Trei cărți de teatru au apărut în anul 2023, Editura Franco, Brezoi, semnate de Ion Nălbitoru, scriitorul vâlcean de pe Valea Lotrului, pe zi ce trece mai cunoscut și, care în anul care tocmai a trecut a fost laureat la secțiunea teatru al Ligii Scriitorilor din România…Un premiu excepțional acordat pe merit pentru cele trei volume înscrise în competiția anului în curs (Liga nu acordă premii pentru lucrări netrimise și prezentate critic de te miri cine…există un juriu sever!) Iată volumele: „Lupii din Carpați-Teatru (Farse)” alcătuit din „Lupul din Carpați și Cowboy-ul” – piesă în două acte și Epilog, și „Regatul vulpilor” – piesă în două acte cu Prolog și Epilog; „Dictatorul și plaiul lui Dracula-Teatru”, al doilea volum format din piesele: „Dictatorul” – două acte și patru tablouri și epilog, „Plaiul lui Dracula” – două acte; „Sfârșitul lumii – Teatru (Comedii negre)” al treile volum alcătuit din piesele: „Sfârșitul lumii (Comedie neagră în două acte și epilog)” și „Dragoste pe drumul morții” în două acte.
Cele trei volume sunt integral realizate de Ion Nălbitoru: tehnoredactare, machetare și coperți, corectura – exceptând primele două în care corectura aparține Elenei Agiu – Neacșu. Trei volume foarte bine realizate, editare și tipografie, fapt pentru care noi, Intol Press, felicităm autorul și juriul L.S.R. care i-a acordat premiul! …Amintim cititorilor faptul, nu lipsit de importanță, că Ion Nălbitoru este în această clipă autorul a zece volume tipărite; de pe coperta „Dictatorului…” cităm: Fântâna sângeroasă, Cascada tinereții, Comoara blestemată, Urmașul lui Dracula, Reporteri fără frontieră, Departe de țară – romane; Dictatorul și Plaiul lui Dracula, Lupii din Carpați, Sfârșitul lumii – Teatru; România, The Cathedral of the Carpathiens – Reportaje turistice; fără a mai aminti volumele de mărturii și antologii…
Trei volume care fac cinste lumii literare din dreapta Oltului și nordul județului Vâlcea și nu numai. Am primit cărțile, le-am citit și imaginat în jocul lor scenic ca pe reale piese de teatru; am fost încântați de dialogurile din abundență, de lipsa solilocurilor obositoare, de elementele critice, aspre de multe ori, asupra realităților societății românești contemporane; alteori comice, încât prima observație pe care am notat-o a fost, începând cu Lupii din Carpați: că suntem în fața unui comic de limbaj, unui comic de situație și, care, nu de puține ori ține și de elemente de geopolitică. Trebuie să spunem, de la început, că subiectul acesta al lupilor nu poate fi eliminat din nici o analiză fără să nu amintim de capul de lup de pe steagul de luptă al străbunilor daci, de sintagma Vâlcea – Țara lupilor din titlul cărții lui Eugen Petrescu „Vâlcea – Țara lupilor getici sau Ținutul Vâlcilor – Călătorie prin Istoria milenară a plaiurilor vâlcene” (2007), și, desigur, de lupul singuratic și bătrân, care îi arăta eroului principal din romanul în trei volume „Uriașii de demult” al lui Ștefan Dumitrescu (2022) locul unde se ascundeau haitele de lupi care urmau să atace stânele de oi din Oltenia de sub munte, vâlceană…pe care ortomanul Dumitru al lui Dumitru îi spulbera dintr-o singură împușcătură cu nemaiîntâlnita sa durdă! Ne mai sugerează volumul lui Ion Nălbitoru, „Lupii din Carpați”, la pagina 10 că întreaga omenire depinde de SUA, parcă, făcându-se ecoul poemului aceluiași Ștefan Dumitrescu: „America, Calul Troian al omenirii” apărut în 1978!! Românii sunt frumoși, timizi și cuminți sau cum spune personajul Isabelle la pagina 22: „ISABELLE: Așa-i! Sunt veseli și ospitalieri! Iau poziția ghiocelului, ceea ce pe noi, occidentalii, ne încântă!”…Două pagini, 22 și 23, în care sunt supraevoluate calitățile sexuale ale românilor…ceva de genul bancului copilăriei noastre (1960 – 1970): Noi f—- fetele rusești/ Pe saltelele turcești/ Cu viteză americană/ Și cu tactică germană. Am mai subliniat (pag 22): „BADEA ION: …Viitoarea forță a omenirii va fi Europa, binențeles, cu susținerea României!”…Asta spuneam și noi în Decembrie 1989!…chiar publicam pe 07 februarie 1990, în ziarul săptămânal „Experiment” primul număr, articolul „Sculptura și calculatorul”!…în care descriam cine am fost noi, cei din linia întîi a artei și tehnologiei… Iată și nota originală care abundă sub diferite forme: „BADEA ION: Te înșeli, Johnny! Ne-am modernizat! Acum vrem să moară vecinul ca să-i luăm capra…” – genial! Se poate atinge modernitatea și fără teatrul absurdului… În actul II la pagina 37 citim și ne crucim!…chiar așa este: „BADEA ION: Așa suntem noi, românii, importăm doar sălbăticia occidentalilor, iar lucrurile bune le aruncăm la coș.” Cum spuneam, piesa abundă de comic de situație și de limbaj și care nu poate fi rupt de geopolitică: Isabelle, Ivan, Johnny, Badea Ion…sunt pionii actualei confruntări aproape mondiale: clasică și criminală în Ucraina și Israel și neconvențională în România și Europa centrală și de Vest. Mai mult, la sfârșitul actului II, în Epilog, franțuzoaica spune ceea ce spuneam și noi încă din 1990…se poate capitalism după socialism? „ISABELLE: Cine credea vreodată că o țară comunistă se va transforma în cel mai aprig capitalism! Ce paradox!”…O piesă care se desfășoară în fiecare zi în această societate, în primul rând românească, și în care autorul transmite cititorului ori spectatorului într-un limbaj extrem de simplu și mai ales original: Am reușit! Ce-am avut de spus, am spus! Ce va fi, vom mai vedea…cine? și ce să-mi facă…Piesa asta nu-i decât o farsă!
