ORAZIO BARONELLO ȘI ADELA LICULESCU ÎN CONCERTUL ANIVERSAR, DE LA FILARMONICĂ, AL CAMEREI DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE VÂLCEA!

by Petre CICHIRDAN on February 28, 2019

Post image for ORAZIO BARONELLO ȘI ADELA LICULESCU ÎN CONCERTUL ANIVERSAR, DE LA FILARMONICĂ, AL CAMEREI DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE VÂLCEA!

Concert aniversar, mare concert la Filarmonica din Râmnicu Vâlcea, Luni 11 februarie 2019, când pe scena de la Lahovari, orchestra simfonică dirijată de italianul Orazio Baronello împreună cu pianista Adela Liculescu au interpretat Concertul nr 3 pentru pian și orchestră de Serghei Rahmaninov, în prima parte, și: Georges Bizet – „Toreadorii” din Carmen – Suita nr. 1 pentru orchestră, Gioacchino Rossini – Uvertura operei Bărbierul din  Sevilla, Franz von Suppè – Uvertura „Cavaleria ușoară”, Pietro Mascagni – Intermezzo din opera Cavalleria Rusticana, Giuseppe Verdi-Uvertura la Traviata, Geronimo Gimenez – La boda de Luis Alons, în partea a doua a concertului.

Petruț Constantinescu, directorul Filarmonicii, a mulțumit Camerei de Comerț și Industrie Vâlcea pentru organizarea acestui concert aniversar, 93 de ani de la înființarea Camerei și l-a invitat pe Valentin Cismaru, președintele CCI Vâlcea, să ia cuvântul înainte de a începe concertul.
Valentin Cismaru: – Suntem aici pentru a treia oară, astăzi, la 93 de ani de la înființarea acestei Camere. Mulțumesc Filarmonicii că a făcut posibil să fiu aici astăzi, mulțumesc și prietenilor mei din orchestră. Și pentru că în sală sunt și mulți oameni de afaceri, iată, suntem împreună artiști și oameni de afaceri , și ne punem întrebarea, de ce? așa cum și-a pus-o și un mare om de afaceri din lume la o recentă întrunire: de ce suntem împreună? Spunea el : bună întrebare, dar ar putea fi: de ce, și de ce nu? …Camera de Comerț s-a înființat în urma unui act semnat de Regele Ferdinand în 1926, și ne mândrim cu asta, și aș mai dori să vă spun că un mare filosof german și muzician a spus: „Viața fără muzică ar fi o greșeală”! Viața oamenilor de afaceri vâlceni, de valoare, ar fi o greșeală fără această muzică de mare calitate și valoare…

Excepțională prestația Adelei Liculescu, o stea în urcare pe bolta înaltă a artei interpretative, pianistice, de douăzeci și patru de ani și, care, se pare, promite în continuare și mai mult. În prezent își definitivează cariera muzicală la Universitatea de Muzică și Arta Spectacolului din Viena. O felicităm pentru reușita interpretării din Concertul nr 3 de Rahmaninov, un concert extraordinar, neeclipsat deloc de Concertul nr 2, cum se spune, și care la apariție, în 1909, anunță supremația rusă în muzica secolului XX; în ultima parte, a treia, melomanul, intuind viitoarea muzică a lui Serghei Prokofiev și mai ales a lui Dimitri Șostakovici. Concert simfonie, așa ni se pare nouă, ca întreaga muzică concertantă a lui Rahmaninov; dirijorul Orazio Baronello făcând foarte bine distincție între partitura solistului și cea a orchestrei, cele două fiind într-o continuă interferență, dramatică. Scriind aceste rânduri ne-am amintit de concertul celebrului dirijor de astăzi, mai tânăr cu șaisprezece ani, în noiembrie 2004, când, pe aceeași scenă dirija într-o companie la fel de valoroasă-orchestra simfonică a Filarmonicii Râmnicului și violonista Cristina Anghelescu-Simfonia a treia de Jan Sibelius și concertul pentru vioară și orchestră de F.M. Bartholdy .
„Surprinzătoare această prezenţă dirijorală care nu apelează la mima teatrală în gestica sa, foloseşte însă bine privirea, tensiunea interioară, îşi reliefează eficace scopul, care nu este altul decât asigurarea calităţii demersului artistic, muzical. (…) Legătura dintre compartimentele orchestrale, fluiditatea lor, nepersonalitatea părţilor în favoarea personalităţii întregului, au fost foarte bine subliniate de către un dirijor cu o vizibilă cultură muzicală, un rafinat intelectual, de către o orchestră atentă, bine alcătuită, bine instruită, rezultatul, artistic, fiind unul de calitate deosebită.” (Petre Cichirdan, „Jan Sibelius, Simfonia nordului”, Info Puls, decembrie, 2004 și „Interferența Artelor. Critice. Muzica”, Ed Intol Press, Râmnicu Vâlcea, 2011)
Cităm în continuare câteva afirmații, idei, ale acestei minunate pianiste, care, repetăm, a interpretat cu briio concertul lui Rahmaninov, având și o prezență scenică deosebită, care-i completează alura artistică cu adevărat stelară, și pe care „Gazeta de Sud” le-a inserat în rândurile sale într-un interviu luat în 23 ianuarie 2016:
„Drumul meu la Viena a început chiar cu admiterea la Universitatea de Muzica,
În partea a II-a a concertului din 11 februarie 2019, Orazio Baronello, italian din Sicilia, mândru de originea sa, chiar mai mult, mândru că este și dirijor, și italian: a oferit melomanilor din Râmnicu Vâlcea, așa, parcă în întâmpinarea noului anotimp al primăverii, care se apropie, un grup de uverturi din celebre opere și operete din secolul XIX și un cântec la fel de celebru, o zarzuelă, din secolul XX: „La boda” (Nunta) de Luis Alons…De ce mândru, atât de mândru că este italian, fiindcă a descoperit în bibliotecile italiene un material scris de nimeni altul decât de Roman Vlad, care a părăsit România în anii șaizeci și a emigrat în Italia devenind cetățean italian. Compozitor, muzicolog, pianist. Un material intitulat „Franz von Suppe-Prezentazione critica” și în care afirmă și demonstrează că compozitorul austriac este de fapt Italian și se trage, după tată, din Cremona (Dicționarele îl prezintă pe Suppe „compozitor austriac născut în Spalato-Dalmația, 1819 și decedat în 1895, în Viena.” („Larousse. Dicționar de mari muzicieni”. Ed. Univers Enciclopedic, București, 2000) Franz von Suppe, spune Roman Vlad, este pseudonimul lui Francesco Ezechiele Ermenegildo di Petro de Suppe Demelli! Acesta, ultimul, tatăl, era văr cu Donizetti, care, în 1842, îl invita la Bergamo cu intenția de a-i perfecțion pregătirea muzicală: „Donizetti era un lontano cugino di suo padre, e nel 1842 doveva invitare a Bergamo il giovane Suppé con l′intento di perfezionare personalmente la sua preparazione musicale.” O copie după acest articol al lui Roman Vlad, din 1969, Orazio Baronello ne-a făcut-o cadou în scurta sa ședere la Râmnicu Vâlcea cu ocazia concertului din 11 februarie. Faptul că Franz von Suppe este italian l-a entuziasmat și mai mult pe dirijorul Italian care ne-a oferit o interpretare de zile mari a lucrării de mare celebritate în Austria, și astăzi, a uverturii „Cavaleria ușoară”, mai spune Roman Vlad, un adevărat al doilea imn național! („e d′aver dato addirittura all′Austria qualcosa come un secondo inno nazionale” ) Într-unul din
numerele noastre viitoare vom publica integral textul tradus în limba română al articoluilui din 1969 semnat de Roman Vlad și republicat în antologia „LA FABBRI DEI FRATELLI FABBRI ” Editura Franco Angeli, 2010, Milano…

