Chiar dacă am ales pentru ziarul nostru concertul de luni seară, 29 iulie 2013, la care am fost de faţă şi în care, pe scena Filarmonicii din Râmnicu Vâlcea, au evoluat orchestra simfonică dirijată de Florin Totan, concertmaistru Meda Stanciu, Ioana Lupaşcu-pian şi Lucas Molina-Argentina-dansator de flamenco într-un concert « Tango şi Flamenco-Foc şi Pasiune », vom începe prin a remarca spectacolul din 28 iulie, în care pe aceeaşi scenă, Corul Academic « Eufonia » condus de Mihail Ştefănescu a impresionat publicul spectator printr-un buchet de « Bijuterii corale » avându-i compozitori pe A. Orhwall, P.I Ceaikovski, N. Ursu, Gh Danga, Gh Şoima…informaţie preluată din cuvântul de deschidere al dirijorului Florin Totan în deschiderea concertului de luni seară…
Finalul spectacolului, cu suita Zorro-Pas de deux-a fost atât de convingător executată, de cei trei protagonişti: pian, orchestră şi dansator-cum spunea în deschidere şi Florin Totan: un spectacol sincretic-muzică, dans şi teatru scenic, încât am plecat din sală, la sfârşitul suitei şi bisului, cu mintea şi inima pline de muzică nouă, o senzaţie asemănătoare având şi la concertul de acum câţiva ani când Libertangoul lui Astor Piazzolla făcea furori pe scena vâlceană…Eroul concertului de luni seară, neanunţat, dar rezultând a fi …extraordinar, a fost fără îndoială Florin Totan care a condus o orchestră care, iarăşi, pentru a câta oară s-a depăşit pe sine-absolut toţi : corzi şi instrumentede suflat, şi care a tras după sine (foarte greu în acest sincretic), mobilizândui pe cei doi parteneri de lucru un pianoforte de zile mari şi un dansator de flamenco expresiv şi bine ancorat întratâtea armonice ale sunetului; dirijorul, sigur pe forma artistică a structurii concertului, a produs o premieră la Râmnicu Vâlcea, solicitând publicului să-şi schimbe atitudinea din sala de concert…A avut şi şansă, pentru prima dată sala a fost arhiplină, un public de calitate, care nu prea vine la concert, care nu vine cu forţa, şi care atras de ritmurile sud americane, expuse vizual pe afiş, vrând să se destindă real în zi de sărbătoare, gratuit, a umplut sala…da, un public inteligent! Ne-au uimit copiii, tinerii numai ochi şi urechi! de ce? fiindcă Florin Totan, părăsind orice inhibiţie-experienţa îi dă dreptul, le-a explicat ce se întâmplă pe scenă şi i-a îndemnat, dacă au plăcere, să se exprime!…ca în lumea bună a muzicii unde arta a devenit formă de viaţă şi la care sunt îndemnaţi să participe cât mai mulţi! « Ca în Germania, unde, deşi spectatorul poartă smoching, dacă are plăcere-în ton cu cei din jur-atunci el poate să bată din palme, din picioare sau/şi fluieră…
Aţi observat că am început cu finalul, Zorro- Pas de deux fiincă avem de a face cu o muzică elaborată, muzică nouă, contribuţie sud americană-argentiniană, în care auzim influenţele tonalităţilor unui Şostacovici şi Haciaturian, şi în care tangoul are puternice ecouri, cum spuneam şi mai sus, Astor Piazzolla aducându-l în prim planul muzicii culte…contribuţie şi românească, Sergiu Pobereznic, compozitorul, fiind un român plecat în 1978 la Londra, urmânu-şi tatăl, şi care se afirmă la Royal School în arta dansului, în 1990 devenind prim balerin la Londra, apoi coregraf. Din nou a punctat Florin Totan, invitând-o pe Ioana Lupaşcu să-l prezinte pe Pobereznic; Ioana Lupaşcu, pianista de forţă, şi delicată-senzuală-vezi pagina din Tango 3D în care face un cuplu mai mult decât inspirat, cu Lucas Molina! pe fondul şlagărului Mon Amour, prelucrare extraordinară a lui Sergiu Pobereznic!
Programul a început cu cuvântul de prezentare al dirijorului Florin Totan (care anunţă un spectacol sincretic), utilul său dialog cu sala, care a reacţionat imediat-într-o ordine nemaiîntâlnită, urmat fiind de interpretarea orchestrei simfonice a Tangoului argentinian orchestrat de Smirnoff.
« Concertul din această seară ar putea fi declarat Portret componistic a anunţat Florin Totan, spunând că mai multe lucrări sunt compuse ori orchestrate de Sergiu Pobereznic, un compozitor complet necunoscut nouă »…Urmează Tango 3D o compoziţie în care începutul şi sfârşitul este motivul principal din şlagărul Mon Amour…O lucrare plină de sensibilitate la care între cele două extreme şi fac loc ritmurile îndrăcite ale tangoului celebru atât de bine relifate-iată ideea de 3D- de pianul forte şi de o orchestră care prinde alură de bandoneon!
Florin Totan îşi justifică dorinţa de a avea un public participativ-dată fiind sintagma Foc şi Pasiune, de pe afiş, interpretând cu cavalerism un fragment din spumoasa uvertură din opera Carmen de Bizet, publicul, arătând de această dată că ştie să aprecieze muzica! şi o interpretare pe măsură. Urmează Noapte la Buenos Aires, scena intrând în semiîntuneric, protagonişti fiind Ioana Lupaşcu şi dansatorul de flamenco Lucas Molina…Emanuel de Falla, Dans ritual al focului şi orchestra cucereşte din nou inima publicului!
Concertul se va încheia (spre regretul tuturor spectatorilor-copii, tineri şi bătrâni) cu suita Zorro, partea Pas de deux, din care se va acorda şi un bis, dar despre aceasta am scris deja la începutul comentariului la unul dintre cele mai frumoase şi valoroase şi utile manifestări ale verii, aşteptând toamna când se va relua stagiunea muzicală…
