surprizele vor urma, organizatorii merită să fie lăudaţi!”
Vasile Barbu: „…sunt preşedintele Societăţii Literar Artistice „Tibiscum” din Uzdin, scriitor, iar vicepreşedinte este Ionel Stoiţ din Novi Sad. Alţi membri care activează în societatea noastră sunt: Dorel Frenţ Bagiu, Ioţa Bulic, Adam Ionaşcu, Elena Maria Barbu, Vidu Velici, Iova Spăriosu, Pavel Bălan, Valeriu Grosu şi alţii…(cum de vorbiţi aşa bine româneşte? întreb eu n.n)…Nu înţeleg de ce îmi puneţi această întrebare? Eu sunt român!…De ce vă uitaţi aşa la noi, de parcă am fi din altă parte!? Noi suntem români! Noi ne-am şcolit în limba română, mass media noastră este în limba română, organizaţiile culturale la fel, păstrăm cu sfinţenie l. română, graiul mumii, tradiţiile, spiritualitatea noastră; luptăm zi de zi pe baricadele românismului; suntem scriitori, ziarişti, edităm publicaţii…În Serbia există o adevărată explozie de reviste româneşti; aproape 60 de publicaţii în limba română; unele buletine, altele publicaţiile asociaţiilor, dar principalele sunt ziarul Libertatea – săptămânal – la Panciovo, Tibiscus – la Uzdin, Familia – la Petrovo-Vladimirovăţ…”
Adam Ionaşcu: „Mă numesc…de la Uzdin, am primit oaspeţii din România…De fiecare dată când vin -lunar- avem oaspeţi, îi primim la noi acasă, în toate căşile care ni-s membri ai Societăţii „Tibiscus”…Da, avem şi noi ţigani (am întrebat fiindcă nu am văzut ţigani n.n), nu există pădure fără uscături _ avem şi noi ţigani care nu lucrează. În Covăşiţa, în comună, acolo sunt ţigani din ăia bogaţi, cu tractoare şi care muncesc!…Cum trăiesc? Păi mă scol dimineaţa la ora 5, am un lucrătur care mă ajută, dau la vite, apoi merg la holdă dacă am de lucru la holdă, hrănesc animalele, am 20 de vaci, 16 tauri, lucrez ca la 50 jugere de pământ, al meu!…De, sunt ţăran (felicitări! n.n)! Am două tractoare, am maşină de făcut mărunţişuri din porumb…(Care este diferenţa dintre vlahi şi români? întreb! n.n) …Şi ei îs români, dar sunt 2-3 bănzi, şi-acolo (Timoc n.n), care spun că-s vlahi, care spun că-s români, dar români sunt toţi. Sârbii le spun vlahi. (Mi se pare că românii sunt cei mai bogaţi? întreb! n.n) Păi nu! Îs! Sunt întradevăr sate, acolo, unde copiii sunt duşi în străinătate, şi aduc! Dacă mergeţi în satele lor o să rămâneţi uimiţi de bogăţia lor…(Îl cunoaşteţi pe Ratcu Golesîn? întreb! n.n)…Da, Vasile Popa, mare poet! …e român dar s-o sârbizat şi el!

