« Aurel Gibă, fratele profesorului de matematică care a predat pe timpul nostru la Liceul Vasile Roaită, astăzi Mircea cel Bătrân, din satul Piatra, com. Ciofrângeni, a intervenit și dumnealui (19 august 2021, Biblioteca Județeană Vâlcea), vorbind despre satul românesc, despre țărani, despre unire și înțelegere, dându-se domnia sa exemplu care este un produs între un ardelean din Valea Jiului și o argeșeancă din Piatra, dânsul care acum ocupă mirificul spațiu moștenit aici, la Piatra, fiind total dăruit lumii naturale pe care o adoră. Și-a început discursul despre satul românesc de la Horodiștea la Săpânța scanând lățimea României rotundă, despre natură, și despre patrie, cu o comparație – personificare șocantă: „Nu cred să mai ai ceva să adaugi la ce au spus domniile lor (Ion Aldescu și Gh Deaconu), adevărate cărți pe picioare”! În numărul viitor dăm integral discursul dumnealui împreună cu monologul debitat a doua zi în chiar plaiul său de la Piatra în fața aparatului nostru de filmat, între câteva minunate vaci și câteva butoaie cu țuică fiartă de două ori! Ne place ori de câte ori îl vedem, ascultăm, pe dl Gibă din Piatra, fiindcă tot de atâtea ori deplânge soarta viaductelor părăsite care străbat locurile pline de măreție naturală și istorică, dintre Râmnicu Vâlcea și Curtea de Argeș!… atât, acum! » (Fragment din articolul „Theodor Geantă-pilon al societății interbelice vâlcene” apărut în lunarul CULTURA vâlceană nr. 182, octombrie, 2021)
MEMORIAL THEODOR GEANTĂ LA BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ VÂLCEA – 19 AUGUST 2021
Aurel Gibă: – Domnilor și doamnelor…După atâtea vorbe frumoase câte s-au spus de către cei doi vorbitori, adevărate cărți pe picioare, dl colonel Ion Aldescu și dl prof. Gheorghe Deaconu, greu mai poate să intervină cineva și să se mai facă ascultat. Dar pe mine mă doare sufletul când știu că pe țăranul român nu-l mai bagă nimeni în seamă. De aceea mă bucur că la această manifestare, acesta, țăranul român, mă scuzați!… fermierul român, mai ia și el parte din când în când la asemenea întruniri de mare amploare, intensitate, act de cultură, culmea, pe aceste vremuri, când pandemia, războaiele din Afganistan, politicienii vremii…nu ne mai dau pace!…și uite că am putut să ne adunăm! Probabil că asta a fost vrerea lui Dumnezeu!
Cum însă să încep eu acest discurs?…Dragi prieteni vaccinați-vă!…cum am auzit un prieten, recent, la o discuție în public. Nu, nu așa vreau. Să zic altfel: „dragi tovarăși și pretini”… Nu, nici așa nu vreau, cum se adresa un președinte din alte vremuri, că sigur nu o să vă convină… Eu o să-mi încep discursul cu formula: Dragi frați români! …Este foarte bine că cineva din oștirea română s-a gândit să facă lucrul acesta. În filmul prezentat am văzut actul de naștere al lui Theodor Geantă în care scria Tudor. Și așa mi-am amintit de cel mai frumos film, primul în copilăria mea, pe care l-am văzut la opt ani. „Tudor” se chema! Și mi-a rămas în minte…Deși se împlinesc 200 de ani de la Revoluția lui Tudor Vladimirescu, nu văd să se amintească prea mult de acest mare om, mare român, deși de la Horodiștea la cimitirul din Săpânța ar trebui să se vorbeaască numai despre Tudor! M-a marcat extraordinar filmul, încât roluri cu el am jucat în toată școala mea! Recitam cu multă mândrie: „Țara este norodul și nu tagma jefuitorilor”! Acum stau și mă gândesc… La 69 de ani de la moartea lui Tudor Vladimirescu se naște Theodor Geantă. Și în clipa asta sânt mândru că particip la acest memorial în care se sărbătorește un urmaș de-al lui Tudor Vladimirescu… Vreau să vă spun că trăiesc în satul natal al părinților mei, că mama se trage din Tigveni, din Blajul Tigvenilor, iar tatăl meu din Valea Jiului. Legătura ancestrală între Oltenia și Muntenia a existat deși nu întotdeauna ca fiind foarte trainică, deși eu o consider mai mult decât atât!…Eu cred că noi muntenii suntem cei de dincoace de râul Sâmnic și nu de dincoace de râul Olt… Această legătură de sânge a părinților mei se reflectă și în cultura română. Mă uit la dvs, și mă bucur, vă văd oameni cultivați, cu multe studii…vă invidiez, dar pot să vă spun că și eu sunt absolventul „Universității” Vasile Roaită…Acesta, Vasile Roaită, a fost un copil în care au tras cine au tras,…nu știm nici astăzi cine a tras în noi, în decembrie ’89…Dar dl Deaconu îmi spunea: – măi, tu să nu mai spui că ești țăran! Cum nu, domnule Deaconu, eu sunt un țăran!… dacă trăiesc lângă ei și fac ce fac ei…. Țăranii ăia care au făcut războaie, care au apărat și hrănit țara asta și iată, nimeni nu are grijă de ei, nu se interesează de soarta lor, mai mult, care suferă de soarta țării lor! Dvs, cum spuneam, întelectualii, trebuie să fiți mai aproape de noi, să ne vedeți și lipsurile și comorile…să vedeți ce bogăție zace în mediul lor, al nostru, adevărate comori de viață și de artă! Noi nu suntem în stare nici să păstrăm ceea ce ei ne-au dăruit… Să păstrăm măcar ceea ce ei, țăranii români care cu Biblia în mână au cucerit pentru noi acest pământ, și l-au apărat! Și l-au lucrat, Iar noi l-am vândut…Noi intelectualii! Mă scuzați, nu noi…Se spune că nu mai avem tineret! Vă spun cu mâna pe inimă, încă mai avem tineret patriot!… Tineret care nu doarme… Am constatat acest lucru la Putna, în timp ce președintele se plimba cu bărcuța… acolo la mare, la Putna, s-au adunat românii adevărați. S-a serbat 150 de ani de la adunarea de la Putna de acum 150 de ani – 1871 – când a fost comemorat Ștefan cel Mare! Atunci, cei mai de seamă tineri români! Acest tineret încă mai iubește această țară, așa cum o iubește și dl. Aldescu care putea să ne întâmpine cu o cafea pe terasă…așa cum ne-au întâmpinat moldovenii. Și mă gândesc la această mare dezbinare care poate să existe între români, dacă în același timp, președintele acestei țări era la mare și admira o bărcuță, iar alții, tot români, erau aunați la Putna!
Un lucru foarte des întâlnit în România, adevărul se află pe jumătate! Nu, adevărul trebuie să se afle acolo unde este el…că e la stg., că e la dr. , adevărul este acolo unde este și trebuie respectat. Dacă legionarii nu aveau în mână pistolul, ci numai Biblia erau și acuma…Dacă comuniștii aveau în mână Biblia, acum erau la Putere și poate nu ajungem așa (în perioada comunistă cea mai puternică biserică din lume era în Polonia; duminica, în timpul liturghiei, nici om, nici mașină, nu erau pe stradă…Toată lumea era la biserică sau urmăreau slujba în casă n.n)…
Oricum, e bine ca dvs intelectualii să nu uitați de noi. ….Să mai spunem că în 1989 com. Golești era săracă, necunoscută. Dar era în perspectiva de a deveni oraș, având un obiectiv național care acum iată, stă să se dărâme pe noi… Nu poate fi acest viaduct măcar un jalnic punct de atracție turistică? Cel mai mare viaduct din România, al III-lea din Europa!? și cu cele două tunele făcute în pământ! Da este foarte greu să faci un tunel în pământ!…Tehnologie total românească! Nimeni nu spune un cuvânt despre acest lucru (pardon, lună de lună presa noastră culturală, a lui Intol Press, scrie lună de lună că această cale ferată Curtea de Argeș – Sibiu poate crea mii de locuri de muncă – și ar putea fi raiul pe pământ pentru cele trei județe: Argeș, Vâlcea și Sibiu!! n.n)…Este clar pentru oricine că nu putem să mai fim cum am fost, dar nici măcar să păstrăm ce am făcut bine înainte?…
ÎN GRĂDINA MAICII DOMNULUI, ÎN VATRA SATULUI PIATRA
În 27 august 2021 l-am vizitat pe Aurel Gibă la reședința sa din satul Piatra, com. Ciofrângeni, jud. Vâlcea.
Aurel Gibă: – Iată, aici este primul pom altoit de mine, se vede portaltoiul, un prun sălbatic. Toți pomii care se văd sunt îndeaproape îngrijiți, toaletați chiar după potopul de piatră care a fost vara aceasta. I-am salvat cât de cât, i-am săpat la rădăcină, i-am văruit ca să-i scăpăm de căldură…Mai jos avem o plantație de 3 ani, o pepinieră din care oferim și celor interesați, chiar și celor de pe Facebook ca să vadă toată lumea, venind astfel în interesul țăranilor, să vadă că și aceștia au moștenit de la părinții lor tot ce a fost mai bun privind plantarea, îngrijirea și menținerea într-o stare vegetativă sănătoasă…Aici este vorba de pruni, aici de cireși și mai jos, acolo, avem un măr secular…Așa erau strămoșii noștri țărani, făceau și răscoale, făceau și războaie, plantau și creșteu pomi, făceau și mulți copii…
Noi tratăm despre un popor care în sec XX a avut parte de cel mai urât episod, dramatic, din viața sa: Răscoala din 1907! …Am ajuns acum înapoi la 1907, înapoi la romanul „Desculț” de Zaharia Stancu…Ați văzut că am vorbit de „Desculț” și la Memorialul Theodor Gentă. Eu acolo am apelat la oamenii care mai au ceva din dragostea de țară așa cum au avut-o înaintașii noștri, dragostea de patrie, dragostea de România… Vedeți, aici, totul este acoperit de verdeață, și nimeni nu vine să spună: domnule, haide să o luăm de la început, haideți să facem ceva, haideți înapoi către datini și tradiții… Să fim cinstiți, și credința acum este puțină. Avem două biserici, una veche și una nouă, dar ele sunt mai mereu goale, oamenii din ce în ce fac pași înapoi privind credința, mersul la biserică!
…Ăsta este satul meu, locul meu de existență cum spunea Blaga, veșnicia, născându-se aici! …„Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei./ Eu cred că veşnicia s-a născut la sat./ Aici orice gând e mai încet,/ şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,/ ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,/ ci adânc în pământ undeva.” (Fragment din poezia „Sufletul satului” de Lucian Blaga)
Am stabilit cu Aurel Gibă ca următoarea întâlnire să o facem pe viaduct…
NOTA: Accesează Video Arhiva de pe www.culturaarsmundi.ro și vezi și filmele cu Aurel Gibă…
27 08 21 – Piatra, com. Ciofângeni
Simona Maria KIS
p.cickirdan
