S-a întâmplat prin mileniul trei, la reperul 2026, urmare a unei invitații să participăm într-o… caravană culturală (vezi OVIDIUS RO…) care onora un festival internațional organizat de Asociația Româno- Germană „Alexandru Ioan Cuza”, din Heidelberg. Sub patronajul unui simbol al unității (adică al Principelui Unirii… principatelor, de prin 1859!), sub deviza… caravanei tricolore: arta ne unește!, am dat curs invitației românilor din… Germania, să reamintim unei patrii cultural-spirituale de pretutindeni, că marea diversitate a lumii ne poate vedea, prin genialul sculptor oltean, născut în Hobița și înveșnicit cetățean francez în Montparnasse. Anul acesta tocmai se arătase borna 150 de la nașterea lui Constantin Brâncuși și acest fapt trebuia reamintit românilor de pretutindeni, sculptorul român fiind al umanității, prin opera sa. Iată-ne purtători de mesaj, pentru sărbătorirea sculptorului, la Festivalul Tineretului și Păcii, organizat cu menirea unei ștafete între generații, în care scriptura (cărțile scrise, revistele!), ucenicia în atelierele formative ( bucătărie, brodat, olărit, pictură, muzică, dans, teatru ș.a!), își vor fi produs efectele dorite.
Iubitori de Brâncuși (cu cărți, reviste și articole dedicate!), dar și ziariști acreditați informării publice, în sfera culturii, vom fi fost atenți și la modul de organizare, să putem sugera și altora rețeta unui parteneriat public-privat care să depășească buna intenție, doar propagandistică, a celor ce nu prea au clare interesul general si prioritățile majore. Senzația că românilor, a celor departe de casă, le pasă mai mult de cultura identității de neam, este prima constatare! O sesizasem și prin „Caietul 22”, al Academiei Germano-Română din Baden-Baden, editat în 2026 la Editura Magic-Print din Onești, în care într-un anume consens, românii de departe și cei de acasă slujesc, pe aceeași lungime de undă fiind, în timp real, respirația culturală… dincolo de interesele unei scene care dezbină pacea socială atât de necesară.
Am plecat la drum pe cheltuiala proprie (din pensiile unei munci de decenii!), să dăruim de la noi, din cunoașterea agonisită (cărți, reviste de dar, și să ostoim un dor de acasă… celor plecați, dorul țării pe care o iubesc de la distanță și chiar o adeveresc prin fapte!).
Iosif Herlo, președintele asociației româno-germană organizatoare, ne-a salutat bucuros și ne informează, imediat că are mulți prieteni în Vâlcea, cu care la edițiile anterioare ale Festivalului a colaborat! Încercăm o mirare că în arhiva presei noastre culturale ( INTOL PRESS-ul, prin Cultura Ars Mundi a sa, cu peste 20 de ani de activitate!) nu aveam vreun reportaj, că doar exista în peisaj și revista lunară „Cultura vâlceană”, ce să mai vorbim de istorica revistă „Povestea Vorbii”, devenită- pentru supraviețuire „Povestea Vorbii 21 ”? Ne-am angajat să nu se mai întâmple asemenea omisiuni! Ne-am găsit imediat în consens cu intențiile festivalului și pentru colaborarea de durată. Imediat la întoarcere acasă pe culturaarsmundi.ro au apărut: articole, fotografii și secvențele de film. Dădeam un fel de raport colegilor „Seniori”, cărora le purtam mesajul de prietenie și le făceam cunoscut evenimentul. În caravana OVIDIU RO, fusesem invitați din partea asociației vâlcene, persoane cu responsabilități anume: subsemnatul vicepreședinte, Simion Petre Cichirdan secretar, Mihai Mustățea redactorul șef al Revistei „Seniorii”, Mioara Ohîi, în consiliul de conducere al Asociației „Seniorii….” (înființată în 2007!) Scriitori de cărți și reviste, fusesem aleși pentru sărbătorirea lui Constantin Brâncuși, în anul dedicat aniversării celor 150 de la naștere, cum o făcusem în cursul verii la „Lira Litoralului”/ Festival național, cu aceeași caravană, cu acreditare UNESCO, festival la care „Seniorii” au fost prezenți. Am organizat și acolo o expoziție de carte și reviste – despre Constantin Brâncuși, și am expus preocupările vâlcene pentru cunoașterea operei sale! Integrați caravanei, am fost parte în scenariul prezentări folclorice pentru mesajul… arta ne unește, cu cromatica tricoloră și cu portul popular inconfundabil plaiurilor românești al oaspeților, dar și al gazdelor de aici… retrăind rădăcinile în noua patrie! Reporteri de ocazie, am salvat, foto-video, momente semnificative, pentru amplificarea efectelor prin spațiul virtual. Am urmărit cu interes prezentările instructive (festivalul, cu adresabilitate copiilor și tinerilor, organizase ateliere tip workshop, în care verbul a face, strunit de voința motivată cu știința pedagogiei, punea gurile, mâinile, picioarele ucenicilor la treabă/ olari, pictori, actori, instrumentiști, bucătari, etc.). Legăm relații de colaborare, donăm cărțile și revistele expuse, la final… celor interesați. Multi/culturalitatea, prin arta prezentă se destăinuie ucenicilor, să-i deprindă alfabetul! Dar nouă seniorilor?, cei plecați și cu misiunea să se dăruiască celor ce ne urmează în ștafeta generațiilor, ce altceva ne-a adus, ca valoare adăugată, investiției făcută?
Ne asumăm aici, printr-un reportaj încadrat în seria „școala altfel”, impresiile despre Valea Rinului, cunoscută în mai multe rânduri. Invitația la Heidelberg ne prilejuia și ocazia să împărtășim celor de acasă și noua experiență, adăugată celor mai de demult de pe Valea Rinului!
Sunt multe… cele ce ne unesc în marea și frumoasa diversitate a lumii! Am observat curgerile apelor care se adună din mulțimea izvoarelor, munților diferiți, dinspre toate punctele cardinale și se pun împreună după drumuri lungi în întinderile statice cu balansuri legănate de soare și lună! Apoi că acestea își primesc numele să marcheze spațiul viețuirii geografiei, cu vibrația omenească, susurând undele viețuirii cu pulsul arterelor imensului trup hidrografic. Am fost cu ani în urmă, prin 1995, într-o misiune de documentare privind gestiunea apelor germane la Karlsrhue, unde se afla Administrația generală (BAW), tocmai într-un oraș pe Rin! Marele fluviu european cu izvoare și prin cămările ghețarilor Alpilor helvetici, dar și prin Pădurea Neagră ( vezi afluența Nekarului, care trece prin Heidelberg!) ori a Moselei născută curgere din Vosgii francezi, mi-a sugerat imediat importanța lui în istoria omenirii, după cum se recomandau și Nilul, Dunărea… ori cele ale Mespotamiei, Chinei și Indiei. Ce are specific Rinul, în generalitatea celorlalte…? Poate da răspunsul asupra felului propriu de-a fi al neamurilor trăitoare prin aria sa de cuprindere? Cu o lungime de 1300 km, de cinci ori mai scurt decât Nilul, la același volum mediu al debitului de cca. 2330 mc/sec., coboară spre nord, din izvoarele Alpilor, dar și dintr-o rețea de afluenți, cu identitate proprie, din compunerea diversității trăirii prin cetățile naturale ale văilor, fiecare cu un specific propriu… Cantoanele elvețiene, țările/landuri… germane – cu asumarea identității în interiorul unor Imperii (politice și religioase!), atestă într-un fel și trăirea românească în atâtea țărișoare prin geografia carpato-danubiană, trăindu-și maternitatea și freamătul sonorității înnobilat cultural-spiritual. (Speculăm aici cu semnificația cuvântului german/herman=frate, vezi hermanstadt=orașul fratelui, ori român/ romanoi, adică trăitor peste timp în Rumelia, ori în Romania…, cucerită de la daci… numită așa conform „chestiunii orientale”, abia după 1866!/ să ne referim aici simultan la Al. Ioan Cuza, exilat la Heidelberg și la Carol I, venit principe de pe Valea Rinului!). Dinamica transformărilor social-culturale și a credințelor și-a potrivit ritmurile cu vectorii dominanți ai puterii omenești în confruntare directă între nordul continentului… mai „răcoros” și sudul mai… „încălzit”. Să remarcăm că pe Rin… spre vărsarea lui nordică Imperiul Roman își va fi durat… Colonia/ Koln și că Rinul va fi fost , precum Dunărea, front permanent… imperial. Tocmai o adeverire a confruntărilor între diversități. Dar în casa păcii vom fi constatat în vreme pe prinții electori ai diversității renane, în Sfântul Imperiu romano-german, precum au fost principi/domnitori români. (ca vasali ai Imperiului Otoman, în teritoriile cucerite de la romani, aceștia își trăiau credința înrădăcinată, într-o casă a păcii, care tolera prin… închinare, diversitatea Dumnezeirii Supreme!).