Brestovaţ – Bor, Valea Timocului

La circa 40 Km de Zaecear se află sediul Consiliului Naţional al Minorităţilor Naţionale Române din Serbia în localitatea Brestovaţ, lângă oraşul Bor, consiliu condus şi înfiinţat de Bojan Barbucic care spunea printre altele: „….Am avut noroc că am venit azi şi nu mi-s singur; avem atâtea cazuri, doctori care au studiat la Craiova, oameni care au studiat în România, dar nu i-am invitat azi ca să nu fim mulţi aici, căci vedeţi, nu avem loc…Dar în Octombrie vă invităm, ne auzim, n-am carte de vizită, , dar am adresa romanii timoc yahoo.com, când voi face o manifestaţie „Seara românilor”; de cinci ani fac această manifestare; da, bine aţi venit! Ăştia sântem românii din Timoc. (Florian Copcea ne prezintă n.n) Eu am fost de trei ori la Vâlcea. Cunosc Vâlcea. Am fost şi la Curtea de Argeş. Cunosc bine Vâlcea, am fost şi la Bisarică!
Paula Romanescu: „…Am să spun că la simpozionul acela de la Alba Iulia, de acum câţiva ani, intitulat Români de pretutindeni un participant din Africa de Sud, preot, a spus că printre preocupările domniei sale erau acelea de a aranja cursuri de vorbire românească în satul parohiei. Şi am spus: Foarte rău! Familiile ce fac? Copiii învaţă limba în familie şi nu la cursuri…Asta v-aş sugera şi dumneavoastră, cursuri de gramatică românească să faceţi cu familiile…”
Bojan Barbucic: „Ne-am luptat să introducem un curs de o oră, la şcoală, de limbă românească. Autorităţile fac presiuni. Orice poţi să fii în Serbia numai român, nu! Declarat român. Vlah în limba sârbă, ok! Din păcate pentru noi există două consilii: unul român şi unul vlah. Consiliul vlah nu are un reprezentant, care să reprezinte interesul românilor. Consiliul român este, tot, la Banat, care conduce…Aici noi nu avem niciunul. Această instituţie, de aici, nu are curent electric, suntem ilegal în această instituţie.O hârtie, o foaie nu avem. O adevverinţă care să ateste că suntem aici. Eu mi-s preşedinte de 17 ani şi avem multe greutăţi. Vă spunem din nou Bine aţi venit! Singura concesie că ne-au admis limba vlahă, ca la Moldova cândva, cu litere chirilice! Din păcate consiliul nostru se cheamă valah şi astfel ne-am împărţit de fraţii noştri din Banat… Cei de la Banat au şcoală şi Biserică…Puţină colaborare avem cu românii din Banat, cu românii din ţara mamă, România, dar nu avem colaborare instituţională, cu primăriile din România. La biserica românească se mişcă ceva…Bojan Alexandrovici a făcut cinci preoţi…Aici, în 1834 pe toţi preoţii noştri i-au dat afară. Aveam biserică românească ,…şapte mânăstiri…Ne-au schimbat numele de familie…”

Zajecar
„Atât de mare este presiunea psihologică (şi nu numai) asupra lor încât la sediul central al Mişcării Democrate a Românilor din Serbia (care este partid politic înregistrat oficial) nu este nici o firmă afişată. Sediul este în Zajecar, pe str. Pozarevacka nr.8, într-o casă particulară a româncei Persida. Este o cvasiclandestinitate. Un alt domn din conducere este Sfetozar Karabaşevici. Preşedintele MDRS Dimitrie Crăciunovici mi se plângea de lipsa rezultatelor, în lupta lui de 12 ani pentru drepturilor românilor majoritari în zonă. D-na Persida mi-a spus că nu vrea să i se dea foc la casă. Acum am înţeles de ce în Timoc s-au declarat aşa puţini români sau valahi. Trebuie să ai sânge în tine în Serbia ca să te declari român. La sediul din Bor al Asociaţiei pentru Cultura Vlahilor/Românilor din Serbia de Nord-Est a fost scris pe uşă în sârbeşte Marş din Serbia şi desenate obscenităţi în mai multe rânduri.
Trebuie să nu lucrezi la stat ca să nu îţi pierzi slujba şi să te aperi de o maşină infernală, care te face să îţi pară amarnic de grea crucea ce ţi-ai luat-o fiind altceva decât sârb, într-o zonă pe care Serbia se teme că ar putea să o piardă. Serbia este suspicioasă şi vede şi inventează peste tot posibili inamici.
Serbia sau coada căţelului

Vicepreşedintele MDRS Draghişa Kostandinovici din Kladova a tăiat coada căţelului şi a tras un sediu de filială (mi se pare că din banii lui) într-o clădire reprezentativă şi cu firmă bilingvă la intrare. Nu a mai aşteptat ajutor de la Bucureşti. Adresa este: Kladovo, str Kralja Aleksandra 50, tel/fax: ++381 19 87 526 şi 88 755, acasă: ++381 19 86 546, mobil: ++381 063 8 052 512, e-mail personal şi la firma sa de contabilitate. Pentru finanţarea revistei „Vorba Noastră“ (care din lipsă de fonduri apare cam o dată pe an) este deschis contul nr. 54019/17217941 la Komercijalna Banka A.D. Beograd, filiala Kladovo. Legea a permis doar până la 1 ianuarie 2004 partidelor să fie finanţate din străinătate. Redactor şef al revistei este Mihailo Vasilievici din Kladuşniţa tel ++381 19 83 297 şi mobil ++381 064 255 3007 ”
(Serbia de răsărit: o mare de români, 16 03 12, PRM-Filiala Călăraşi).

