Motto: „Neputând întări justiţia am justificat forţa”. Blaise Pascal.
Am avut privilegiul ca dl Ştefan Racoviţă să-mi ofere cartea domniei sale intitulată „Cu mâinile de cap”. Am citit-o cu mare atenţie deoarece, în special, situaţia din România, ţara mea, a constituit şi constituie sensul vieţii mele. Apreciez cartea dlui Ştefan Racoviţă ca pe un document important al memoriei poporului român. Această carte este o oglindă, la scara României, a lumii de azi, lume binară, radicalizată, în pragul exploziei generalizate, deviza fiind „cu noi sau împotriva noastră”, alternativa constituind-o forţa brutală, zoologică. O lume înjustifiabilă, fără justiţie, deci fără capacitatea de a asigura o echidistanţă necesară deciziilor colective, umane, necesare supravieţuirii speciei umane.
Mă voi explica. Sistemul logic binar vine de fapt de departe, de la Aristotel: alb-negru, sus-jos, cald-rece s.a.m.d. Creierul uman este mult mai complex, gândirea umană nu este „un pret a porter”, în funcţie de subiectivităţi personale sau de grup, ci rezultatul unei evoluţii milenare. Grigore Moisil, matematician şi filozof, în cartea sa „Lecţii despre logica raţionamentului mental”, 1975 spune: „logica, gândirea omenească se conduce după un sistem cu mai multe valori, lăsând astfel libertatea unei mai mari varietăţi de logici ce coexistă. Numai astfel putem fi în faţa unei logici constructive ce nu se limitează la un constat imobil”. În plus, aşi zice eu, dacă avem un minimum de circumspecţie vis-a-vis de cartezianismul ce-şi arogă suveranitatea qvasi-matematică a explicării vieţii, cred că putem ajunge la un grad superior de luciditate.
Logica binară este maximalistă, necreativă şi conduce implicit la concluzii false. Logica binară este marginală şi nu fundamentală omului. Argumentele există: astfel nimeni nu poate nega apariţia prefrontalului, cel ce face diferenţa între starea umană şi cea zoologică. El este cel ce permite polivalenţa raţiunii. El este acea parte a creierului uman ce priveşte sensibilitatea şi sociabilitatea, zonă ce a apărut şi s-a dezvoltat, maturizat deja în paleoliticul superior. Prefrontalul noetic reprezintă zona cunoaşterii, dorinţei, curiozităţii şi asigură perenitatea omului ca atare. El este autorul funcţiilor cognitive, percepţiei inteligente, imaginative, superiorizării emoţiilor în sentimente. Prefrontalul stă la baza moralităţii, a transformării automatismelor motorii în mişcări anticipative – aşa numiţii curenţi ai gândirii. Astfel a apărut omul în diferenţierea lui faţă de animal.
Iată ce spune un mare pedagog român G.G. Antonescu, mort orb şi în mizerie datorită sistemului comunist, doctor în filozofie, magna cum laude la Berlin, capitala celei mai importante filozofii după cea greacă, în cartea sa „Goethe, Filozof şi Pedagog”, 1932: Goethe pune în valoare formule ale spiritului universal ce constituie un alfabet universal. Astfel, una din cele mai importante litere a acestui alfabet, este, spune Goethe, pentru armonia socială, moralitatea. Acesta fiind un fenomen ce nu este convenţional, ci înnăscut omenirii în general şi fiecărui om în parte. Moralitatea este aşa dar un factor esenţial al democraţiei. Nu este vorba de o moralitate partizană, comunistă, capitalistă, ci o moralitate universal acceptată.
Moralitatea nu se poale dezvolta într-un mediu binar, într-o lume lipsită de instrucţie, de educaţie, de cultură, de discernământ, într-o lume zoologică de circumstanţe, oportunistă, a celui mai puternic fizic, economic, militar, etc. Nu poate exista într-o lume condusă de logica simplistă-câştigător-pierzător.
Lumea nu poate trăi fără vis într-un materialism abject, stomacal, aşa-zis concret, de flămânzi şi opaci spirituali.
Norbert Wiener (1894-1964) savant american, fondatorul ciberneticii, spunea: „mintea omenească lucrează mai ales cu idei vagi. La începutul oricărei acţiuni umane este visul care în vagul său dă naştere speranţei, motorul vieţii.” Nici nu poate fi altfel privind logica umană, având în vedere extraordinara fineţe a creierului uman, fineţe generată de multi-miliardele de contacte dintre terminaţiile celulare, sursă de logici polivalente care la rândul lor constituie surse fundamentale ale democraţiei. Adaug faptul că în momentul de faţă au loc elaborări ştiinţifice care fac diferenţa între aşa-zisele logici matematice şi logicile intuiţioniste (psihologice). Gândirea binară este o sursă a dictaturilor, distrugătoare a visurilor constructive umane în secolul XX şi începutul secolului XXI. Nazismul, adică naţional socialismul şi comunismul au avut ca bază ideologică trama destructivă a aşa zisei logici binare „cu noi sau împotriva noastră”, actualizată cu „proamerican sau contra-american”. Ea este generatoarea ideii absurde a omului nou-arian şi mai târziu a lui homo sovieticus. Amândouă aşa zise logici bazate pe minciună, ignoranţă, manipulare, şi pe ideea fixă de dominare, de câştigător şi pierzător. Consecinţa celor de mai sus a fost că secolul XX şi începutul secolului XXI să devină perioada istorică a celei mai mari mascarade umane cu efecte tragice în viitorul apropiat şi depărtat, vâltoare în care România, ţara noastră, era imposibil să nu fie antrenată. Epocă de farsă, de inepţie, de păcăleală, de ridicol, de somn, obscenă.
Spiritele malefice care au creat această situaţie se bazează pe exploatarea creierului uman cu condiţia sa precară şi nu în ceea ce are el mai valoros.
Creierul uman este format din două emisfere, stânga şi dreapta, ce funcţionează simultan, una domină pe cealaltă. Emisfera dreaptă este dominată de instincte. Ea coexistă cu emisfera stângă, sistemul cortical, cerebral, analitic, creativ. Fiecare om cu propria ereditate poate aparţine fie tipului instinctual, gregar, fie tipului cerebral, analitic, creator. Prin instruire, educaţie, cultură se poate reduce dar nu anihila diferenţa dintre cele două tipuri. Prima concluzie: omul de tip nou, dorit de nazism şi comunism trebuia făurit fie prin alegerea subiectivă, exclusivistă a unei anumite eredităţi ce ignoră istoria umană (rasa ariană), fie prin negarea totală a eredităţii, condiţia sine qua non a umanităţii. Comunismul a vrut să demonstreze aberaţia potrivit căreia prin îndoctrinare, educaţie comunistă, se poate fabrica un om total nou.
A doua concluzie: cu toate că cele două sisteme au eşuat pe această temă, astăzi se continuă pe aceiaşi direcţie: gândirea unică; politicul corect; monoliticul mascat de forma actuală a mondializării care sub fumul cantitativ al multitudinii doreşte eliminarea diversităţii ce reprezintă aspectul calitativ al existenţei umane; materialism total eradicator al spiritualităţii, sursa democraţiei, a libertăţii individuale şi colective.
Astfel, mass-media actuală, presa în special, televiziunea nu face altceva decât să ramolească corticalul şi să excite componenta emoţională, înstinctuală, gregară, mediu favorabil emergenţei tuturor dictaturilor. Exemple: nimeni nu poate contesta că trăim o epocă a imaginii. Oraşul este invadat de publicitate care „oferă” alegerile posibile… şi aceasta prin excitarea la maximum a senzorialului, prin formal, culoare (culori primare fără nuanţe), lumini puternice, în mişcare: prin imagini cu evidentă conotaţie erotică. Se creează iluzia că oferta se înscrie în dorinţele individuale şi colective. Pe scurt, spălarea creierului.
Televiziunea – în programele de mare audienţă – condiţionează privitorii. Astfel, seriale în care râsul şi plânsul sunt pre înregistrate. Aşa zisele jocuri cu câştiguri materiale enorme nu sunt în direct deoarece aplauzele „spontane” trebuiesc pregătite de aşa numiţii încălzitori de public. Priviţi emisiunea „A prendre ou a laisser”. Când se câştigă, muzica este voioasă, când se pierde este tristă. Şi se câştigă ce? Bani, nu cunoştinţe. Instruirea, educaţia nu mai contează. Şi să facă ce cu banii? Să facă closete (caz real), să-şi facă casă, să ajute pe mama şi tata, să mănânce şi să se îmbrace mai bine.
În jurnalistică, cea mai recentă manipulare, însoţită de mare publicitate. În „Le Monde” la rubrica „Le Monde Diplomatique” se prezintă romanul Dlui Philipe Roth intitulat „Le Complot contre L’Amerique”. Titlul ziaristic este coşmar nazist în USA. Dl. Philipe Roth publicat de către editura Gallimard în 2006 explică sub acoperişul unei ficţiuni politice ce s-ar fi întâmplat dacă America s-ar fi aliat cu Hitler, ficţiune ce nu se bazează pe nici un fapt istoric major. Cum se face că dl. Philipe Roth nu a scris o ficţiune despre ce s-ar fi întâmplat dacă Rusia Sovietică ar fi continuat în alianţa sa reală, istorică cu Hitler?
Ultima manipulare este aşa-zisul război al religiilor. Care religii? Musulmană şi creştină? Să fim serioşi, în Europa unde religia creştină a devenit un fel de folclor? Musulmanii care în marea lor majoritate sunt neinstruiţi, needucaţi, necultivaţi, şi care practică un antiamericanism şi un antioccidentalism justificate de faptul că democraţia nu se impune prin tancuri, ci prin dialog şi înţelegere reciprocă. Cred că trebuie să înţelegem în fine că democraţia nu este un dar venit din cer, ci condiţia supravieţuirii umane, că ea nu se poate dezvolta într-un mediu de incultură; de manipulare; de dictatul celui mai puternic economic-mililar; de PACSuri; de aşa zisa diversitate sexuală; de divorţuri în masă, de familii monoparentale (un non-sens), de lipsă a libertăţii presei. Să ne amintim de black-outul total în timpul războiului din Irak şi de înrolarea ziariştilor în unităţile armatei americane.
Să ne amintim de moartea Anei Politkovskaia. Ea se adaugă zecilor de ziarişti asasinaţi în Rusia. În Statele Unite ale Americii, Ministerul american al securităţii interioare finanţează cercetători ai Universităţii din Pittsburg şi Cornell pentru creerea un program informatic care să analizeze opiniile exprimate în presă pentru a le supraveghea mai uşor; că Putin a primit legiunea de onoare în Franţa ş.a.m.d. Democraţia va muri în aceste condiţii, pregătindu-se astfel terenul unei dictaturi mondiale cu urmarea lipsită de echivoc-apocalipsul.
Ori, alternativa există. Omul nu este numai sapiens, faber, religiosus, ci şi fundamental ludens. Acest om se conduce după următoarele repere: logica polivalentă-dialog; toţi oamenii sunt într-unul; toţi sunt fraţi indiferent de culoare, rasă, religie; toţi oamenii plâng, râd, se joacă, se nasc şi mor; cultivarea spiritului de solidaritate universală în care toţi oamenii sunt câştigători. Spiritul ludic nu este o utopie. Dialogul şi-a dovedit eficacitatea în Liban unde toate etniile, religiile au trăit în pace până când logica binară a celui mai puternic nu a început procesul de manipulare. Europa, care timp de 50 ani nu a cunoscut războiul datorită dialogului şi nu mentalităţii conflictuale care din păcate se exprimă din nou în comportamentul european.
Democraţia, nu trebuie uitat, s-a dezvoltat, a putut să apară datorită vechiului păgânism ce este depozitarul a cel puţin 90% din patrimoniul spiritual, cultural al umanităţii. Şi aceasta, datorită unei relaţii numite politeistă cu natura. Templele din Ankgor, piramidele, cultura arhaică greacă nu au putut să apară având ca bază actualul păgânism monoteist, păgânism hrănit de incultură, de dictatura materialistă generalizată a banului care din mijloc a devenit scop în sine, singurul idol, astru. Spiritul ludic nu este o utopie. EI este un potenţial dovedit de-a lungul istoriei, este spiritul ce cultivă fraternitatea, creativitatea în relaţie cu homo sapiens, faber şi religiosus. Spiritul ludic este născătorul democraţiei, opus păgânismului materialist, monoteist, sursa logicii conflictuale, înlocuitoare a justiţiei şi creatoare de barbarie, mai direct spus de stare zoologică.
Seritorul german Herman Hesse (1877-1962) visează la o societate ludică „Castaldia” unde omul ludens devine primordial. Există o literatură întreagă apropo de acest subiect cu dovezi practice de realizare a unei societăţi acceptabile tuturor, dar ocultată în momentul de faţă. Sper că momentul va veni când vom abandona definitiv omul arian şi homo sovieticus, aceste hidre cameleonice ce nu pot duce decât la apocalips.
Stânga şi dreapta nu sunt decât paravane ale luptei pentru putere. Lupta este între forţele democratice şi antidemocratice. Numai democraţia în diversitatea ei poate evita apocalipsul, făcând aslfel din urmaşii generaţiilor actuale continuatorii unei aventuri umane miraculoase ce le este destinată.