Pornind de la acest studiu de caz… al unei păci convenite, în diversitatea trăirii religioase, ne-am propus să ne lămurim cum s-a produs ruptura generată de Protestul… de pe Rin, al lui Martin Luther, tocmai într-un spațiu geografic, cu atâtea afluențe specifice în marele bazin colonizat istoric de același imperiu civilizator… al Romei antice! Noi, seniorii veniți din România, ne revendicam numele națiunii, de la această civilizație, adusă de cucerirea romană asupra Daciei, cum fusese asupra întregii peninsule balcanice… numită de imperiul succesor dominant (cel Otoman!) Rumelia/România, tot așa cum va fi fost consacrată și unirea principatelor, ca stat anume : România, prin deceniul șapte al secolului al XIX-lea! Poposeam pe Valea Rinului, din cuprinderea Sfântului Imperiu Roman… de națiune germană, care cuprindea felurite așezări în creștinismul apusean, cu centrul de comandă în Roma Papei (uneori cu strămutări pe la Avignon!)! Ocazia de-a vedea vechile castele, catedralele gotice, bisericile evanghelice, dar și însemnele luptei pentru așezarea crezului religios în respirația pragmatismului locului, nu trebuia ratată. Întrebările existau apriori! Ce anume determina diversitatea felului de-a fi și de-a acționa?, uneori cârtind fățiș sfatul primit de la un anume propovăduitor… angajat unei dogme religioase? și acesta în consens cu legiuirea puterii omenești înscăunate? Bazinul Rinului, cu localizări geografice specifice, în spațiile protejate cumva natural au vădit în timp… husiții (aceștia în vecinătatea ceho-slovacă!), calvinii, hughenoții, luteranii, în conflict cu romano-catolicii, de sub autoritatea centrală care reprezenta… politica corectă , singura valabilă în imperiile, în care împăratul își primea coroana din mâna Papei. Dura lex, din mâna justiției „divine”, se aplica imediat…, până la abuzul evident cu răstălmăcirea scripturii – cenzurată și restricționată multiplicărilor, în limbile neamurilor din imperii!
Iată-ne în vizită la Heidelberg, să cercetăm Castelul locului; la Karlsruhe -castelul și catedrala modernă! În Mannheim, orașul care ne-a fost gazdă înnoptărilor, așezat la confluența Nekarului cu marele fluviu, urbanismul burgului, părea îngemănarea celor din orașele săsești transilvane, să poată da greutate numelui Sibiu/Hermanstadt, nu întâmplător ales simultan, prin 2007, capitală culturală a Europei Unite, împreună cu… Luxembourg! Am vizitat, mai cu pipăit Heidelberg, pe urmele simbolului amintit al unirii, dar o atracție specială ne va fi condus în Worms, să cercetăm locul legitimării publice a revoluționarului protest, afirmat prin 1521 public, în fața unor autorități ale momentului! Fotografiile, celor aflate în peisaj, cele pipăite cu altfel de încredințare – direct prin citirea răspunsurilor la întrebările demult curioase!- , s-au străduit să ne lămurească imediat, iar cele luate pentru … acasă ( pliantele, impresii nedecantate, noile întrebări, bucuria unor descoperiri, emoțiile estetice, și câte altele ne vor da, valoare adăugată, dar și imboldul descifrărilor mai cu cercetare, să putem să ne împărtășim bucuriile și celor ce nu au avut șansa să fie cu noi pe Valea Rinului!
Să mulțumim aici pentru invitația primită! Să promitem, că după alte limpeziri de gânduri, impresii, revederea imaginilor recoltate, și sugestiile retrăirii unor momente speciale, vom reveni pentru a împărtăși împreună o bucurie care își cere dovada!