Felix Romuliana

Înainte de a fi cazaţi la Zaecear, Dimitrie Crăciunovici a invitat delegaţia română să viziteze cetatea Felix Romuliana aflată foarte aproape de reşedunţa lui Milenco Ştefanovici, directorul ziarului „Vorba noastră”, reşedinţă a împăratului Galeriu (cetate romană din sec.IV, păstrată impecabil, una din cele mai cunoscute din Europa, din acea vreme).

Dimitrie Crăciunovici: „Permiteţi-mi să vă salut în numele MDRS (Mişcarea Democratică a Românilor din Serbia) şi în numele membrilor preşedenţiei care sunt aici; este vorba de domnul primvicepreşedinte, domnul Karabaşevici, şi secretara generală Persida Krstic. Mai este prezent preşedintele comitetului din Negotin, Mitkovici Negoişa şi Milenco Ştefanovici, directorul ziarului „Vorba noastră”, Florian Copcea – director adjunct la ziar, şi la urmă eu, Dimitrie Crăciunovici, de cinci ori reales şi rămas în funcţie (preşedinte MDRS n.n), de meserie ofiţer superior, de armată, şi colonel în rezervă…Bine aţi venit şi să vă fie de bine!
În al doilea rand vă rog ca la întoarcerea în ţară să spuneţi că noi aici ne luptăm pentru drepturile noastre naţionale, culturale-bisericeşti, că avem necazuri, şi trebuie să ştiţi că va fi şi mai rău…La noi acum, cu ultimele alegeri, a câştigat partea de dreapta, iar pentru minoitatea română din Timoc va fi mult mai greu: s-a desfinţat ministerul pentru minorităţi. Acum chiar că avem nevoie de ajutor. Anul trecut ne-au promis, pentru ziar, de la department, un ajutor de 10 000 lei. Noi am făcut contract cu tipografia, banii n-au venit şi eu trebuie să plătesc din buzunar. Acum iar ne-au promis că ne dau aceşti bani…Acum ne ajută, la scos ziarul, domnul Copcea şi domnul Răducan. Acum este momentul să facem nişte înfrăţiri-colaborări. Vă amintiţi, eu nu am fost la Vâlcea de doi ani …de ce ? Anul trecut am ieşit la alegeri pentru consiliile naţionale, am avut recesământ, apoi o preînregistrare de organizaţie, altfel ne-am fi stâns! Acum avem iar activităţi: Congresul nostru, al V-lea, unde avem în gând să schimbăm o mare parte din conducere, pentru că eu, Persida şi Karabaşevici suntem de 21 de ani! Dorim să intre persoane tinere care au avut timp să se formeze…care au făcut facultate în România…iar noi bătrânii să stăm ca un stâlp, ca ei tinerii să nu greşească. Cea mai mare greşeală ca organizaţia noastră să treacă la vlahi! Noi am fost dezbinaţi în trei grupuri: al nostru-românii din Timoc, al doilea- vlahi recunoscuţi numai prin limba română şi al treilea care susţine că vlahii nu au nici o legătură cu românii…un domn de la dumneavoastră mi-a zis de ce nu ne unim toţi românii din Serbia? I-am spus că o mare parte din vlahi vor să treacă la noi…Să zicem că-i primim; ce se va întâmpla, însă? Dacă îi primim acum, la al V-lea Congres, ei, având majoritatea şi o altă educaţie o să ne treacă să fim toţi vlahi. Dar vlahii sunt foarte bine primiţi de sârbi pentru că sunt consideraţi ca stâlpi preromânizaţi, lucru neadevărat…Care sunt vlahi şi spun că sunt stâlpi românizaţi…Dacă România, nicicând nu s-a chemat Vlahia, ci numai Valahia şi doar o vreme…iar poporul nu s-a chemat vlahi sau vlohi, ci doar valahi…Rezultă că noi acceptând a fi vlahi înseamnă că suntem altceva decât români…Ce înseamnă cuvântul vlah-vlosit?…om păros! Un om de un nivel mult mai jos!…Asta trebuie să spuneţi în ţară! Noi trebuie acum să primim nişte ajutoare, deşi văd că România nu prea merge bine, dar ar fi bine pe cât putem, să ne ajutăm…Altă problemă este că « Departamentul românilor de pretutindeni » nu ne prea are în grija sa! De ce? Pentru că noi, românii din afară, nu putem vota în patria mamă… Diaspora, în jur de 3 milioane, da! …Şi atunci România se ocupă mai mult de diaspora…Mai este o problemă! Să ni se dea şi nouă cetăţenia română! Bulgaria a dat 56 000 de paşapoarte bulgarilor din Serbia. La noi, în Timoc, unul singur a primit paşaport, care este căsătorit cu o româncă. Până pe 15 iunie trebuia să se deschidă Consulatul român la Zaecear…Nu s-a întâmplat până acum…Asta ar trebui dumneavoastră să spuneţi în ţară: ce se întâmplă cu românii din Valea Timocului? Nu este păcat de ei? Dacă secole nu am avut nici un drept, nici şcoală, nici mass media, nici biserică…Avem două biserici construite dar care nu prea sunt cunoscute! În schimb în Voevodina avem tot ce ne trebuie. De ce ? Pentru că Voevodina este un teritoriu mic, cu 33 000 de români şi asta nu unseamnă nimic pentru sârbi…Aici, unde suntem 300 000 nu avem nimic…La noi întotdeauna să veniţi, vă primim cu toată inima! ”