*
„Regatul Vulpilor” este a doua piesă de teatru – farsă – din volumul „Lupii din Carpați”, în două acte cu Prolog și Epilog și care este o usturătoare critică a sistemului judecătoresc din România, plină de savoare și tâlc, și, care, încă din Prolog își arată forța și puterea de seducție asupra cititorului – spectatorului…Seducția privind reliefarea adevărului, spuneam, încă din Prolog, unde și când se face trimitere la Cartea Cărților, capitolul în care Moise coboară de pe Muntele Sfânt cu Tablele Legii (cele zece porunci) în brațe…Aceasta este motivația, iar farsa constă în faptul că autorul Ion Nălbitoru îl pune pe Moise să-i ceară lui Dumnezeu să înființeze Justiția pentru „micile neînțelegeri de aici, de pe Pământ.” (pag. 65) Dumnezeu i-o înființează și Moise îi mulțumește. „VOCEA DIN CER: Nu-mi mulțumi, căci judecata voastră niciodată nu va fi dreaptă ca a Mea!”…o scenă a Prologului cu două personaje: VOCEA DIN CER și MOISE. Piesa care urmează este o înlănțuire de comic de limbaj și de situație din care rezultă tocmai ce ia sugerat divinitatea lui Moise, anume că judecata, dreptatea, nu va fi niciodată atât de dreaptă precum ar fi trebuit să fie…Nălbitorul folosește în narațiunea care conduce piesa, cu ajutorul dialogului, tehnica simbolului în nume și imoralitatea de orice fel a personajelor, care, câteva se prezintă astfel: DOMNUL ÎN NEGRU, JUDECĂTORUL, PROCURORUL, GREFIERUL, AVOCATUL, (…), MIMIȘOR, ION AFLOAREA; JOHN FLOWER (observați alăturarea), LUCIFER, VOCEA DIN CER… Epilogul atinge maximul de calitate, judecată, care creionează subtil această piesă de teatru și autorul ei!…o singură pagină în care LUCIFER îi culege, adună pe toți slujitorii legii! divinității, Celui Drept, VOCII DIN CER, nelăsându-i nimic… În final, un singur exemplu dăm, la pag. 122: „AVOCATUL: Eu am dreptul să trec mai departe, fiindcă am apărat omul de rând din sărmanul meu popor. LUCIFER: Pe amărâți i-ai apărat de formă, iar pe bogați pe arginți grei.”
*
Atât „Dictatorul” cât și „Plaiul lui Dracula”, piesele de teatru care alcătuiesc volumul al doilea în prezentarea noastră, „Dictatorul și plaiul lui Dracula”, sunt două fresce serioase ale aceleiași țări, România, una înainte de 1989 și cea de a doua, după… A doua este, chiar, comedie „cu rimă”, spumoasă, care lovește în imoralitatea, de toate felurile, unui timp post decembrist. „Dictatorul”, cum o arată și titlul fiind piesa grea care constituie volumul, fiind o critică dură a societății românești din perioada postbelică în care s-a instalat democrația populară cu comunism amator, pentru ca mai apoi să se instaleze comunismul biruitor…perioada post Dej. Ideea principală ar fi că NINEL, președintele țării, ar fi putut să fie respectat cât de cît de istorie, doar în absența NUȚICĂI, soția președintelui, care a dus țara la ruinare (ca civilizație) împreună cu Securitatea, mai ales după fuga lui CERCEL care era șeful „gărzii securității” (un concept, o teorie populară destul de des vehiculată până la Revoluția din Decembrie 1989 și după). Cărțile de teatru, cele trei, ale lui Ion Nălbitoru sunt o adevărată surpriză literară! plăcută, cu totul specială, pentru literatura contemporană românească; fiecare pagină, aproape, solicitând cititorului să discearnă asupra realității sociale și politice din țara noastră, fapt pentru care felicităm încă o dată juriul LSR pentru opțiunea sa de a-l onora cu premiul anului 2023 pentru secțiunea Teatru…
