Theodorx Geantă a fost una dintre personalitățile excepționale ale societății vâlcene aparținând perioadei interbelice, dar și după 1944, până în 1968, când a trecut la cele sfinte, privind eroismul intelectualilor politici reeducați la Canal și contribuind, după detenție, la dezvoltarea culturală a Olteniei de nord. Până în anul 1944 Theodor Geantă a fost unul din marii învățători, demni reprezentanți ai spiritului haretian, creatori de manuale școlare, de metode de învățat în școala primară; până la 15 ani și cunoscut lăutar, născut în 1890, pentru ca la 10 ani deja să cunoască toate secretele muzicale care să asigure partea muzicală și solistică care însoțea, se producea, în cadrul desfășurării unei nunți!…La 10 ani câștiga o „rublă” (cinci lei) cum ne-a dezvăluit dl prof. Gh Deaconu la întrunirea de la Bibliotecă, la horele organizate săptămânal la cârciuma lui „Gh Flențoi” din Muereasca de jos, satul Hotarele…Din 1910, învățător de elită până către regimul comunist, politician, președinte al Plasei de la Cozia, ilustrator muzical (cunoștea și a predat la toate instrumentele de coarde-vioară, violoncel și contrabas), compozitor, al operetelor scrise împreună cu libretistul Constantin Popian-alt reprezentant de excepție al culturii interbelice, antebelice și postbelice vâlcene. Ofițer de elită în Primul Război Mondial. Profesor de muzică la clasa de Vioară, Violoncel și Contrabas din cadrul Școlii de Muzică unde a înființat orchestra simfonică fiindu-i și primul dirijor după ce s-a înființat această școală, generală, în 1957. Ce școală de elită!, adevărat învățământ artistic universitar: Ion Ionescu Basu (bas voce) – director, Leca Morariu (violoncel) – Prof. Universitar Dr. la Facultatea din Cernăuți, Decan, până în 1944!; Octavia Lupu Morariu, soprană la Teatrul Național din Cernăuți, până în 1944, profesor de pian la Școala de Muzică din Râmnicu Vâlcea; Irina Șațchi – profesor de pian la Școala de Muzică, cu studii de canto la Praga, Theodor Geantă profesor de instrumente de coarde, părintele unei întregi pleiade românești universitare prin Ionel Geantă cu fiicele, prof. Eugen Ciorăscu (Verbințchi)-compoziție și dirijat…Ce necuviință, ca să nu spunem altfel, a celor care s-au aflat la cârma culturii orașului Rm Vâlcea după Revoluția din 1989 să nu-i amintească pe niciunul dintre aceștia, exceptându-i pe Irina Șațchi și Eugen Ciorăsc, la originea Liceului de Muzică și a Filarmonicii din Râmnicu Vâlcea, mai ales că instituția Filarmonicii s-a înființat în 1947!…și nu în 1995, cum susțin inițiatorii.
*
Organizația Cultului Eroilor Vâlcea, subfiliala Golești, președinte col. Nicolae Ștefănescu și vicepreședinte Bebe Rizea – patronul restaurantului „Birtuțu’ din pădure” prin persoana și voluntariatul extraordinar al colonelului Aldescu, potențialul său deosebit, munca sa din Arhivele Naționale de ani de zile, a organizat în data de 19 august 2021 la biserica din cadrul Garnizoanei Militare Râmnicu Vâlcea un parastas în memoria lui Theodor Geantă urmat de o evocare istorică la Biblioteca Județeană Vâlcea intitulată „Mărturii documentare despre viața și activitatea lui Theodor Geantă”. Personal cunoaștem munca pregătitoatre pentru acest eveniment pe care dl Ion Aldescu a depus-o cu câteva luni înainte. Contactele domniei sale cu urmașii ilustrului înaintaș vâlcean, cu foștii săi elevi de la fosta Școală de Muzică din Râmnicu Vâlcea din aceste acțuni rezultând o serie de documente private privind istoria locală a acestei instituții vâlcene, de excepție, cum am arătat, Școala de Muzică și Artă Plastică din Râmnicu Vâlcea.