Orazio Baronello: – Sunt încă emoționat, după concertul de aseară, pentru care și eu, și instrumentiștii ne-am pregătit serios, am dorit cu toții să oferim vâlcenilor un dar pentru această sărbătoare a Camerei de Comerț …Nu am dormit bine noaptea dinaintea concertului din cauza emoțiilor deși știam că am o orchestra substanțial constituită mai ales în partida suflătorilor, dar și a celiștilor…Mă tot gândeam, doream, să iasă bine acest concert mai ales că nu mă mai întâlnisem cu publicul vâlcean de trei ani! Și fiindcă m-ai întrebat, te asigur Petre Cichirdan, că această orchestră sună excepțional sub bagheta lui Orazio Baronello (O ho ho!…il grande direttore d′orchestra, italiano! l-am apostrofat eu n.n)…Aud și acum, la cinsprezece ore de la concert, acest Rahmaninov, cu această solistă, extraordinar! „Foarte bine, foarte bună se cheamă Adela Liculescu”… Apoi concertul meu a fost dificil și pentru că trebuia să fie de o anumită sobrietate, cu o muzică de largă răspândire, dar și de mare calitate!…mă refer la aniversarea Camerei de Comerț… Compozitori mari, autori din secolul XIX și XX. Apoi o notă la fel de serioasă, lucrarea lui Suppe, Cavaleria legera (ușoară n.n). O lucrare foarte importantă, care a deschis noi drumuri în muzica lirică, pentru cultura europeană a secolului XIX. Important a fost că orchestra a răspuns gesticii mele care semnifica și cerința lucrării. Am observant și apreciat că instrumentiștii au interpretat cu entuziasm lucrările…lucru foarte important în muzică! Consider foarte important pentru relația noastră, pentru cultura română și cultura italiană că am reușit să-ți dăruiesc acest document, în copie, pe care îl aveam în bibliotecă, scris de românul Roman Vlad, la jumătatea secolului XX, despre Suppe, și care restabilește un adevăr mult neglijat de istoricii muzicali ai vremii: Suppe nu a fost austriac, ci Italian! De la Cremona. Tatăl său a fost văr cu Donizetti…În parte, poate doar mama sa să fi fost austriacă, dar nici în acest caz, căci ea era de origine ceho-poloneză! …

Am observant la sfârșitul concertului instrumentiști suflători care au strigat: Bravo! Desigur, adresându-i-se lui Orazio Baronello. Felicitări Orazio pentru darul tău făcut vâlcenilor, dar și Camerei de Comerț și Industrie Vâlcea! Și mie personal…

NOTĂ: În Video Arhiva puteți urmării fragmente din acest concert
Adela Liculescu Rm Valcea 2019
Adela Liculescu și Orazio Baronello
Orazio Baronello dirijează Cavaleria ușoară de Franz von Suppe-11 02 19-Rm Vâlcea
Orazio Baronello Rm Vâlcea 20 02 19

Leave a Comment

Previous post: