Din faptul serii de… 30 Noiembrie, adică dinspre chindia Zilei Sf. Andrei – ales ocrotitor național vetrei Daciei și sfătuitor întru cele cerești!- ne-am făcut planul să mergem, în obiceiul celorlalți ani, la Alba Iulia. Buletinul meteo, difuzat pe toate canalele media, strecura multora teama că vremea ne-ar putea strica confortul unei zile aleasă… zi a zilelor, adică a renașterii vetrei reîntregite, amintindu-ne de memorabila adunare plebiscitară, din acel 1 Decembrie 1918! De ceva ani circulă zvonul, ca o cârtire, că ar fi nepotrivită cinstirii naționale această zi din pragul iernii și ar trebui mutată mai înspre vremea însorită. Nu suntem de acord! Mâine dimineață ne vom porni la drum, vom trece Carpații pe Valea Oltului, indiferent de vreme! Ordinul, pare-se, este consemnat cu roșu în calendar, iar plecarea noastră este musai hotărâtă.
În faptul dimineții, salutată devreme, o ploaie cu fulgi ne răcorește chipul. Ne așezăm plecării în vehiculul pregătit drumului. Dăm cu spatele, să ne facem vânt și spargem … luneta! Cineva… ceva, ni se pun contra? N-au succes! Noi știm că cioburile aduc noroc… și chiar așa va fi fost. Ce zi minunată 1 Decembrie 2023!
Întârziem plecarea, cât să improvizăm o lunetă, timp în care și cerul pare să-și fi făcut caiere purtate de vânt din norii cu ploaia și fulgii. Steagurile tricolore cu albastru spre cer sunt vii în fâlfâirea lor continuă. Pe Via Carolina, adică printre Carpații Văii Oltului, o coloană cu mașini mărturisește Regatul… cu numerele lor de înmatriculare. Trecem pe Calea lui Traian – cel amintit la Arxavia/Strasburg/Câineni, pe placa de la Ganga, de Carol al VI-lea de Habsburg, cel ce va fi pus în imperiul său, Via Carolina , dar si o Albă Carolina spre care ne pornisem, să o salutăm la o zi mare! La apariția în peisaj a capătului de autostradă de la Boița, ne zorim pe deasupra Tălmaciului și observăm Carpații/Alpii Transilvaniei într-o scărmănare de neguri albe peste crestele cu zăpadă. La Șelimbăr ne abatem din drum, să programăm schimbarea… lunetei. Deasupra, imediat pe colină, vedem monumentul dedicat victoriei lui Mihai Viteazul, din 1599, care i-a permis intrarea pe 1 Noiembrie 1599, în Alba Iulia, aleasă loc a încoronării, unei victorii istorice, și sugestie nemuritoare peste veacuri nevoii de unitate celor de-o simțire și de-un cuget. Service-ul ne programează schimbarea lunetei peste câteva zile, adică de Sf. Nicolae! Măi să fie! Titularul mașinii noastre este un Nicolae, pe mine mă cheamă Mihai și deserventul ne cheamă aici, la Șelimbăr, de ziua celui ce poartă în nume Victoria? Vezi Nicu/ Nike ?! Cum să nu fi luat de imaginație și să nu te încrezi în cele sfinte? Reintrăm pe autostradă pe conturul estic al Sibiului. În coloana îndesită apar și autovehicule dinspre Moldova și Țara Făgărașului, semn că afluența de la Veștem a fost consistentă și dinspre alte… trecători istorice. Ploaia încetase spre vest și deasupra Sadului, Cibinului – din conturul Mărginimii Sibiului! – un curcubeu cu arcuire între Rășinari și Săliște, cuprinzând sub boltire Sibielul, Orlatul… ne sugerează lumea diafană de dincolo și ne stârnește noi gânduri, să ne încredințeze că cerul este cu noi, și chiar ne ocrotește.
Părăsim autostrada la Sebeș, să trecem prin Lancrăm, pentru un omagiu special, celui ce va fi dăruit culturii române, chiar în 1918: „Poemele Luminii”/Lucian Blaga. Râpele Roșii sunt sub soare, cum însorite sunt dealurile spre Oarda de Mureș! Nu cumva sângele vărsat eroic, azi, își vădește strălucirea? Intrarea în oraș dinspre toate direcțiile, creează un freamăt special. Străzile din vecinătatea centrului sunt ticsite cu autovehiculele care și-au luat un răgaz cât să se poată bucura armata omenească venită să fie una în simțirea de-a împreună a momentului.