După slujba de parastas au cuvântat profesorul Nelu Barbu din Băbeni, președintele subfilialei Băbeni a Cultului Eroilor Vâlcea și col. Ion Aldescu, care a prezentat organizatorii și invitații la eveniment: Pr. Nicolae State Burluși din partea Arhiepiscopiei Râmnicului, Pr. Gh Deaconu din Parohia Tigveni, sat Bădislava, unde Th. Geantă și-a început activitatea de învățător, Prof. Ion Stătescu – directorul Școlii din Tigveni, Pr. Petrică Alexandru din Parohia Milcoiu, Pr. Ionuț Stăncescu – Sat Drăgănești unde Th Geantă și-a botezat în 1912 primul copil, pe Ionel Geantă, care i-a continuat și desăvârșit exemplar cariera; a prezentat familia lui Th. Geantă, pe urmașii acestuia, de astăzi, prezenți prin inginerii Tiberiu și Dragoș Popescu, și stră-stră-nepotul Theodor; nepoți de pe ramura fiicei lui Theodor Geantă, Ecaterina Geantă, devenită Ecaterina Popescu – Lotru prin căsătoria cu preotul Nicușor pe care toți vâlcenii l-au cunoscut la Parohia „Buna Vestire” unde a slujit ani de zile…
Colonel Ion Aldescu. La Biblioteca Județeană, la ora 11:00 a început manifestarea anunțată de către dl. Ion Aldescu, care a deschis întrunirea, după ce toți participanții, în picioare au ascultat imnul de stat al României și Imnul Cultului Eroilor, care a durat aproape 10 minute!…cam mult, am spus noi. Noroc cu expunerea dlui Aldescu care pur și simplu a impresionat întreaga asistență deși a durat și ea mult, dar, considerăm, la bogăția de fapte expuse și idei, meritând cu prisosință aplauzele asistenței! Cred că niciodată nu am asistat cu atâta interes la o adunare din această Bibliotecă…
După ce a mulțumit organizatorilor pe lângă Cultul Eroilor fiind și Forumul Cultural al Râmnicului, Societăților Anton Pann și Seniorii Ion Aldescu a mulțumit invitaților, dar în mod special familiei, nepoților prezenți în sală, Tibi și Dragoș Popescu „cu care vrem ca după eveniment să discutăm dacă dânșii își dau acordul pentru publicarea 1-2 volume despre Theodor Geantă, după cum am anunțat și la biserică, noi suntem pregătiți să realizăm 10 volume de documente”.
Ion Aldescu a salutat prezența membrilor subfilialei Cultul Eroilor Golești și în mod deosebit a mulțumit dlui Tică Smaranda care l-a purtat prin toate satele din comună pe urmele lui Theodor Geantă inclusiv la una din nepoatele sale care nu a putut fi de față din motive întemeiate…singura nepoată care mai trăiește, din partea soției marelui dispărut. A salutat prezența atâtor invitați, cunoscuți oameni de cultură din Râmnicu Vâlcea și din județul Argeș: Dumitrașcu Gheorghe, Mihai Mustățea, col. Mihai Popa, Bogdan Aleca, Tiberiu Aniniș, Ion Stătescu din Tigveni, precum și pe rapsozii populari: Marin Mihăescu și Maria Truță. A mulțumit presei prezentă prin Violeta Scrociob și Viorel Cherescu.
În continuare vorbitorul a spus că a adunat de la Bibliotecă tot ce s-a scris despre Theodor Geantă, că le-a pus cap la cap, împreună cu documente din toate arhivele comunale și din Arhivele Naționale ale județelor Vâlcea și Argeș. Pe ecranul instalat în sala de conferințe a Bibliotecii Județene au rulat aceste documente prin organizarea și îndemânarea directorului Editurii ProȘcoala, Dumitru Ciobanu, în timp ce Ion Aldescu prezenta fără text scris, viața și activitatea lui Th. Geantă.