Emil Catrinoiu: „Să-i mulţumim domnului Puiu Răducan pentru eforturile depuse pentru această excursie! El este principalul vinovat că noi ne aflăm aici, este un om extraordinar care s-a zbătut şi, de asemenea, să-i mulţumim domnului profesor Copcea de cum ne-a condus până aici”…Apoi domnul Catrinoiu face cadou gazdelor câte o carte din recenta sa apariţie tipografică „Ghidul Mânăstirilor şi schiturilor din România”, o carte care descrie complet 668 lăcaşuri de cult din ţara noastră.
Florian Copcea: Aici (la Zaecear n.n) veţi vedea ceva unic…domnule Crăciunovici, nu plecaţi!…Sufletul acestei reviste-Milenco Ştefanovici („Vorba noastră” n.n). Îl vedeţi pe primul vicepreşedinte MDRS, apoi pe doamna secretară Persida-un contabil feroce, care a administrat f bine donaţiile, singura sursă de întreţinere a MDRS…Să trimiţi copiii la studii în ţară; să tipăreşti reviste, programe…Domnul Milenco este argintul viu! Eu personal vă spun: fără Milenco, această organizaţie ar fi dispărut; apoi la opt ani trebuie să faci reînregistrarea organizaţiei…Să te declari român, foarte greu! Eu ca preşedinte al Fundaţiei „Lumina”, din Turnu Severin am obţinut un ajutor financiar de 12 000 lei pentru patru numere din „Vorba noastră”, o revistă de mare prestigiu. Şi văd că doi lideri ai românilor de aici au contestat această sumă, a mea – deşi în România, deoarece lor li s-a tăiat finanţarea, aici! Vreau să vă rog ca la Congresul viitor domnul Crăciunovici să fie preşedinte de onoare, prim vice preşedinte să fie domnul Milenco iar preşedinte acest domn tânăr, care, acum, este primvicepreşedinte.”
George Voica: (citind dintr-o carte, a sa) „O ţara mea frumoasă dar pustie/ ce plânge-acum de parc-ar fi război/ te-au despuiat păgânii,/ sânii-ţi goi, şi-i atârnară într-o prăvălie./ Te-au tras pe roată,/ te-au scuipat în faţă/ aşa cum pe Hristos mi l-au scuipat/ deşi era al lumii împărat./ O ţara mea, orbecăind prin ceaţă/ ai dat tribut copii nevinovaţi/ şi pungi de galbeni, fragede fecioare/ în lacrimi mari tu ai spălat picioare/ unor călăi ce se credeau bărbaţi…” (cerem scuze dacă am relatat incorect – am redat după auz şi nu după înscris n.n).
Gheorghe Sporiş: „Vreau să spun domnului preşedinte Crăciunovici că am asistat la prima întâlnire de la Episcopia Râmnicului, când, după ştiinţa mea, s-a semnat un contract de colaborare între Povestea vorbei şi Vorba noastră, şi că am fost şi eu semnatar; …ocazie cu care am scris şi un amplu articol în România pitorească. După câte ştiu eu, câteva numere din Povestea vorbei au reflectat activităţi de la dumneavostră, dar ulterior parcă nu a mai fost colaborare, poate şi pentru că a dispărut dintre noi Momcilo Ilici… Ar trebui să întărim legăturile, în continuare”!
Nelu Barbu: „Domnul Milenco ne-a confirmat o idee, a lui Eminescu, din nuvela Sărmanul Dionis care se încheie aşa: ne naştem într-un loc, ne realizăm în altul, şi murim în altul…Dumneavoastră sunteţi un adevăr pe care îl subliniază Eminescu…şi pentru care trăim această seară, acest adevărat simpozion literar…”
Petre Iordache: (F Copcea a subliniat că domnului primar Iordache trebuie să-i mulţumească pentru apariţia cărţii Condiţia scriitorilor români de la origini până în prezent şi în care se regăseşte şi biografia acad. Mihai Cimpoi, care la 1 septembrie face un număr de ani! n.n) „M-am intersectat cu activitatea dumneavoastră de vreo trei, patru ani; localitatea Ocnele Mari este una de dimensiuni reduse, dar cu un potenţial spiritual puternic…Am făcut cetăţeni de onoare chiar din Basarabia şi din alte părţi tocmai pentru extinderea relaţiilor, pentru a relaţiona cu domniile lor, pentru un câştig cât mai mare, chiar şi spiritual, pentru Ocnele Mari… Acum mi-ar place să relaţionăm în continuare şi în plan economic deoarece fenomenul cultural, singur, nu se poate întreţine…Pliez la asemenea acţiuni şi doresc să vă spun, că ori de câte ori sunteţi prin teritoriul nostru doresc să fim şi noi informaţi, dorim să ne întâlnim…
În încheiere prim vicepreşedintele MDRS, cel posibil urmaş al domnului Crăciunovici, a toastat, ridicând paharul: „Trăiască Ţara Românească!”

