Încă din vara acestui an, aflasem că Părintele Arhimandrit Veniamin Micle de la Mănăstirea Bistriţa olteană finalizează două cărţi de excepţie, destinate localităţii Costeşti cât şi Mănăstirii Bistriţa, cu titlul: Comuna Costeşti: Cultură şi Spiritualitate şi Tezaur bistriţean.
Imediat, în gândul meu a apărut ideea lansării acestora în localitatea Costeşti, şi care trebuia legată de un eveniment care să coincidă cu o sărbătoare a localităţii. Am luat legătura cu tânărul şi energicul primar Peştereanu Toma Marius, deschis actului de cultură, pentru care îl felicit şi îi mulţumesc că a acceptat intenţia mea. Mi-a explicat că pe data de 11 octombrie 2015 localitatea sărbătoreşte 503 de ani de atestare documentară şi atunci este momentul potrivit pentru lansarea cărţilor. Bineînţeles, i-am spus de intenţia mea şi a Părintelui Veniamin, care a acceptat ideea, fiind de acord să facă lansarea odată cu aniversarea localităţii.
Din acel moment, am devenit amfitrionul specialului moment care m-a onorat. Am lansat invitaţia următoarelor personalităţi din lumea culturală şi intelectuală vâlceană:
domnul Petre Cichirdan, patronul publicaţiilor culturale „Cultura vâlceana”, „Povestea Vorbei” şi „Forum vâlcean”, care a scris, scrie, şi sperăm să scrie şi în viitor despre activitatea bogată de scriitor, cercetător, tipograf a Părintelui Arhimandrit Veniamin Micle; pr. Nicolae State-Burluşi, reprezentant al Arhiepiscopiei Râmnicului; cercetător Marian Pătraşcu, Forumul Cultural al Râmnicului; profesor dr. Alexandru Popescu-Mihăieşti, membru al Forumului Cultural; Ioan St. Lazăr, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Cu toţii au acceptat invitaţia de a fii prezenţi la eveniment.
Din partea localităţii, au participat: primarul Toma Peştereanu, domnul Dumitru Bondoc, scriitor şi membru al Forumului Cultural al Râmnicului, profesorii pensionari: Stoican Ion, Martinescu Dumitru şi Stoican V., cetăţeni şi reprezentanţi ai presei judeţene.
Evenimentul a fost deschis de primarul localităţii, care a mulţumit Părintelui Veniamin pentru cele două cărţi consacrate zonei Costeşti, pe lângă cele 23 scrise anterior despre această localitate, felicitându-l şi pentru cele 85 de cărţi scrise în total.
Părintele Veniamin a prezentat cele două cărţi, insistând asupra importanţei Mănăstirii Bistriţa în istoria culturală şi spirituală a ţării noastre. Prea Cuvioşia Sa a demonstrat că această mănăstire a înscris pagini de pionierat unice: aici este cea mai veche vatră monahală din judeţul Vâlcea; aici a fost cea mai veche biserică (1300); aici a fost ctitorit Schitul Sfântului Procopie de Basarab I, pe locul Bătăliei de la Posada (1330); aici a luat fiinţă prima mănăstirea isihastă „Schimbarea la faţă” (1350), cunoscută sub numele de „Bolniţa” Mănăstirii, apoi a urmat ctitoria boierilor Craioveşti (1492).
În zona Costeşti, au existat 27 de şcoli, din care 21 au fost organizate şi au funcţionat în Mănăstirea Bistriţa. Prima şcoală de cultură slavonă care a funcţionat în secolul al XV-lea, urmată de Şcoala slavo-română şi de Şcoala românească în care apare Zapisul din 1573, primul act mănăstiresc scris în limba română. La Bistriţa a apărut prima tipografie a ieromonahului Macarie (1508), prima carte românească Istoria Universală a ieromonahului Mihail Moxa (1620). Aici au apărut primele Şcoli de caligrafi şi de miniaturişti, la începutul secolului al XV-lea şi care au durat până în secolul al XIX-lea.
După prezentarea magistrală a importanţei Mănăstirii Bistriţa în istoria culturii şi spiritualităţii noastre, Arhimandrit Veniamin Micle, ne-a întrebat: „Noi ce facem cu ea”? Apoi, a adus ca exemple ţările ortodoxe care au declarat şcolile apărute în mănăstirile lor prime Universităţi naţionale: Serbia şi-a declarat Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos, Universitate Naţională, pentru că aici au apărut primele scrieri în limba naţională; Bulgaria: Mănăstirea Kelifarevo; Grecia: Mănăstirea Meteora; Ucraina: Mănăstirea Pecerskaia din Kiev, Rusia: Mănăstirea Serghie de Radonej.