Primul act prezentat a fost cel de naștere din 23 august 1890 emis la Primăria Comunei Bujoreni având numele Tudor din părinții Ion și Maria Geantă. Actul s-a găsit În Arhivele Naționale Vâlcea fiind singurul nume din acea perioadă: Tudor I. Geantă. A avut 3 frați: Vasile, Marin și Gheorghe, toți, născuți după el. A urmat școala rurală mixtă din com. Bujoreni între 1898 și 1903 și l-a avut învățător pe Dumitru Bujoreanu (și nu pe Constantin Apostolescu de la Golești cum susțin alți biografi-mențiunea vorbitorului). A susținut examenul de absolvire a celor 5 clase la Călimănești unde se găsea Centrul Școlar. Între 1903 și 1904 a urmat o clasă la Râmnicu Vâlcea la Gimnaziu, absolvind-o cu media 7.93, primul dintre cei 36 de elevi. Apoi s-a retras și în luna august 1904 a dat examen la Școala Normală din Câmpulung Muscel „Carol I”. Clasa I, 1904 – 1905, a absolvit-o cu media 7.99, clasificat al doilea din 75 de elevi. Clasa a II-a a avut media, la terminare, 8.20 clasificat fiind al doilea din 60 de elevi. Clasa a III-a a terminat-o cu media 8.40, întâiul din cei 58 de elevi. Ion aldescu face o paranteză și arată că media a fost scăzută din cauza notei la purtare, 6, pe pe care a primit-o fiindcă a participat la o nuntă fără aprobare, împreună cu elevul Geantă I. Constantin, născut la Stoienești, Muscel. Nota la purtare a fost însoțită de o exmatriculare de care a scăpat, însă, datorită referatului pozitiv depus de profesorii de limba română și violină. …A absolvit Școala Normală în 1910 cu media 9.84 fiind primul din cei 38 de elevi cât mai rămăseseră din 72 înscriși în anul 1904-1905…
Continuă Ion Aldescu: „Geantă provine dintr-o familie săracă, dar căsătorindu-se cu fiica învățătorului Constantin Apostolescu, satul Coasta com. Golești, unul dintre oamenii foarte bogați, Elena Aopstolescu care avea 15 ani și doi frați Gheorghe și Marin, mai mici decât ea. Marin Apostolescu a fost ultimul elev al școlii din Bădislava pe care Theodor Geantă l-a clasificat al doilea în 1918 după ce a venit din război.” Mai spune Ion Aldescu că în toată perioada cât a funcționat ca învățător în stul Bădislava și Vlădeșrti, com. Bârsești-jud. Argeș a avut un prim copil pe Ionel, un al doilea copil pe Toader care a murit în 1918, la 3,5 ani și îngropat la Drăgănești.
Am aflat din cuvântul lui Ion Aldescu că Theodor Geantă a făcut Războiul Balcanic ca T.R.ist, în cvadrul Regimentului 2 Vâlcea, a ajuns până în Bulgaria la Vrața, unde la cunoscut pe Constantin Popian și el, T.R.ist ca Geantă.
La 1 iunie 1914 au fost concentrați-chemați sub drapel și el și Popian la Școala de Ofițeri de rezervă, de infanterie, pregătitoare de laSlatina. Din 900 de elevi pe locul 1 a fost Theodor Geantă, iar pe locul 16, C Popian. În 1915 au fost repartizați la Regimentul 42 Infanterie, Drăgășani. Tot în același an au fost mobilizați cu regimentul la Perișani – Titești. În 1916 s-a întors acasă, la școală, în 15 august 1916 „îl găsim ca sublocotenent în funcția foarte importantă de ofițer cu aprovizionarea…Au trecut Carpații prin punctul Colți iar la Colții
Sibiului încep retragerea, Popian fiind luat prizonier. Geantă se ocupă în continuare cu aprovizionarea Regimentului „foarte conștiincios, atrăgându-și simpatia coloneilor Moșoiu și Cantacuzino.” Vâlcea a fost ocupată de inamic, la fel și Piteștiul, Regimentul luând calea Moldovei! Familia sa a fost evacuată pe 26 oct. 1916, urmându-l în Moldova, unde avea să se nască fiica sa Ecaterina. „Am găsit în Arhive lucrând la cartea Mărturii documentare – Jertfa Comunei Golești în războiul pentru reîntregirea neamului, la care o contribuție esențială și-a adus-o dl prof. Mihai Mustățea, la corectarea ei, pentru ca ea să apară toamna aceasta la lansarea căreia vă invităm și pe dvs. …La 1 noiembrie 1919 îl găsim ocupând postul de învățător la școala de aplicație, primară, de pe lângă Școala Normală de Băieți din Râmnicu Vâlcea la care director era Ion Nisipeanu, Geantă, ocupând locul I la concursul organizat. Astfel, timp de un an el a condus în calitate de director această școală primară de aplicație, pentru ca numai după un an să fie mutat cu serviciul ba la Drăgășani, ba la Ocnele Mari, ba la Revizoratul Școlar de la Craiova! În 1926 demisionează din învățământ, înaintând Ministrului Instrucțiunii Publice o scrisoare căreia Ion Aldescu îi dă citire. O scrisoare extrem de interesantă în care Theodor Geantătre își expune crezul de dascăl haretian. Interesantă și semnătura: Theodor Geantă, fost profesor de filosofie și maistru de violină la Școala Normală de Băieți.
