Zaharia Stancu, născut in 05 octombrie 1902 in jud Teleorman, Salcia – decedat in 05 decembrie 1974 a fost un scriitor roman, romancier, poet, și director al Teatrului Național din București, laureat al premiului Herder. La vârsta de 13 ani abandonează școala, datorita situației grele din timpul Primului Război Mondial, avand diferite meserii pana in anul1919, când își reia studiile de literatura si filozofie la Universitatea din București.
In anul1932 obține diploma de licența, a colaborat cu revistele: Lumea Românească, Azi, Revista romana. A debutat ca poet dar celebritatea i-a fost adusa ca prozator. A scris proza realista, naturalista având însă un lirism specific. Universul sau literar a fost legat de sat, oameni simpli, nedreptate, sărăcie dar si de rezistenta in fata încercărilor vieții, acestea regăsind se in scrierile sale.
In anii 1946-1952, 1958-1968 a fost director al teatrului National din București, in 1947 a fost președinte al Uniunii Scriitorilor și al Societății Scriitorilor Democrați din România (din 1948). în anul 1948 a publicat romanul Desculț, opera fiind inclusă în programele școlare din perioada comunistă. Devine membru al Academiei Republicii Populare Române in 1955 iar in 1966 preia pentru a doua oara conducerea Uniunii Scriitorilor.
Dintre numeroasele sale opere vaste amintim :Oameni cu Joben , Zile de lagăr, Desculți, Dulăii, Darie, Jocul cu moartea, Pădurea nebuna, Șatra, dar si poezii precum: Poeme simple, Clopot de aur, Cântec șoptit, Sabia timpului, Poeme cu luna.
Publicistica:
-Triumful rațiunii, culegere de articole, București, 1973;
– Pentru oamenii acestui pământ. Articole, cuvântări, interviuri, confesiuni. 1961-1971, București, 1971;
Decorații:
– titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii”
– medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii”
Zaharia Stancu rămâne în istorie ca un maestru al frazei scurte, ritmate și obsedante. Figura sa publică este adesea analizată dual: pe de o parte, un intelectual considerat oportunist, pe de o parte, un scriitor laureat al prestigiosului Premiu Herder în 1971.
Zaharia Stancu rămânând o voce inconfundabila a pământului romanesc, un scriitor ce a știut sa dea ritm de balada suferinței poporului si o demnitate legendara, lăsând literaturii romane o dovada vie ca din suferința si mizeria existențiala se poate naște o arta de o frumusețe nemuritoare.