Isacovo – Ciupria

La Isacovo am stat de vorbă cu doi localnici şi un vâlcean, Ciolacu Gheorghe tatăl unuia dintre pictorii acestei biserici care urmează să se sfinţească…Trebuie ştiut că pictura din altar, specific ortodoxă, încearcă o evocare (felicitări „proiectantului”) a picturilor din altarele bisericilor sârbe ctitorite de Sfânţii Sava şi Simeon: Halandar, Zica şi Studeniţa, dar şi a iconografiei iconice de la Biserica Domnească din Curtea de Argeş şi de la Boniţa bistriţeană…

Ştefan: „…Ştefan mă cheamă şi aici ne aflăm la Isacovo comuna Ciupria…Părintele se cheamă Bobu Lui, cel fără o ureche, celălalt este de la Nigotin, părintele Bojan Alexandrovici…De aici până la Turnu Severin sunt 210 Km….Mai uşor de trecut este pe la Porţile de Fier 2, pe la Negotin…157 Km, pe acolo nu-i nimeni faţă de vama de la Porţile de Fier 1
Ciolacu Gheorghe: „mă numesc Ciolacu Gheorghe şi am venit aici pentru că fiica mea a lucrat ca ucenic la pictarea acestei biserici…Am venit şi anul trecut, îi cunposc pe aceşti oameni…Anul ăsta am venit fiindcă este sfiinţirea acestei biserici. fiica mea nu a putut veni, acum este în Maramureş pentru pictarea unei biserici din lemn în comuna Ieud…Fiica mea se numeşte Ciolacu Filofteia şi a făcut liceul Mircea cel Bătrân din Râmnicu Vâlcea…Sunt din Râmnicu Vâlcea, mai excat din comuna Stroieşti”.
Fermier din Isacovo: „Mă cheamă Sima Mădălache, dar pre nume mi-s Străinovici; da când au început scriiturile şi permisurile am avut pe cineva chemat Străin, şi am primit numele Străinovici, ca toţi sârbii…Da, suntem în localitatea Isacova comuna Ciupria; acolo îi Ciupria (arată cu mâna); am casă, uite, acolo, avem vreo 20 de hectare, da lucrăm 100…Am luat în arendă; vecinii îs duşi la Helveţia şi n-au copii care să lucre; …De, cum să fie! …anul ăsta, uite acolo, am floarea soarelui, iar aici, uite, am iarăşi floarea soarelui! …uite, atât (arată un diametru de 40 centrimetri) s-a făcut floarea! Pe noi seceta nu prea ne-a ajuns; floarea semănată la 1 mai e bună şi nu bună, dar cealaltă este grozavă…”