Ion Aldescu s-a oprit din expunere, s-a scuzat, a repetat că are documente cât pentru 10 volume, a lăsat timp și pentru alte expuneri, dar a mai făcut câteva mențiuni, în linii mar, asupra activității politice ale lui Theodor Geantă. Astfel, a spus domnia sa, că toate partidele l-au curtat ca să-l atragă pe ilustrul nostru fost cetățean al Râmnicului. L-a apreciat mult și iubit învățătorul Ion Mihalache. După moartea lui Ionel Brătianu, fratele său, Gheorghe Brătianu nu a mai luat conducerea partidului. A urmat la conducere I. G. Duca, care era și prim ministru și președintele liberalilor vâlceni. Gh Brătianu a rupt partidul în două și l-a atras de partea sa și pe Th. Geantă care în perioada 1930-1937 s-a luptat cu primii ministri și a reușit, în 1937, împreună cu 300 de vâlceni, să-l facă pe Alexandru Vaida Voievod să-și dea demisia. După 1938, regele desființând partidele politice, theodor Geantă a fost ales deputat din partea Frontului Renașterii Naționale. A urmat vremea lui Ion Antonescu, apoi, după 1944, știm ce a venit ajungând ca în 1952 Geantă să fie internat pentru 60 deluni de corecție într-o colonie de muncă de la Canal. Dar pe 10 mai 1954 a fost eliberat. După aceea iarăși a pătimit împreună cu cumnatul său Marin Apostolescu. Reîntors la catedra de muzică de la școală, mai apoi, în 1957, „aici bucuria ca să avem prezent un fost elev de-al lui care nu are timp să ne cânte la violoncel. Dar cine știe,…Petre Cichirdan, care uite, mă filmează!…Îl rog pe dl Ștefănescu să conducă mai departe.”
*
A vorbit în continuare dl director de școală, din Tigveni, Ion Stătescu, care a mulțumit organizatorilor dar în special dlui Ion Aldescu pentru această manifestare pe care o va prezenta cu lux de amănunte în Consiliul profesoral, ca exemplu!…de manifestare culturală…Va face demersuri și în județul Argeș, ca persoana lui Theodor Geantă să fie afișată la loc de mare cinste…A felicitat cultura vâlceană că are în componența ei un om ca Ion Aldescu, care desfășoară și în Valea Jiului o activitate care i-a adus calitatea de Cetățean de Onoare al Petroșaniului, ca și al comunei Golești, de altfel.