Distinsul cărturar a cerut invitaţilor, să se pronunţe, precizând că aceste toate aceste evenimente s-au produs de-a lungul timpului în această mănăstirea, şi nu în altă parte, iar Bistriţa poate deveni un Centru de referinţă culturală de renume european şi internaţional.
Autorul acestui articol doreşte să vă aducă în atenţie, înainte de a fi aflat punctul de vedere al invitaţilor, următoarele: personal m-am implicat, solicitând Societăţii Civile, prin dezbatere publică, un punct de vedere privind înfiinţarea Muzeului Tipografului Macarie, cât şi a Laboratorului de Conservare şi păstrare a Cărţii Vechi la Mănăstirea Bistriţa! rezultatul fiind în unanimitate, pentru! Citez dintr-o acţiune mai veche: „Respectarea de cei responsabili a ISTORIEI REALE şi nu încercarea rescrierii unei Istorii Mincinoase”, am încheiat citatul.
Primarul Localităţii Costeşti a explicat implicarea autorităţii locale împreună cu intelectualitatea locală, prin două Memorii către Arhiepiscopia Râmnicului, personal Înalt Prea Fericitului Arhiepiscop Varsanufie. În respectivele memorii s-a solicitat respectarea Istoriei care ne „recomandă” că locul unde trebuie înfiinţat Muzeul şi Laboratorul de Carte Veche este Mănăstirea Bistriţa. Domnia Sa ne-a spus că încă mai aşteaptă un răspuns oficial.
În cuvântul său, domnul Petre Cichirdan (cel care a scris o carte împreună cu Părintele Arhimandrit Veniamin Micle, sub denumirea „Interviului Anului – Un Monah la 75 de Ani. Arhimandrit Veniamin Micle”, lansată tot la Costeşti în data de 14 iulie 2015, lansare la care am participat şi am colaborat ), a declarat „că, despre autor ne trebuiesc zile să vorbim”. Referitor la Muzeu, consideră că trebuiesc respectaţi înaintaşii, istoria locului, şi faptul că tipografia transmisă de Sf. Calinic s-a desfinţat destul de recent (câţiva ani) la Episcopia Râmnicului. Părintele State Burluşi, care avea o altă opinie despre locul de amplasament, al Muzeului, a spus: „V-aţi grăbit, emanând opinii. Vă aduc la cunoştinţă, că nu s-a luat nici o decizie, de înfiinţare a Muzeului de către Arhiepiscopia Râmnicului”.
Domnul Marian Pătraşcu şi-a exprimat opinia, că Muzeul nu poate fi realizat decât la Mănăstirea Bistriţa.
Domnul Ioan St. Lazăr a explicat asistenţei că într-adevăr, prin Forumul pe care îl reprezintă, a avut discuţii cu Arhiepiscopia, pentru deschiderea unui Muzeu, dar nu legat de tipograful Macarie, poate de aici o anume confuzie…
În cuvântul meu, am făcut apel la diriguitorii Bisericii, la Înalt Prea Fericitul Arhiepiscop, la oamenii de Cultură şi intelectualitatea vâlceană cu următorul citat: „Ca înainte de orice orgolii personale, să se pună în prim plan, scrierea unei Istorii reale, astfel ca Muzeul Tipografului Macarie şi Laboratorul de Carte Veche, să fie înfiinţate la Mănăstirea Bistriţa olteană, unde, de fapt, le este locul. Încă un argument solid şi convingător este faptul că prima carte în Ţara Românească s-a tipărit la Bistriţa. Printr-un demers corect lăsăm generaţiilor viitoare o Istorie curată…”, am încheiat citatul.
În concluzie, acestea au fost părerile exprimate vizavi de această situaţie. Foarte mulţi au păreri asemănătoare, cum este şi punctul de vedere al domnului prof. dr. Popescu Alexandru Mihăeşti, citez: „Nu este permis să fie luate decizii false de conjunctură, şi eu mi-aş dori, din comoditate, ca acest Muzeu să fie în comuna Mihăeşti, dar Istoria spune NU…”, am încheiat citatul.
În finalul acestui articol, trebuie să mulţumim autorităţilor locale pentru sprijinul acordat, tuturor invitaţilor care au răspuns şi au dat curs invitaţiei acestui eveniment cu caracter cultural şi, nu în ultimul rând, Părintelui Arhimandrit Veniamin Micle care ne bucură în continuare cu atâtea şi atâtea lucrări de mare intres…
Pot spune că am participat cu toţii, la o adevărată sărbătoare a Cărţii cu miros de cerneală proaspătă.
Se pot face „Acte de Cultură adevărată” şi în vatra satului, cu invitaţi potenţi intelectual, cu spuma oamenilor de Cultură, cu autorităţi locale, care preţuiesc şi respectă Actul Cultural.
