În 2007, chiar la 1 ianuarie, România devenea membră a Uniunii Europene iar Municipiul Sibiu-Hermanstadt, în tandem cu Luxemburg, era desemnat capitală culturală europeană! Amprenta europeană a orașului, întemeiat de coloniștii sași cu secole multe înainte, cu o mărginime… românească fără recunoașterea drepturilor ca națiune receptă, se demonstra ușor mai europenilor, dar românii orașului, neclarificați despre sine, puteau vedea în frumosul blazon doar o concesie. Cineva a intuit starea de lucruri, s-a pus pe treabă și a clarificat în scris, documentat, cu expertize specializate… cum a lucrat „picătura românească” în posibila prejudecată că orașul fratelui (herman!) nu ar fi avut și încrustarea în piatra cetății a unui adevărat fenomen românesc cu o forță de iradiere în modernitate și peste mai lărgimea plaiurilor reîntregite.
La Călimănești în 2022, într-un anumit context, am primit o carte frumoasă: „Sibiul românesc-Oameni și locuri” Editura HONTERUS, Sibiu 2016. Coperta IV, prin sinteza lui Alexiu Tatu ne edifica imediat asupra conținutului și autorului. Redăm integral prezentarea specialistului de la Arhivele Statului din Sibiu, el însuși cu expertiză în domeniul cercetărilor bazate pe documente: „Cu acest nou volum istoricul sibian Cornel Lungu, un împătimit cercetător al culturii naționale, readuce în memoria comunității contemporane Sibiul românesc, mai puțin cunoscut, cu sorgintea în cetatea Sibiului din amurgul evului mediu transilvan până la jumătatea secolului al XX-lea.”
Cartea, cu un titlu sugestiv, are pe Coperta I imaginea „Muzeului Asociațiunii” (ASTRA), ne atrage atenția și printr-o grafică inspirată , datorată lui Claudiu Popa. Intenția autorului este explicită prin dedicația : „Orașului meu”, iar ideea acestei scripta manent (și cu dovada imaginilor, altfel… lucrătoare!) este în înțelesul mottoului în latină, preluat dinspre Ovidius Publius Naso… cu trimitere la tenacitatea perseverenței… picăturii, în amprentarea pietrei. Cuvântul înainte , scris prin 2010, ne-a dus spre supoziția că evenimentele din 2007, ar fi determinat clarificarea adusă de această carte, în prima instanță chiar pentru cetățenii orașului. Suntem atenționați, avant la lettre, asupra unei munci în echipă și asupra contribuției financiare a unor oameni de bine (aici în respectul utilității publice!). Facem aici publice numele arhitecților: Dr. Alexandru Avram și Ioan Bucur, ale administratorilor fondurilor Bibliotecii ASTRA (din Sibiu) Voichița Bițu și a fondului Emil Fischer; a fotografilor pentru imaginile Sibiului contemporan: Vladimir Secoșan și Louis Guermond , apoi a familiilor Marilena și Robert Blaj din Sibiu și Ioana și Cornel Dragomir din Ocna Mureș… pentru sprijinul financiar acordat.
Cartea, nu doar de… învățătură (cum o numește Alexiu Tatu!) argumentează asupra unei istorii remarcabile a orașului care și-a primit blazonul meritat de capitală culturală. O densitate de evenimente atestă leagănul spiritual multicultural al orașului de pe malul Cibinului. O cronologie inspirată făcută sub titlul „Pentru prima dată în Sibiu în țară și în lume” amintește, între 1292 și 2007, cele mai importante premiere, nu doar pentru cunoaștere, dar și pentru potențarea unei mândrii, nu doar locale! Pentru fiecare român, venit la Sibiu, cartea este un ghid și un motor de căutare, prin istoria și cultura română. Poate fi călăuză prin orașul care a catalizat, printr-un proces al ridicării elitei românești, structurări instituționale și acțiunile în câmpul faptei, singura amprentabilă în relief, dar și în codul genetic al românescului cultural-spiritual. Ce vectori ai ființării românescului… marile personalități care au trăit, ori doar au trecut prin acest oraș! Despre acest proces al edificării unei elite românești apelăm tot la sinteza Copertei IV, și vom afla în plus despre structurarea volumului de date, informații, imagini ale cărții: „Evoluția sinuoasă a societății românești, ridicarea prin școală și cultură dar și figuri de clerici și cărturari, scriitori, filozofi, medici și înalți funcționari, toate acestea apar clar de sub vălul pe care autorul îl ridică de pe instituțiile și personalitățile care au făcut carieră în Sibiul de altădată. Identificarea personalităților sibiene cu străzile și clădirile intrate de acum în istorie ca și prezentarea lor integrată în universul civilizației transilvane multietnice și multiculturale, dublate de o bogată ilustrație comparativă, iată noutățile care îi vor face pe sibienii de azi și de mâine să se apropie cu interes și să se despartă cu mândrie dar și cu regret de acastă veritabilă carte de învățătură”. Este cu adevărat o… carte de învățătură, dar nu doar pentru sibieni! Credem că pentru toți românii, inclusiv pentru habotnicii care luptă pe baricadele însingurării etnice, într-o vreme a multiculturalității, chiar printr-o capitală culturală europeană! Să facem trimitere doar la opoziția față de ridicarea unui monument baronului Samuel Brukental, fost guverantor al Transilvaniei, personalitate emblematică a istoriei. Procesul istoric, marcat în schimbarea numelui străzilor, al vremelniciei unor locații și trecerea unor personalități prin locul bine precizat, la un moment anume, fac din Oraș un muzeu, care își are în carte ghidul la îndemână.