*
Gheorghe Deaconu: – …Admirabil!…domnul colonel Aldescu, admirabil! Și vă rog să-mi permiteți un accent polemic…De ce această manifestare nu a organizat-o Liceul de Muzică! Nu văd bine, nu am ochelarii la mine…să-mi dau seama dacă în sală se găsește vreun profesor de muzică… vreun muzician…Nu este, așa-i?…În afară de dl Cichirdan care i-a fost elev! Deci trebuie să vină un ofițer să ne atragă atenția cine a fost Theodor Geantă. …Un mare cărturar și un mare animator cultural al Râmnicului, care pe deasupra este și fondatorul unei mari dinastii muzicale ale Vâlcii. Îmi vine axcum în minte numele lui Buciu și, iată, Geantă! Al doilea accent pe care vreau să-l pun este unul subiectiv…Mă bucur că suntem în sală atâția argeșeni! Din Argeșul istoric care ajungea la Olt….Nu împlinisem nici 24 de ani și eram deja un „salahor” cultural, când am primit de la Marin Brânaru din Drăgășani o primă culegere de folclor!…Mai publicase dânsul una, la Pitești, când aparținea de regiunea Pitești, acum, în 1968, aparținea de județul Vâlcea și venise la Casa de creație a Vâlcii. Aveanevoie de avizul nostru pentru a lua aprobarea Bucureștiului. Nefiind muzician m-am adresat lui Theodor Geantă, profesor la Școala de Muzică (și tatăl unui mare muzician profesor la Conservatorul bucureștean! – Ionel Geantă n.n) Am mers la dumnealui acasă, undeva în nordul orașului pe lângă Liceul Energetic (care nu exista atunci! n.n). Era lucid, valid, generos…s-a prăpădit în vara aceluiași an. „Oltean mândru și voinic” așa se chema lucrarea lui Brânaru. Geantă a analizat-o filă cu filă și mi-a dat toate informațiile ca eu să pot trimite lucrarea la București. Nu l-am descusut mai mult, dar i-am lăsat un set de întrebări la care dânsul mi-a răspuns și care iată am aici manuscrisul cu răspunsurile sale…„Deci mai sunt documente domnule Aldescu!” (nu credem că amintirile – care au o doză mare de subiectivism – sunt documente comparabile cu cele de arhivă care sunt oglinda timpului n.n)…Primul răspuns este șocant! Citez: „Activitatea mea folclorică a început acum 70 de ani pe când aveam 8 ani. La 5 ani am început să cânt la vioară, după îndemnul mamei și arătării tatălui meu, care era cel mai vestit cântăreț la vioară și din gură din regiune… Meseria lui de bază era croitoria. În armată la Pitești a învățat să cânte la vioară. El cânta 2,3, ore pe zi iar noi copiii căscam gura la el. Când pleca de acasă lăsa vioara atârnată de un cui, iar noi copiii o luam și ne apucam de scârțâit… Eram în clasa a II-a primară când am început să rup din cântecele tatei. Un cântec de leagăn a fost cel dintâi cântec cu care am pășit în folclor, pe care tata îl învățase de la mama. Îl cântam seara câteșitrei căci tata dăduse 5 lei pe oscoarță de vioară pe care mi-o dăduse și cum veneam de la școală trăgeam la vioară până se săturase și biata mamă, care era foarte muzicală. Așa am pus piciorul în folclor. Am făcut rapid progrese și-ntr-un an am cântat tot repertoriul tatei. Ba în câte o duminică, două, eram alături de lăutarul Ircă. Ircă Dobrin de la Hotarele… La 10 ani cântam tot folclorul fraților Ircă. Într-o zi a venit la noi un țăran din Muereasca de jos, zicea că e cârciumar, se numea Gh Flențoi. El s-a rugat de tata să-mi dea voie să cânt la Horă, la cârciuma lui, că-mi dă o rublă. (Explică Gh Deaconu că o rublă era atunci 5 lei n.n) … Când am auzit eu, mai de rublă, mai de cântatul la vioară, m-am rugat de tata să mă lase: așa am început eu lăutăria la 10 ani! Având și un acompaniator, pe Nea Din Stoica din Bujoreni satul Olteni…și mai apoi unul de vârsta mea, Gheorghe (inteligibil n.n). În duminica