S-a făcut aproape miezul zilei. Soarele se pune halou pe creștetul lui Mihai, voievodul ecvestru, în bronz de lângă Sala Unirii și Catedrala cea bătrână. Chiar crucea ei se însorește când ceasul se pregătește de exact miezul zilei. Slujba de la Catedrala Mântuirii este în toi, unde arhiepiscopul Irineu, va ține o academică predică despre vatra Daciei, atinsă de civilizatorul latin și creștinată de Sf. Andrei. Este 12.00! Clopotele au început să bată. Le auzea vibrația și Iancu de Hunedoara, cel sălășluit veșniciei în bătrâna catedrală (să-și amintească de Belgrad 1456!). Le auzeau toți cei 1228 de delegați, care vor fi dat gir plebiscitului, când în 1918, clopotele vor fi bătut în întreg Ardealul, și atunci tot în miezul zilei. Dar clopotele astea băteau aici și pentru urechile noastre, venite mai aproape de inima care le dădea ritmicitatea tainică, iar soarele, privindu-ne ochii minții, nu se întâmpla doar pe un cer luminat. Cu sugestiile lui, poate anticipate de profeții antemergători nouă, ne dădea cumpătul adânc despre noi înșine. Inspirați vor fi fost artiștii care vor fi durat în acest loc monumentele! Salutăm pe ctitorii Catedralei Mântuirii Neamului, pe Ferdinand și Maria, ce străjuiesc în fresca interioară ieșirea din Biserica, unde ne-am închinat, după inspirata predică. În exterior, la poarta de intrare în curte, statuile lor și-au primit coroanele și mulți își fac poze de aducere aminte a momentului. Pe la Regina Maria, din parc, ivită în 2022, am fost, când cu trecerea pe la Iuliu Hossu,ceva mai devreme la sosirea noastră în oraș.
Inspirat artistul care a pus imboldul unirii crezului creștin în Monumentul Unirii, care privit dinspre… Apus, pare a lua de umeri cele două „biserici”, să joace hora unirii, cum o vor fi făcut la Blaj, în 1848 și chiar aici la Alba Iulia, în memorabila zi de 1 Decembrie 1918. Potrivită a fost slujirea, de la ora 13.00, chiar lângă acest monument, în ritualul greco-catolic, a unui Te Deum, în care predica, fericit Remember!, ne va fi reamintit discursul istoric al lui Iuliu Hossu, din 1918. Aici se va fi transmis, prin „ambasadorii” împământeniți ai Micii Rome a… Blajului și binecuvântarea Papei Francis… de la Roma. Mesajul vremii, privind căutarea unității interioare și frățietatea celor de aceeași credință, își primea peste timp actualizarea necesară. Chiar defilarea care va fi urmat va confirma voința de putere a celor de-o credință, diferiți fiind în crezul creștin impus de punctele cardinale, dar trăind în iubirea comună pentru valorile omenești firești.
A fost acolo și ceva zumzet… politic. Soarele crease prilejul roiului politic să-și caute polenizările electorale (care mai mult despart, decât unesc!) și să-și expună cu agresivitate iubirea, ostentativ angajată momirii celor inocenți. Și ce s-a mai pornit vântul apoi, să rupă flamurile nu alta! Și ce îmbulzeală va fi fost la ciolanul afumat și la vinul fiert, numai bun de luat de cap, cu dulceața lui ademenitoare! Am scuipat în sân, mi-am făcut cruce și m-am rugat: Iartă-i Doamne pe cei săraci cu duhul, că a lor va rămâne Ignoranța, care nu poate să doară, fiindcă: nu știe… că nu știe!
Mai semnalăm aici, că expoziția omagială dedicată „Anului Ciprian Porumbescu” masca, nefericit, prin câteva panouri… busturile marilor personalități aflate în hora lor eternă, în exteriorul Sălii Unirii, iar interiorul acesteia semăna cu o banală … sală de așteptare, a atâtor trenuri întârziate.
Ne-am luat rămas bun de la Alba Iulia, și de la cei cca. 30.000 de oameni (câți au fost numărați de statistica oficială!), dându-ne o nouă întâlnire, mai altădată, și ne-am pornit la drum să ducem vestea bună și dorința de îndreptare a celor nepricepute, la cei care nu au fost acolo. Soarele… plecat spre Apus, proiecta spre orizontul din Răsărit un alt curcubeu. Între aceste arcuiri de lumină, în fuiorul lor cromatic, ca un preș vărgat peste noi aruncat, ne aflam ca sub patrafire, noi românii în căutarea unității noastre, aici spovedindu-ne durerile și bucuriile.
Să mulțumim, Domnului/Soare al dreptății, pentru darul Lui special făcut neîncrederii noastre de Ziua Zilelor, nu întâmplător 1 Decembrie! La mulți ani, România!
Mihai Sporiș/ 1 Decembrie, 2023