Urmărind traseul biografic al unei persoane se poate identifica și interesul altor orașe… pentru acest ghid care le recuperează personalitățile uitate. Facem aici remarca, privind doar traiectoria arhitectului Alfred Hugo Cernea (1883-1965). Ca un studiu de caz pentru ilustrarea organizării informațiilor despre … oameni și locuri (vezi cuvintele cheie din titlul cărții!) vom remarca succesiunea: Strada cu imaginea de ansamblu/ denumirea ei de-a lungul timpului/ apoi la o anumită adresă (nr…) , în imobilul descris de arhitecți!(și cu imaginea dacă arhivele au păstrat-o, ori poza de azi!)/apare personalitatea cu chipul ei și elementele biografice. Remarcabilă, între toate, fosta cale a Cisnădiei, azi strada Nicolae Bălcescu!
Am ales personalitatea arhitectului Alfred Hugo Cernea care a locuit pe strada General Magheru nr.54. Aflasem de la prezentarea de ansamblu a străzii că numele lui Magheru, fusese atribuit în 1970 și că până atunci își avusese , începând dinainte de 1540 numele: Platea Schporar, Sporegasse (Strada Pintenului), Carol al II-lea (1929-1934), Pintenului (1934-1947) apoi pentru o scurtă perioadă: Mihai I și V.M. Molotov (1948-1970). Aflăm instituțile cu sediile pe această stradă și marile personalități care au avut o legătură anume cu ele (între ele Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”). Aflăm că la Nr.27, a locuit o perioadă Ioan Slavici, căruia i se recuperează biografia… spre necesara cunoaștere a celor ce încă nu l-au cunoscut.
Cităm de la p.72-73, ca să motivăm alegerea acestui exemplu și din orgoliul local: faptul că vom face recomandarea acestei valoroase cercetări în revista „Cultura Vâlceană” și întâmplarea că am intrat în posesia cărții la… Călimănești, unde l-am cunoscut și pe cercetătorul Alexiu Tatu. „Fiul lui Josef Czernil (Alfred Hugo Cernea s.n), venit, la finele veacului XIX-lea, de pe meleagurile Boemiei, urmează școala primară la Călimănești, unde tatăl său fusese numit mecanicul stațiunii, prin decretul regelui Carol I. După absolvirea liceului „Alexandru Lahovari” din Râmnicu-Vâlcea pleacă la Salzburg și apoi la Viena unde va face strălucite studii de arhitectură. Dragostea lui nemărginită pentru România îl aduce în țară și la scurt timp pleacă pe front. La întoarcere, aidoma tatălui său, cere cetățenia română și se stabilește definitiv la Sibiu în 1919. ” Este consemnată truda s-a în domeniul arhitecturi din Transilvania, mai peste tot: Făgăraș, Hunedoara, Târnăveni, Tălmaciu, Cisnădie, Sibiu, Prejmer, Nucet, Cristian, Rășinari, Săliște (biserici, școli, cămine culturale etc.).
Vă recomandăm să luați în studiu această carte album, ghid, aide memoire și carte de învățătură totodată, de o frumusețe specială, de-o riguroasă abordare științifică și de maximă utilitate. Luați-o tovarăș pe străzile Sibiului! Priviți clădirile, prin spusa arhitecților și constatați îndemnul la armonia interetnică, după cum și stratificarea cultural-spirituală și trăirea confesională diferită o constată! Să mulțumim celor ce au făcut-o posibilă și să îndemnăm forurile culturale oficiale să o remarce ca exemplară realizare; să o multiplice, eventual și în alte limbi de circulație…, că doar este vorba de Sibiul din România, capitală culturală a lumii în întregul ei.
6. Oct.2022