următoare, îmbrăcat frumos de mama și împreună cu colegul eu cu vioara el cu drâmba am mers pe jos la Muereasca de Jos, la Flențoi să începem cântarea. Acolo lume multă adunată și sătenii își făceau cruce rămânând cu gura căscată la copilul lui Geantă din Bujoreni. Am cântat și la nunți căci mă chema toată lumea și știam toată rânduiala muzicală de nuntă. …Gheorghe Deaconu povestește în continuare, cum a ajuns Th. Geantă învățător la Bădislava…un sat foarte sărac „prăpădit” pe care îl ocoleau toți tinerii învățători. Știm deja, prin îndemnul Pretorului Plasei Șuici, Tiberiu Teodorescu, învățătorul Gheorghe Apostolescu, foarte bogat, îi oferă învățătorului Theodor Geantă, tânăr ce o curta pe fata de 15 ani a lui Apostolescu, fiica de soție și 10 pogoane de pământ pe care le avea în Bădislava! Aici, Th Geantă avea să desfășoare o activitate didactică, edilitară, civivă, obștească și culturală atât cu copiii cât și cu sătenii, demonstrând că era înzestrat cu un înalt spirit haretian. „Și dați-mi voie domnule Aldescu!…Ce-i trebuia dumnealui, politica? A fost o rătăcire, cum și astăzi este o rătăcire pentru mulți oameni valoroși care și eșuează pentru că trebuie să ai alte calități ca să fii politician! Dumnealui trebuia să-și vadă de carte, de catedră, de muzică…Mult l-au regretat bădislăvenii pe Theodor Geantă, după ce acesta a plecat din comună…” (iată, Th Geantă condamnat a doua oară pentru că a făcut politică n.n) Domnilor și doamnelor, continuă Gh Deaconu, eu mai am un document, dețin în manuscris, care este libretul spectacolului „Nunta Liei”… Geantă l-a numit frescă folclorică…în care la personajele principale, mirele și mireasa, se adaugă lăutarii Crangă de pe Topolog și Ircă de pe Olt. Crangă lăutarul miresei și Ircă lăutarul mirelui. Libretul deținut de mine nu cuprinde însă partea muzicală, de aceea fac un apel la cei care îl dețin sau au auzit de el să ne comunice ca să completăm această lucrare cu partea ei cea mai însemnată…muzica! Singurul muzician care s-a aplecat asupra operei lui Geantă este dl Oltețeanu care vorbește de o lucrare cu profil simfonic, Nunta de pe Topolog, adică o prelucrare a Frescei folclorice…Deci, Geantă nu era numai un lăutar, un folclorist, ci a fost un com-po-zi-tor!…
*
Tibi Popescu: – Teodor Geantă a fost o personalitate deosebită, copil de țăran, din Bujoreni. Cu traista și vioara sub braț, pe jos, a mers la școală… A ajuns și la Câmpulung Muscel la Școala Normală în chiar ziua examenului. La intrarea în oraș era o nuntă la care a intrat și el și a cântat. La nuntă era o persoană care l-a observat, a fost impresionată de copilul lăutar. A doua zi, la examen acea persoană făcea parte din comisia de examinare…Iată, un ajutor venit de Sus! Geantă a fost un om extraordinar, foarte puternic, luptător, și-a urmărit mereu până la capăt țelul!A fost corect și drept c, inclusiv cu noi, nepoții lui. Corect și exigent! Referitor la „Nunta Liei” eu cred că am partitura! La fel și „Nunta de pe Topolog”. A fost un om deosebit care a știut să treacă peste orice moment greu, inclusiv peste momentul Canal. …A fost ca un stejar! Și-a atras în jur numai oameni de valoare. Prin metoda Geantă – Nisipeanu pe care el a propus-o, învățământul aplicativ, el a dorit ca elevul când termină școala să rămână cu ceva util pentru el, pentru viață. Cu care să se descurce în viață! Dar și cu o cultură care să-l ajute în abordarea pozitivă a problemelor viații. A scris manuale școlare de la cls a I-a până la cls a VII-a…Încă odată vreau să vă mulțumesc pentru această manifestare, să vă felicit, că ați scos la iveală o personalitate deosebită.
