Semnalăm aici despre evenimentul aniversar, ocazionat de istoria Arhivelor Statului Român, care în urmă cu 75 de ani, prin anul 1951 se reorganiza instituțional și cu o anexă locală prin Rm. Vâlcea, care de-a lungul timpului va fi cunoscut propria creștere și descreștere, după pulsul societății românești, tocmai aflată în noile chingi ale… „eliberatorului” : de doctrină, de suzeranitate, de greaua moștenire burghezo-moșierească, de academicienii incomozi și chiar de o anume biserică prea romano/greco-catolică! Cum a evoluat instituția, cine i-au fost slujitorii, cu ce rol în viața social-politică și ce roluri mai are astăzi, după controversatul eveniment geo-politic cu schimbarea de macaz prin anii… 90, venind apoi prin interminabila tranziție… cei contemporani perioadei, interesați de procesul înnoirii permanente… eram oarecum informați, mulți dintre cei prezenți, prin cercetarea proprie. Ce ne facem însă cu noua generație, școlită în paradigma politicii corecte de azi, care nu are clară, nașterea instituției cu aproape două veacuri în urmă în alt context geo-politic, în care națiunea română, era departe de-a își fi găsit unitatea și autonomia într-o vatră a statalității moderne? Istoria studiată…, doar temei ideologiei din scaunul momentului, nu poate surprinde procesul transformator, unul mai lent al transformării mentale și al adaptării care își cere propriul răgaz, și comunicare ce poate fi cuminecată… pe înțelesul adevărului incontestabil.
Depozitară a unui tezaur informațional, adevărată putere a cuvântului scris, documente cu putere juridică, certificări ale identității, ale drepturilor patrimoniale, dar și al multor secrete intangibile, pentru pacea lumii (testamente, jurăminte, tratate secrete, convenții tainice și câte altele!), instituția arhivelor și-a avut propria traiectorie… în mâna puterii supreme. Ea a suferit transformări funcționale conforme cu permanenta transformare a arhitecturii administrației locale (vezi, regiuni, raioane, județe…), dar și cele impuse de coloratura parlamentară, cum remarcăm aici transformarea filialei județene, într-un serviciu… anume, doar ca din întâmplare pentru un reglaj vremelnic cu câțiva ani în urmă, într-un reglaj al susținerii coloraturii parlamentare.
În 29 Oct. 2026, la sediul Serviciului județean Vâlcea al Arhivelor…, ora 11.00 suntem invitați de instituția sărbătorită, dar și de niște asociații partenere (ONG-uri!/ Forum și Seniorii), să aflăm un fel de bilanț al instituției slujită special, de oamenii specialii pe care i-a avut și cărora li s-au adus omagii speciale, pentru devotamentul lor … special! Onorarea celor… deosebiți s-a făcut cu diplome și chiar monumente. Remarcabil raportul prezentat de directorul în exercițiu al Serviciului, doamna arhivist dr. Ionela Dinescu, care ne-a lămurit asupra activității la zi și asupra colaborării cu celelalte reprezentante ale puterii statului din teritoriu (cele cu conducere centrală, dar și cele cu subordonare Consiliului Județean!). Să remarcăm aici că evenimentul a fost onorat de trimișii speciali, ai șefilor, cu toții indisponibili, evident din urgențele care nu suportau amânare. Oricum instituțiile… și-au primit diplomele și mulțumirea pentru buna colaborare! Unii și-au trimis și salutul, cu întreaga susținere! Remarcabil mesajul special al arhiepiscopului Varsanufie subliniind, în mod evident rolul instituției păstorite. Au fost prezente, la unele intervenții și… tămâieri pro-domo sua, asupra unor arhiviști speciali, care nedeconspirați fiind, i-am constatat sub acoperire ideologică, poate chiar în slujba statului paralel, prezent explicit în marea taină. Despre cei plecați…?, numai de bine!, însă! Ce ne facem cu imensa participare, de toate vârstele, cărei nu îi scoatem din ascunderea marelui aisberg, chiar Arhivele, cu atâtea taine, cu fonduri documentare speciale, și chiar cu secretul propriei existențe, sub coordonarea specială a Ministerului de Interne – chiar tutorele instituției!, funcția specială a acesteia, dincolo de chestiunile curente, acel 10%, la vedere al întregului ascuns, sub chei, cifruri, secrete imposibil de înțeles fără cercetări speciale și perseverență!
Evenimentul a fost onorat, într-o fericită potrivire de eroi, de lansarea Monografiei, lui Dumitru Bondoc, despre orașul/târg Horezu! Cercetarea îndelungată, chiar aici la Arhive unde aparatul critic al monografiei recoltase mii de surse, proba importanța documentară a acestui mare izvor consolidat în structura funcțională a statului chiar de doi consăteni din Costești, locul natalității: Aurelian Sacerdoțeanu și Alexandru Bălintescu! Nu se putea face un dar mai potrivit aniversării celor 75 de ani, de la întemeierea arhivei vâlcene, precum imensa cercetare a lui Dumitru Bondoc, după o muncă de peste cinci ani. Am primit cu ceva timp în urmă cartea cu rugămintea să-mi exprim public o părere asupra ei. Cu ani în urmă chiar dedicasem niște eseuri „Olteniei de sub munte”, editând o carte. Multe erau cu trimitere la Horezu și la evenimentele la care participasem, cu diverse ocazii și prin imediata vecinătate (Polovragi, Slătioara, Vaideeni, Măldărești, Urșani, Bistrița… Hurezi, Arnota și evident Costești!). Nu am refuzat invitația, dintr-un respect special datorat autorului Monografiei în discuție, deși observasem implicarea organizatorică a Forumului, căruia îi reproșam devierea de la misiunea asumată la înființare (nu statuie trecutului… ci dezbatere proactivă pentru mersul în față, doream la înființare!) că prea ne poticnim în propriile obstacole ale trecutului cu sfinții lui eroii – contemporanii până mai ieri...,și complici arestați prin jurământ celor contestate azi!-, chemați mereu în față, cu mărețele lor fapte, unii onorați cu nemurirea împietririi statornice, în cei luați de minte permanent, cu icoanele false ale unor notorietăți cu prea expunere. Eroii, erorii istorice, adică foști propagandiști, reciclați de nevoie! Un adevărat cult al erorilor a fost cultivat, cu perseverență, să ne împiedecăm la tot pasul, de presupuneri, falsuri și interese stranii.
Dezveliți tot adevărul! Spune un imn al eroilor care răsună la multe evenimente publice cu rememorările din legea pământului pentru cei plecați! Despre cei plecați numai de bine ?, s-ar potrivi spusa, când aceștia vor fi depus spovedania spre iertare a tuturor păcatelor. Iată două imperative care pot deturna înțelesul cuvântului erou, fie el chiar cetățean de onoare, către impostorul ce nu și-a recunoscut vinovățiile și în care eroismul afișat pentru marile fapte asumate, devine o minciună ademenitoare, chiar eroarea care să te ia de minți, să-l vezi : revoluționar fără revoluție, universitar pe la aprozarele cu diplome tomnatice, poate doctor în științe/cu diplome măsluite, după plagieri dovedite, și câte alte eroisme, să îi ia pe cei ce cred fără cercetare de minți.
Am primit Monografia Horezului, din truda prietenului Dumitru Bondoc, și l-am asigurat că o vom studia pentru o prezentare publică, unde ne vom spune părerea, în spiritul critic, cerut de deviza invocată! Îi cunoșteam modul de lucru din alte lucrări monografice și pasiunea pentru documentarea amănuntului cu surse publice, de notorietate, posibil adevărate cu o mare probabilitate! Așa că am hotărât să trecem peste implicarea organizatorică a Forumului (la secțiunea aceasta chiar Moderator!) și să ne onorăm promisiunea! În cartea, tocmai editată în 2026: „Pe drumul cu obstacole al tranziției, un „Don Quijote”… contra!” tocmai ne exprimasem asupra derapajului Forumului, de la obiectivul pentru care îl fondasem (am fost printre fondatori!)! Programul editat pentru evenimentul programat, chiar angaja o opinie , iar subsemnatul printre vorbitori fiind, se vedea obliga să coreleze cele două probleme cheie ale evenimentului: nașterea Arhivelor Naționale, și impunerea Horezului, ca un târg cu notorietate în Oltenia de sub munte! Faptele istorice, cu o geneză într-un proces nu prea ușor descifrabil celor neavizați, fără cercetare… trebuiau explicate pe înțelesul comun celor prezenți! Aceștia să poată primi cheile unor adevăruri ascunse, cum sunt chiar cele din numitul aisberg/arhivă a puterilor ascunse în documente, ori chiar monografiile cu imensele lor aparate critice. Cum să poți evalua corect în binomul slujitorului de la arhivele cu un anumit stăpân: specialistul în arhivistică, de omul sub acoperire al securității politice (prezentă întotdeauna în anticorpii cu… stat paralel!), în contextul unor ideologii schimbătoare, cu cerberii propagandei în funcțiune? Vor fi fost și la acest bilanț, vocile sub iradierea firească – cele cu competență întârziat atestată!-, să poată semnifica adevărurile de suprafață… (pentru interesul imediat!), cu „știința lor” departe de cauza începutului… cu fundament!
La secțiunea despre autor și monografia propusă pentru semnificarea aniversării, eram nominalizate cinci persoane, dintre care doar trei prezente: Gheorghe Dumitrașcu ( în calitate de lider al Asociației „Seniori”, cu o bună cunoaștere a istoriei … cu doctorat în domeniu, dar și în scena noii așezări a Arhivei vâlcene, cu evoluția ei în vecinătate!), Gheorghe Deaconu, cu doctorat în etnografie și lider al multor instituții, înainte și după 1989, azi un iscusit editor la … „Fântâna Meșterului Manole”!), subsemnatul inginer, precum autorul, cu responsabilități după 1992 în domeniul cultural, cu calitatea de Consilier Județean,1992-2008, și implicat în asociații de tip ONG, dar și în domeniul managementului… profesional. Dintre cei cinci din program, primarul Orașului Horezu, Nicolae Sărdărescu, era absent și reprezentat de Cristian Iovan ( cu intervenție la prima secțiune!) și prof. Nicolae Daneș, la rândul său realizator de monografii (vezi Monografia Câineni/împreună cu Marian Pătrașcu și Monografia Mihăești!)… era absent!
În momentul în care moderatorul îmi va fi permis intervenția, eram ultimul de pe listă! Se spuseseră multe lucruri interesante, dar multe informații de interes lipseau. În noianul multelor grăite acolo, unele doar să pună în valoare vorbitorul cu propriul orgoliu…, altele informații care te duceau, iar și iară pe la… Antim Ivireanul, pe la controversata Posadă 1330, la istoria Monarhiei, la Nicolae Bălcescu, la foștii arhiviști cu merite speciale ș.a. (informații utile desigur, dar în afara temei în discuție -nașterea și rostul arhivei, al monografiei, cu armonica ei principală!), moderatorul va fi constatat scăderea atenției auditorului, și va încerca să-mi limiteze intervenția pregătită special, fără să observe importanța mesajului (de parcă nu era…conectat temei ce trebuia expusă, conform programului anunțat/monografia și autorul ei și în care se angajase… dirijor/ poate doar unei simfonii neterminate?! , după cum sunt toate monografiile, cărți deschise permanentelor adăugiri?). Am avut senzația că vrea să încheie secțiunea, când constat că scotocește prin sală… după alți forumiști, să le ostoiască… setea de-a poza în program, ca auto/invitați! Scurtez pe cât se poate intervenția, cu nădejdea că în viitor marile concerte simfonice să-și potrivească dirijorul polivalent, care știe bine strunii temele, dând celor esențiale întâietate, pentru scopul final al evenimentului!
Oricum… în întregul său evenimentul a marcat o bornă pe calea începută în veacul al XIX-lea, cu un reper început, acum 75 de ani și pe plaiurile noastre.
La mulți ani arhivelor vâlcene! Le dorim să-și facă rosturile hărăzite, cu oamenii pregătiți special, pentru imperioasa utilitate publică! Să fie vigilenți, în păstrarea unui tezaur inestimabil al identității locului, al oamenilor și tainelor lor! Să asiste și să încurajeze permanenta cercetare (să abolească deviza lui a crede fără cercetare, într-o vreme în care știrea vădit falsă otrăvește lumea!). Să slujească mediul cercetării, pentru lumina cunoașterii. Cunoașterea înțelegătoare a proceselor… e singura formatoare de conștiință și permanente însuflețiri!
