„Muzică și poezie de Dragobete”, 25 februarie 2026, Sala Lahovari, la Filarmonica din Râmnicu Vâlcea, spectacol extraordinar susținut de Corul Eufonia dirijat de Marian Stroe și presărat cu intervențiile actorului Codrin Boldea de la Teatrul Anton Pann care a lecturat texte legate de sărbătoarea Dragobetelui…În deschidere, spectatorii și melomanii Filarmonicii împreună cu invitații poetului Felix Sima au urmărit cu interes prezentarea cărții acestuia „Schițe de portret cu poezie volatilă” făcută de scriitorul Ioan St Lazăr fost director al Bibliotecii Județene, Vâlcea, care de aproape 60 de ani a fost alături de fenomenul literar vâlcean, unul mai mult decât original! A fost o inițiativă fericită a conducerii Filarmonicii vâlcene ca în această zi a Dragobetelui să insereze un moment literar în concertul dat de Corul Eufonia…Am văzut un comunicat al Radio Televiziunii Române care felicita pe toți cei care au contribuit la realizarea acestui spectacol. Desigur, corul a fost la mare înălțime, dar noi am subliniat prin titlul acestui material prezența pe cea mai înaltă treaptă a culturii vâlcene, muzica cultă, a unui scriitor local, contemporan, iubit și apreciat unanim în toate mediile artistice locale, regionale și naționale!…care s-a ținut departe de spațiul politic, un adevărat adversar, și care în spațiul vâlcean, dacă nu și mai departe, poate fi considerat un ctitor cultural, atenția sa depășind starea poetică și fiind îndreptată spre, și evidențiind, fenomene sau personalități din varii domenii…Așa bunăoară datorită cărților sale am cunoscut personalități, mari, care sunt vâlcene sau care au trecut numai prin Vâlcea și au lăsat pe aici urme care ridică faima locului…Cartea prezentată de scriitorul Ion St Lazăr este una de mare importanță pentru Râmnic, Vâlcea, fiindcă descrie forța și viața literară a poetului prin prisma scrierilor de oriunde, publicate, despre opera sa. Dintr-un foc cunoști poetul, artistul, meșteșugar nu numai de cuvinte, dar și pe cel care a scris, cel care i-a cunoscut opera, care i-a cunoscut genialitatea…Când Felix i-a livrat unei edituri un material publicistic, editorul, la orice nivel ar fi fost știa că are în mână o lucrare care nu mai trebuie verificată… Sau când el îl prezenta pe un tânăr debutant ziarului sau editurii, și ziarul și editura știa că are în față un autor care face față cerințelor. Credem la unison, toți, care am lucrat cu el că scriitorul Felix Sima a fost la viața lui un excelent observator, un excelent secretar general de redacție! Concluzionăm că seara de la Filarmonică din 25 februarie nu numai că ne-a încântat prin melodiile și versurile dedicate Dragobetelui prin cei doi actori: Filarmonica, prin Corul Eufonia și Marian Stroe, Teatrul Anton Pann, prin Codrin Boldea, dar ne-a îmbogățit cultural prin cartea și personalitatea lui Felix Sima…
*
Prin anii 2004, 2005 am fost împreună, subsemnatul și Felix Sima, la Tîrgu Jiu, la Tabăra Internațională de Sculptură care se ținea anual în numele lui Constantin Brâncuși, între Parcul Central care adăpostește două lucrări geniale ale marelui sculptor și albia Jiului, aproape de podul de fier lîngă care în 1916 a început Primul Război Mondial; la invitația violoncelistului Mircea Suchici, violoncel 1 în cadrul Filarmonicii din Craiova, dar și în orchestra Teatrului „Elvira Godeanu” din Tg Jiu… Am vizitat la locul faptei artiști din România, Bulgaria, Japonia….În echipa românească se afla și Vlad Ciobanu un reputat sculptor care, ulterior, avea să preia celebrul atelier de sculptură, din Pangrati, care îi revenise după moartea sculptorului în granit și oțel inoxidabil, Constantin Lucaci…Ne-am apropiat de Vlad Ciobanu și Suchici ne-a prezentat acestuia. Ne-am strâns mâinile. Vlad mi-a spus mie: „Am auzit de dvs” iar lui Felix i-a spus: „Vă țin minte de la înmormântarea lui Nichita Stănescu!…atunci mi-ați dăruit o carte de poezii”…și a început să-i recite din ea, iată, după 22 de ani. În jurul nostru se strânseseră și ceilalți artiști. Suchici începuse să cânte la violoncel, „Hățișuri”…teribil! Japonezul și-a încălecat berbecul de marmură și-a început și el să spună poezii, în japoneză!… O zi extraordinară care nu se uită. La întoarcere, Felix mi-a propus să oprim la cotul drumului de la Tg Jiu la Râmnic, la poarta casei unde locuia și trăia de-o viață preotul Gheorghe Petre Govora! Personal am fost fascinat de prezența de spirit a acestuia și, a doua zi am venit și am rămas timp de cinci ani să-l vizitez, să-l filmez, până la 100 de ani! Asta, după ce în 1993 cu o echipă de la TV Vâlcea 1, Filmar-Regal SRL, l-am filmat și întrebat multe lucruri pe „Patriarhul” de la Drăgășani”, Dumitru Bălașa… În anul 2006 Felix mi-a povestit despre un alt cărturar, călugăr și preot și mi-a solicitat să-i facem o vizită, să mergem la Arhim. Veniamin Micle, la Mânăstirea Bistrița. După acea vizită Arhimandritul ne-a devenit senior editor la întreaga presă culturală, creată și cu ajutorul lui Felix Sima… Povestesc toate aceste lucruri ca să se înțeleagă mai bine, ce fel de om este acest poet creator de poezie sensibilă, „volatilă”, atent la tot ce este legat de viața comunității, socială și religioasă, extrem de dur cu el însuși, cu prietenii, când este cazul; dur cu arta sa că fără duritate nu se poate în arta cioplitului în lemn și arta observației!…Felix putând sta trei, patru ore, la Muiereasca sau la el acasă, la Mihăești, la mama sa și să cioplească sau să se uite și să sufere în fața scenelor pe care le-am suferit la „Casa arsă” de pe drumul care mergea și mai merge încă la Mănăstirea Frăsânei… Poetul prieten cu toată lumea bună din Râmnic și din lume! Am să închei cronica la prezentarea cărții „Schițe de portret cu poezie volatilă” care a avut loc la ora 19:00 în 25 februarie 2026 pe scena Filarmonicii Ion Dumitrescu din Râmnicu Vâlcea cu dedicația pe care Felix Sima mi-a scris-o pe prima pagină a cărții: „Domnului Petru Cichirdan cu care ne-am însoțit adesea prin cărți și pe drumuri de la tinerețe/ pân‘ la bătrânețe! F, Sima”… Așa este bătrâne…mergem înainte!