*
Nelu Barbu, intervenind, pe sfârșitul cuvântului lui Tibi Popescu și vrând să demonstreze că intarea lui Th Geantă nu este o rătăcire…în acest fel, dându-i o replică dlui Gh Deaconu, desigur, camaraderească: „Din documentele prezentate aici de dl colonel rezultă, vorba lui Eminescu, că el a trecut prin niște furci caudine, cum am spus eu acolo în biserică. Fiecare știe cât de deștept, de frumos, bogat sau sărac este…Dar el care a fost peste tot premiant, când a fost vorba să fie titularizat, l-au tot amânat, l-au numit suplinitor, în favoarea altora, încălcându-se legea. Exista această corupție și faptul că el a căutat alte forme, dându-și demisia, ca să răzbească, cum ar zice Marin Sorescu, „spre lumină”, și reușind, arată voința lui de nestrămutat, și acesta este un lucru pozitiv. A avut ghinion cu venirea războiului și cu ceea ce s-a întâmplat mai apoi…Despre perioada aceea vorbește și Călinescu în Istoria Literaturii Române…Geantă a predat și filosofia…acea filosofie a neliniștii, a lui Mircea Eliade, a lui Lucian Blaga, Nae Ionescu…Th. Geantă încadrându-se aici, cu ei…într-o carte pe care am recuperat-o după o sută de ani, „Însemnările unui răzvrătit”, a lui Mircea Vrânceanu, fratelemai mare a lui Dragoș Vrânceanu, acolo se vorbește foarte frumos despre Theodor Geantă; au fost prieteni. La fel și despre Constantin Dobrescu de la Curtea de Argeș, și Schileru de la Gorj. Erau acești intelectuali care formau crema spiritualității în Oltenia, dar și în Muntenia. Deci, Th Geantă a încercat și alte căi, eu așa am înțeles. Dar vorba lui Eminescu, repet, „Nu spera când vezi mișeii/ La izbândă făcând punte/ Te-or întrece nătărăii/ De ai fi cu stea în frunte” (Glossă).
*
Colonel Mihai Popa a subliniat legătura care trebuie să fi existat întreTheodor Bălășel și Theodor Geantă. Th. Bălășel, din Bogdănești, com. Bujoreni, a fost după spusele lui Gala Galaction apostolul cultural și social al Râmnicului. Iar marele Plopșor l-a numit pe Bălășel, cel mai mare folclorist pe care l-a dat Oltenia. Din această zonă a Bujorenilor s-au ridicat mari vâlceni despre care toți vorbim astăzi…Totuși le putem spune întâmplări fericite: Theodor Bălășel, Theodor Geantă, Theodor cel mic…
*
Aurel Gibă, fratele profesorului de matematică care a predat pe timpul nostru la Liceul Vasile Roaită, astăzi Mircea cel Bătrân, din satul Piatra, com. Ciofrângeni, a intervenit și dumnealui, vorbind despre satul românesc, despre țărani, despre unire și înțelegere, dându-se domnia sa exemplu care este un produs între un ardelean di Valea Jiului și o argeșeancă din Piatra, dânsul care acum ocupă mirificul spațiu moștenit aici, la Piatra, fiind total dăruit lumii naturale pe care o adoră. Și-a început discursul despre satul românesc de la Horodiștea la Săpânța scanând lățimea României rotundă, despre natură, și despre patrie, cu o comparație – personificare șocantă: „Nu cred să mai ai ceva să adaugi l ce au spus domniile lor (Ion Aldescu și Gh Deaconu), adevărate cărți pe picioare”! În numărul viitor dăm integral discursul dumnealui împreună cu monologul debitat a doua zi în chiar plaiul său de la Piatra în fața aparatului nostru de filmat, între câteva minunate vaci și câteva butoaie cu țuică fiartă de două ori! Ne place ori de câte ori îl vedem, ascultăm, pe dl Gibă din Piatra, fiindcă tot de atâtea ori deplânge soarta viaductelor părăsite care străbat locurile pline de măreție naturală și istorică, dintre Râmnicu Vâlcea și Curtea de Argeș!… atât, acum!
x Theodor apare scris pe cererea de demisie depusă la Ministerul Instrucției Publice, și nu Teodor. În actul de naștere apare Tudor.
