Rugăciune
Nu mă întreba Doamne ce şi unde mă doare,
mai bine alungă-mi dintre icoane,
piatra-ndoielii ce-o port printre
râuri de sfinţi, de oameni drepţi,
vânduţi, daţi, dedicaţi meşteşugului
din tipsia balanţei cu ambele talere
înclinate credinţei dintâi, că alta nu-i
sau nu ştiu eu,
vindecă-mi beteşugul
de-l am dacă n-am găsit sipetul potrivit
în care să-ncapă un cap dezvelit,
un potcap, o mitră episcopală sau
de mitropolit,
ia-mi doamne odată cu piatra
trapa izvorului Mariţei
care mi-a-nchis libertatea de a mă ruga
înspre tine cu mâini împreunate curate,
nu îngrădite de pacte dovedite cu acte,
nu sub umbrarul domnitorului
din hambarul schimbătorului de sigilii,
şi lasă-mi liberi şi vii, monahii, oamenii
să se poată ruga, învăţa, să ştie a-şi curăţa
drumul spre cer din orice ungher,
lasă-mi pagina tipărită cu sânge
să-ţi cânte cântările, imnurile
în toate limbile pământului
ca-n ciripitul trilului
din curata, înverzita
grădină a Maicii Domnului,
fă să sune manuscrisele
din trâmbiţa cu Didahiile,
îndreptări, legi mănăstireşti
drumuri bătute cu nestemate ce ţin credinţa
drept far şi pavăză,
oază cu izvoare curgătoare
revărsate peste seceta
celor fără de suflete,
arată „obrazele” celor vestiţi
dăruiţi Dumnului,
cărţilor din Vechiul şi Noul Testament,
din Sfânta Scriptură
în Biblie şi în Evanghelie
schimbă pe fiecare după chipul
şi asemănarea cu Tine,
binecuvântează toţi oamenii,
toţi tipografii
de la Coresi înainte şi după,
astupă ţevile armelor,
umple gura săracilor, înfometaţilor,
fă loc de pat sărmanilor, pribegilor,
leagă horele statelor prin cântul pământului,
iartă păcatele făcute,
zise sau gândite de râmniceni,
români de pretutindeni, geogieni
din Iviria bătând clopotele din Tbilisi
spre toate celelalte clopoţindu-le
prin trimişii tăi,
fereşte de cel rău
toată suflarea pământului
binecuvântându-l, limpezindu-l,
curăţându-l!
Îndeamnă-i pe toţi, Doamne,
să se lipească
de biserica noastră
păstrătoare de har,
aripă de măiastră,
isihastă!…