Serbia. Biserică românească sfiinţită la Isacovo

20 08 12 Ari Berg-Karadeniz Press

Biserica Ortodoxă Română din Isacova a fost sfinţită duminică de un sobor de preoţi al Episcopiilor Bisericii Ortodoxe Române “Dacia Felix” din Vîrşeţ şi din Râmnicu Vâlcea, în prezenţa membrilor expediţiei cultural-ştiinţifice “Pe urmele istoriei românilor” şi a aproximativ 100 de etnici români din zona Ciupria.
Vicarul Bisericii Ortodoxe Române din Timoc şi protopop al Protopopiatului “Dacia Ripensis”, Boian Alexandrovici, a declarat că hramul acestui sfânt lăcaş de cult, al doilea construit în regiunile istorice Timoc, Morava şi Sudul Dunării, este Sfinţii Mucenici Montanus şi Maxima, transmite Agerpres. “Am reuşit după multă trudă să mai înălţăm o zidire pentru credincioşii români care, timp de aproape 180 de ani, nu au beneficiat de slujbe şi de săvârşirea Liturghiei în limba română”, a afirmat Alexandrovici.
La rândul său, preotul Iel Bobu Lui, parohul Isacovei, a arătat că lucrările la această biserică au început în anul 2009, iar în 2012 s-a finalizat pictura de către pictorii bisericeşti Lăcrimioara şi Liviu Anton din Bucureşti. Prezent la acest eveniment cu profunde semnificaţii în istoria românilor din Serbia de nord-est, unde trăiesc peste 300.000 de români, ambasadorul României la Belgrad, Daniel Banu, a arătat că este o bucurie pentru minoritatea românească din Serbia că, după aproape 200 de ani de sete duhovnicească, are un lăcaş de închinăciune.
“Vom continua să sprijinim activităţile promovate pentru păstrarea limbii române în această parte a Serbiei, pentru continuarea dialogului cu autorităţile sârbe, astfel încât românii să-şi recapete drepturile la învăţământ şi biserică proprie”, a spus Banu. După săvârşirea slujbei de sfinţire a bisericii, clopotul bisericii din Isacova a bătut prelung pentru a vesti credincioşilor din împrejurimi că de acum au un loc de închinăciune unde să asculte slujbele bisericeşti în limba maternă – limba română.
În perioada 17-19 august 2012, în comunitatea românilor din Republica Serbia, în organizarea Forumului Cultural al Râmnicului, al Societăţii culturale Anton Pann – Rm. Vâlcea, al Fundaţiei Culturale Lumina din jud. Mehedinţi şi al Clubului CIC din Curtea de Argeş, a avut loc expediţia cultural ştiinţifică sub genericul „Pe urmele istoriei românilor – în comunitatea românilor din Serbia”. Această acţiune este o mai veche dorinţă a ONG-urile culturale din judeţele Vâlcea, Mehedinţi şi Argeş de a întări legăturile de prietenie şi colaborare cu reprezentanţii oamenilor de cultură din comunitatea românilor din dreapta Dunării. sfinţire a unei biserici eşti pe Valea Moravei după 1400 de ani Prima sfinţire a unei biserici Basilica. ro
Pe 19 august 2012, la Isacova a fost sfinţită biserica Sfinţilor Mucenici Preotul Montanus şi soţia sa Maxima din Singidunum. Cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Daniil, Episcopul Daciei Felix, Părintele protopop Boian Alexandrovici, Vicar al Timocului, împreună cu cinci preoţi au sfinţit biserica. Alături de mulţi credincioşi de pe Valea Moravei, Valea Timocului şi zonei Homolie a fost prezent şi un grup de români de la Râmnicu Vâlcea, în frunte cu părintele Nicolae. Cununa prezenţelor a fost încheiată de excelenţa sa, domnul Daniel Banu, ambasadorul României de la Belgrad.

După Sfânta Liturghie au fost împărţite şi diplome la 17 ostenitori la ridicarea şi împodobirea bisericii. Doi dintre aceştia s-au învrednicit de a primi Crucea Sfântului Niceta de Remesiana cea mai mare distinctie pe care o oferă Protopopiatul Daciei Ripensis. Numele lor sunt Mirea al lu Pârvuliesci (Dimitrije Dulkanovici) de la Isacova şi Noviţa al lu Vanuţă (Novica Damian Vannuca) de la Belaica.

Leave a Comment

Previous post:

Next post: